Întrebare: Pământul lui Israel, Eretz Yisrael, înseamnă „o dorință directă către Creator”. Ce înseamna asta?

Răspuns: Așa cum Creatorul urmărește doar să hrănească și să dezvolte creațiile Sale, aducându-ne mai aproape unii de alții și de Sine Însuși, așa ar trebui să vedem acesta ca obiectivul dezvoltării noastre.

Creatorul este calitatea dăruirii, a iubirii, a conexiunii și a tot ceea ce este bun care poate fi imaginat doar în expansiune și apropiindu-se unul de celălalt.

Întrebare: Care este diferența dintre conceptele de națiune a lui Israel și țara lui Israel? Atât țara, cât și națiunea se numesc Israel.

Răspuns: Țara, pământul, Eretz, provine de la cuvântul „Rațon”, care înseamnă dorință.

Israel (Isra-El) provine din cuvântul „Yașar-El” (direct către Creator).

Țara lui Israel este Ratzon-Kel (dorința îndreptată către Creator). Și națiunea lui Israel este Am Israel (poporul lui Israel).

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: După cum se știe din istorie, Moise a venit la popor la comanda Creatorului și le-a spus că vrea să-i elibereze. În mod firesc, Faraonul a început să reziste. Deci, când un punct din inimă se trezește în noi, egoismul nostru începe să reziste la un moment dat.

Ce înseamnă în munca spirituală că o persoană nu are puterea de a lucra?

Răspuns: Atunci când începem să ne simțim închiși în egoismul nostru și dorim să ieșim cumva din el, atunci apare o problemă. Cum ieșim din asta și ce facem în consecință?

Aici se naște lupta internă în om, între proprietățile sale egoiste și cele altruiste.

Despre asta vorbește Tora, despre cum ar trebui omul să-și ridice proprietățile altruiste, care cresc în el din ce în ce mai mult, și cum ar trebui să îl ajute să crească și să-l scoată din Egipt (din egoismul său) și să-l ridice la nivelul de a-l simți pe Creator, de a simți ieșirea și ascensiunea deasupra egoismului său. Despre asta este toată povestea.

KabTV „Stări spirituale” 19.04.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine este Moise? Care este această forță într-o persoană?

Răspuns: Moise vine de la cuvântul „Limshoch – a scoate”. Potrivit legendei, fiica faraonului Batya l-a găsit în apă și l-a scos afară.

Moise, care a crescut în casa lui Faraon, s-a maturizat și s-a despărțit de ei și a devenit conducătorul tribului, care în Egiptul antic era numit evrei. Întreaga ființă a lui Moise, întreaga sa misiune, a fost să educe și să conducă acest grup care în viitor se va numi poporul lui Israel.

Potrivit Cabalei, în interiorul fiecărui om există un punct interior care îl trage din viața egoistă în cea altruistă, din faptul că el există de unul singur ca un mic animal și se gândește doar să-și umple dorințele egoiste temporare de hrană, sex, familie și cunoaștere, adică tot ceea ce alcătuiește lumea noastră.

Iar dorința numită Moise îl împinge la următoarea realizare – să atingă rădăcina existenței sale. Aceasta este manifestarea punctului lui Moise, din cuvântul „Limshoch – a scoate” din senzația lumii noastre în senzația lumii spirituale.

KabTV „Stări spirituale” 19.04.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poți învăța de la Faraon?

Răspuns: Totul, cu excepția muncii directe pentru Creator.

În general, Faraonul este totul! El chiar ne învață cum să lucrăm pentru Creator. Numai că noi nu înțelegem cum ne învață.

Totuși, tot ceea ce există în noi, tot ceea ce ne conduce înainte, ne răsucește, ne antrenează, ne construiește și ne îndrumă – totul este Faraon.

KabTV „Stări spirituale” 14.04.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este rădăcina depresiei?“

Depresia este înrădăcinată în natura noastră, care este o dorință de a ne bucura.

Dacă ne împlinim dorința de a ne bucura cu o împlinire potrivită, atunci ne simțim bine. Dar dacă nu-i dăm dorinței de a ne bucura ceea ce își dorește, atunci începe să ne mănânce de vii și numim acest sentiment „depresie”.

În cele din urmă, soluția pentru depresie este în găsirea unei modalități de a ne aduce dorința de a ne bucura de împlinire care este constantă și în creștere.

Aceasta este ceea ce ne învață înțelepciunea Cabala: cum putem primi ceea ce ne va face să ne simțim mereu mai bine. Este o simțire ca nici una experimentată în lumea noastră. Gândiți-vă că vă este foame și apoi veți putea mânca cât doriți din mâncarea preferată și în plus, plăcerea de la mâncare împreună cu foamea, continuă să crească cu cât mănânci mai mult.

Pentru a ne împlini pe deplin, avem nevoie de o nouă împlinire care să se extindă de la aceeași rădăcină cu depresia noastră, dorința noastră goală și care poate deveni astfel pe deplin compatibilă cu acea dorință.

Bazat pe videoclipul „ Cauzele şi Soluţia pentru Depresie [in 2 Minute]” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Damir Samatkulov pe Unsplash.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este posibilă foametea în lumea de azi?”

Când auzim despre crizele foametei, ele se referă de obicei la țări mai sărace și sfâșiate de război din Africa sau Asia. Rareori când ne gândim la crizele foametei ne gândim la Europa sau Statele Unite. Dar recent, tot mai multe voci avertizează că ar putea exista foamete și chiar înfometare de asemenea în Occident.

Acestea nu sunt doar temeri; ele se bazează pe măsurile pe care țările deja le iau pentru a-și proteja populația, adesea în detrimentul altor țări. Devastarea din cauza războiului a culturii de grâu și a uleiului vegetal din Ucraina a fost doar începutul. Acum, India a interzis și exporturile de grâu din cauza valului de căldură care a devastat o mare parte din culturile sale, iar țările din întreaga lume suferă de penurie de alimente și de o creștere a prețurilor.

Am crescut în Rusia în anii 1950, am locuit într-un cartier în care toată lumea ținea câțiva găini și cultiva legume și avea pomi fructiferi în curtea lor. În curțile din spate din zilua de astăzi, dacă cineva este suficient de norocos să aibă una, cu greu puteți găsi un teren deschis pentru a planta ceva.

De asemenea, pe atunci, erau mult mai puțini oameni decât sunt astăzi. În 1950, erau doar 2,5 miliarde de oameni. Astăzi, sunt aproape opt. Fără hrană suficientă, miliarde de oameni nu numai că vor muri de foame, dar vor provoca războaie și vor distruge totul. Oamenii flămânzi nu au rețineri.

Pentru a preveni un astfel de cataclism, trebuie să oprim impulsul nesfârșit pentru hegemonie și să începem să ne raportăm la întreaga umanitate ca o societate unică, interdependentă. Pentru a ne raporta la societate în acest fel, în primul rând trebuie să înțelegem de ce noi, umanitatea, suntem aici. Fără a înțelege pentru ce trăim, nu ne vom putea planifica viitorul sau cum să ne raportăm unii la alții. Într-un astfel de scenariu, vom ajunge fără îndoială în stări groaznice.

Dacă ne gândim de ce suntem aici, vom realiza că nu suntem aici pentru a asupri alți oameni sau pentru a ne mândri cu puterea noastră. Dimpotrivă, suntem aici pentru a stabili o societate armonioasă făcută de noi. Așa cum natura a construit universul ca un sistem armonios, în care toate părțile se completează reciproc, ar trebui să construim o societate umană în care toți oamenii se completează reciproc. Diferența dintre natură și omenire este că natura face acest lucru prin instincte, printr-un program încorporat, în timp ce noi trebuie să o facem prin conștiință și din propria noastră voință.

Adică lucrăm opus naturii. Când animalele sunt bine hrănite, se odihnesc și nu deranjează pe nimeni. Noi, însă, nu suntem niciodată sătui. Ne dorim mai mult din tot ceea ce avem, mai mult decât au toți ceilalți și în cele din urmă, vrem totul pentru noi înșine și nimic pentru ceilalți. Pe lângă această natură vorace, trebuie să dezvoltăm o societate umană bazată pe reciprocitate și echilibru, la fel ca întreaga natură. Întrucât suntem complet opuși, nu putem realiza acest lucru decât printr-un efort conștient și colectiv.

Făcând acest lucru, vom descoperi o realitate mult mai profundă și mai largă decât ne-am putea imagina vreodată cu percepția noastră actuală, egocentrică. Vom descoperi că scopul vieții noastre nu este să ne bălăcim în egoism, ci să pătrundem în percepția întregii realități, unde totul este interconectat și interdependent și unde viața este un flux nesfârșit.

Războaiele și dezastrele care ne lovesc lumea sunt „biciul” pe care natura îl folosește pentru a ne face să creștem din egocentrismul nostru înnăscut către percepția extinsă a realității. Cu cât începem mai devreme să urmăm această cale din proprie inițiativă, cu atât biciul naturii va dispărea mai rapid, iar probleme precum foametea, războiul și boala vor fi de domeniul trecutului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 5/16/22

Sâmbăta aceasta, un bărbat a intrat într-un supermarket Tops Friendly din Buffalo, NY, și a împușcat zece persoane în ceea ce pare a fi o crimă motivată rasial. Acest masacru, cel mai recent dintr-un flux nesfârșit de violență, este o reflectare a lumii noastre. Brutalitatea cuprinde nu numai Statele Unite, ci întreaga lume. Există crime fără sens în Europa, ucideri fără sens în tot Orientul Mijlociu și în Africa. Chiar și acolo unde nu există crime fără sens, există abuzuri sistemice abundente asupra oamenilor, de la sclavia modernă la traficul de personae, până la abuzul de putere. La sfârșitul zilei, doar oamenii sunt cei care îi fac pe ceilalți oameni nenorociți. Dacă ne-am putea schimba rea-voința unul față de celălalt, am schimba lumea.

De câte ori ne-au spus părinții noștri să fim drăguți cu ceilalți, să ne jucăm frumos, să fim amabili? Și de câte ori am fost cu adevărat buni pentru că ne-au spus ei? Așa cum copiii se țin adesea de jucăriile lor și nu le împărtășesc nimănui, în comportamentul nostru devenim din ce în ce mai egoiști, asemănători copiilor.

Nu am fost întotdeauna atât de egoiști. Anterior, oamenii din aceeași familie, și chiar din același sat, simțeau cu adevărat că aparțin unul altuia. S-ar putea să fi existat lupte cu privire la statutul social, dar nu a existat nicio dorință de a umili de dragul de a-i degrada pe alții. Astăzi, chiar și frații au adesea plăcere să se umilească unul pe altul.

Rasa umană este în continuă evoluție. Cu cât se dezvoltă mai mult, cu atât mai mulți oameni învață că sunt guvernați de egoism și că asta ne duce pe toți într-o prăpastie. Pe de o parte, toată lumea vrea să trăiască într-un cartier frumos, cu oameni drăguți și liniștiți în jur. Pe de altă parte, propria noastră natură creează un mediu în care nu putem avea încredere în colegii noștri de muncă, prietenii noștri sau chiar în familiile noastre.

Vestea bună din toată această negativitate este că acum, când este la vedere, ne dăm seama cine suntem cu adevărat, iar acesta este primul pas către corectare. Am ajuns într-o stare în care oamenii nu suportă existența unor oameni pe care nu îi plac, indiferent de motiv, așa că ridică armele și îi împușcă.

Și ceea ce este adevărat despre oameni, este adevărat și pentru națiuni – între națiuni și în interiorul națiunilor. Vor să se controleze, să se asuprească și să se domine reciproc.

Dar acum suntem într-un alt timp. Ceea ce a funcționat înainte nu va mai funcționa acum la niciun nivel – individual, social, național sau internațional. Astăzi, doar cei care vor să-i ajute și să-i susțină pe alții vor reuși. Națiunile și oamenii care îi asupresc, îi agresează și îi violează pe alții vor eșua și vor cădea.

În zilele noastre, cei care vor să reușească trebuie să învețe că dependența noastră reciprocă cere să devenim atenți față de ceilalți. Chiar dacă nu ne plac ceilalți, simpla realizare că, dacă sunt neconsiderat mă va răni, ar trebui să fie suficientă pentru a ne schimba comportamentul față de ceilalți. În urma acțiunilor noastre, inimile noastre se vor schimba de asemenea, dar nu ar trebui să ne așteptăm la asta de la bun început. Dacă nu astăzi, atunci mâine vom învăța cu toții că nu trebuie să fim atenți sau grijulii pentru că de fapt simțim așa, ci pentru că vrem să supraviețuim.

Odată ce adoptăm un comportament atent, ne vom da seama că beneficiile sale depășesc cu mult defectele sale. Când oamenii sunt atenți, ei creează o atmosferă de considerație care se reflectă asupra celor care o încorporează în societate. Așa cum neconsiderarea îl rănește pe cel neînțelegător, considerația îl răsplătește pe cel atent.

Interdependența înseamnă că orice injectați în sistem, aceasta este ceea ce sistemul vă oferă în schimb, dar de mai multe ori. Dacă injectezi negativitate, te va distruge pentru că societatea îți va „arunca” propria negativitate înapoi, dar de multe ori mai puternică. Dacă injectați pozitivitate sub formă de considerație, grijă, sprijin și responsabilitate reciprocă, aceste impacturi pozitive se vor reflecta asupra voastră, dar din nou, de multe ori mai puternic decât ați injectat în societate. Așa funcționează fiecare sistem închis: feedback-ul amplifică intrarea de multe ori.

Prin urmare, dacă vrem să punem capăt unei violențe pline de ură precum masacrul din Buffalo, dacă vrem să punem capăt războaielor fără sens în întreaga lume, trebuie să învățăm să acționăm ca o societate unică, interdependentă. Poate că nu este ușor să ne convingem, dar realitatea are modalitățile ei dureroase de persuasiune. Cred că toți am prefera un mod mai pașnic și mai atent de a ne schimba.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Germania s-a schimbat, antisemitismul nu ”

Un studiu recent asupra germanilor și musulmanilor care trăiesc în Germania, realizat de Comitetul Evreiesc American (AJC) a constatat că 60% dintre ambele populații consideră antisemitismul un fenomen larg răspândit în Germania, care a crescut în ultimii 10 ani. Dar studiul a scos la lumină și decalajul mare dintre cele două populații în ceea ce privește motivele acestei uri și a arătat cât de adânc înrădăcinat este antisemitismul în toate sectoarele societății.

Potrivit sondajului 34% din populația generală germană și 54% dintre musulmanii care trăiesc în Germania sunt de acord cu afirmația „evreii își folosesc astăzi statutul de victime ale genocidului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial în favoarea lor”. Sondajul a mai arătat că 18% dintre germani și 46% dintre musulmani sunt de acord cu afirmația „evreii au prea multă putere în mass-media”, iar procente similare cred că „evreii au prea multă putere în politică”.

Acest sondaj AJC a fost publicat într-un moment în care autoritățile germane raportează  niveluri record de antisemitism. În 2021 au existat 3.028 de crime motivate de ură împotriva evreilor. Acesta este cel mai mare număr înregistrat vreodată de când poliția a început să urmărească incidentele antisemite raportate în 2001.

Nu sunt surprins de aceste statistici care arată cât de rea este situația evreilor din Germania. Nu mă raportez la ele în termeni de bine sau rău; Le evaluez ca pe o realitate faptică, ce nu pare să se îmbunătățească în timp. Nu am văzut nicio acțiune decisivă din partea organizațiilor evreiești pentru a elimina acest fenomen, deoarece ceea ce se face pentru a combate antisemitismul echivalează doar cu măsuri formale: incidentele antisemite sunt raportate pe scară largă, se primesc fonduri pentru a rezolva problema, se desfășoară o campanie ineficientă și apoi ciclul începe din nou.

Situația actuală este la fel ca înainte de Holocaust, când a fost raportată o creștere a antisemitismului, dar nu s-a făcut nimic pentru a-l eradica. Dimpotrivă, Holocaustul s-a desfășurat. Doar să vorbești la nesfârșit despre amenințarea constantă la adresa evreilor fără a rezolva problema în totalitate este un efort zadarnic. Nimic nu împiedică acum, așa cum nu a împiedicat niciodată nimic în trecut.

Evreii germani ar trebui să țină cont și de faptul că demografia și mentalitatea germană s-au schimbat. Populația actuală nu mai este o generație foarte conștientă de Holocaust și de implicarea celui de-al Treilea Reich, așa că acum ce le pasă? În timp ce germanii pot exprima în continuare sprijinul pentru evrei și Israel, deoarece rămâne o presiune națională asupra lor pentru a face acest lucru, în adâncul sufletului durerea sau sentimentul de vinovăție a dispărut. S-au săturat deja de problemă și nu înțeleg ce vrem de la ei. Asemenea atitudine erodeazăstatutul evreilor din Germania care rămân acolo în ciuda antisemitismului pentru că încă simt că se descurcă bine, dar cineva s-ar putea întreba pentru cât timp de-acum încolo?

Același lucru este valabil și pentru statutul relațiilor bilaterale dintre Germania și Israel. Germania a fost considerată de Israel ca un aliat puternic în Europa. Fostul cancelar Angela Merkel de exemplu, a declarat în 2008 că securitatea Israelului face parte din interesul național al Germaniei. S-a simțit obligată să vorbească despre asta și și-a exprimat simpatia pentru poporul evreu din cauza trecutului Germaniei. Ea a aparținut generației când asta era ceva obișnuit, un fel de angajament politicos care devine rapid irelevant. Un nou guvern este la putere, iar mentalitatea poporului s-a schimbat și în privința Israelului.

Cu alte cuvinte, în lumea volatilă în care trăim astăzi, nu există garanții pentru parteneriate de neîntrerupt. Noi evreii trebuie să ajungem într-un punct în care să devenim parteneri unii altora, astfel încât viitorul nostru să nu mai depindă de sprijinul extern. Nu putem avea încredere în nimeni decât în ​​noi înșine. Națiunea noastră a fost întemeiată pentru a realiza principiul „iubeşte-ți prietenul ca pe tine însuți” și făcând acest lucru, de a deveni un canal al unei astfel de conexiuni către umanitate – sensul ca noi să devenim „o lumină pentru națiuni”. În ultimă analiză, cu cât suntem mai divizați, cu atât se ridică mai mult antisemitismul; și cu cât suntem mai aproape unul de celălalt atunci la fel, cu atât lumea se va raporta la noi mai pozitiv.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→