Noul meu articol pe Linkedin “Avem nevoie de o lume nouă ”

Un student mi-a scris spunând că astăzi mulți oameni cred că avem nevoie de o lume nouă. El a întrebat: „Dacă ai avea șansa de a construi lumea de la zero, de unde ai începe?” I-am răspuns că voi începe cu o singură țară, o țară autosuficientă. Atunci aș cere ceva timp pentru a dezvolta oameni, pentru a dezvolta societatea.

Problema este că suntem ca niște copii mici care se așteaptă ca lumea să funcționeze așa cum îşi doresc ei, pur și simplu pentru că îşi doresc. Nu funcționează așa. Pentru ca lucrurile să funcționeze așa cum ne dorim noi, trebuie să învățăm cum să le facem să se întâmple, cum să le facem corect.

Prin învățare nu vreau să spun că ar trebui să învățăm despre lume, ci despre noi înșine. Trebuie să ne schimbăm pe noi înșine, astfel încât să putem construi o lume în care vom realiza ceea ce ne dorim fără a polua aerul, solul și apa, eliminând specii întregi de plante și animale și, în cele din urmă, distrugându-ne pe noi înșine.

Schimbarea pe care trebuie să o facem în noi înșine se referă la relația noastră cu societatea, importanța pe care o atribuim nu nouă, ci societății în care trăim. Cu alte cuvinte, conexiunile dintre noi ar trebui să fie punctul nostru principal, spre deosebire de dispoziția noastră actuală de a ne concentra asupra noastră înşine.

Doar odată ce ne schimbăm, produsele pe care le creăm vor contribui la întreaga lume. Pe măsură ce mentalitatea noastră se va schimba de la narcisism la considerație reciprocă, tot ceea ce facem va avea ca scop să-i servească pe toți, mai degrabă decât doar pe noi înșine.

Acest lucru nu înseamnă că nu vom avea obiecte personale sau că nu vom avea nevoie de lucruri personale, dar modul în care le facem și le folosim va încorpora în mod inerent gândul despre binele comun. Drept urmare, nu va trebui să ne facem griji cu privire la realizarea de produse durabile sau procese de producție ecologice, deoarece natura noastră va fi să lucrăm pentru beneficiul tuturor.

Cu alte cuvinte, gradul în care înălțăm omenirea este gradul în care societatea se va ridica. Succesul unei țări nu depinde de progresul tehnologic, de modul de guvernare sau de paradigmele educaționale.

Succesul unei țări depinde de măsura în care oamenii au în vedere binele comun. Coeziunea socială și responsabilitatea reciprocă sunt singurii factori care determină soarta unei națiuni.

Odată ce am construit o astfel de țară ca model de urmat pentru umanitate, va fi posibil să o emulăm în întreaga lume. Acesta a fost răspunsul meu către studentul care a întrebat cum să construim o lume nouă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce încă nu s-a sfârşit  COVID-19?“.

COVID-19 nu s-a încheiat încă pentru că încă nu am răspuns corespunzător la virus.

Cum trebuia să răspundem? Trebuia să ne conectăm unul cu celălalt, adică să ne apropiem și să devenim un pic mai umani și mai atenţi unul față de celălalt. Dacă am fi făcut asta, atunci am fi slăbit virusul.

Trebuie să înțelegem că virusul COVID-19 nu este unul obișnuit. Este un virus care ne cere să ne schimbăm în bine atitudinea unul față de celălalt.

Ar putea părea ciudat că virusul știe cum relaționăm unul cu celălalt, dar într-adevăr știe și include totul. În primul rând, este o particulă vie. Nu se află la nivelurile mineral sau chiar vegetal ale naturii, ci se află la nivelul vieții animale – la fel ca noi. Are intelect și emoție și percepe și influențează mediul. Se conectează cu alte particule, intră în corpul uman și preia controlul asupra acestuia.

Pe scurt, virusul este mult mai inteligent decât credem noi și va dispărea definitiv numai atunci când facem o schimbare semnificativ pozitivă în atitudinea noastră unul față de celălalt.

Dacă am dori să verificăm acest lucru în practică, atunci am putea lua o țară sau un stat – să spunem, de exemplu, statul Israel în care locuiesc – și am putea decide să ne tratăm unii pe alții cu atenție, să îi ajutăm pe cei nevoiași, bătrâni și copii — să ne gândim la alții și să încercăm să facem bine. Ar trebui să atenuăm situația în care suntem abordați cu întrebări precum: „De ce nu ai făcut asta sau asta?” ci fiecare să facem o schimbare de atitudine: să căutăm unde am putea adăuga în atitudinea noastră pozitivă față de ceilalți, pentru a le arăta că dorim cu adevărat să le aducem beneficii. Dacă facem asta chiar și pentru o lună, apoi să verificăm ce s-a întâmplat cu virusul. Ar mai fi prin preajmă sau nu? Apoi am putea trece în revistă și alte fenomene din societatea noastră, de exemplu, numărul deceselor cauzate de accidente de mașină și alte astfel de probleme din societatea noastră. Este foarte ușor să revizuim astfel de rezultate. Totul este în mâinile noastre pentru a influența o schimbare pozitivă în lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Luptând pentru Independenţă ”

La două zile de astăzi, evreii israelieni vor sărbători Ziua Independenței Israelului. În acea zi, în 1948, în timp ce încă respingea încărcătura a șase armate arabe și imediat după plecarea forțelor din mandatul britanic, conducerea așezării evreiești din Israel a declarat înființarea Statului Israel. Din acea zi fatidică nu am mai fost independenți. Mai mult decât atât, trebuie încă să învățăm sensul cuvântului, în sensul său adevărat și cel mai profund.

Pentru a fi independenți trebuie să învățăm ce înseamnă independența și ce ne neagă independența. Conform Dicționarului Webster, a fi independent înseamnă că a) „nu sunteți supus controlului altora”, b) „nu solicitați sau nu vă bazați pe altceva”, c) „nu solicitați sau nu vă bazați pe alții (în ceea ce privește îngrijirea sau mijloacele de trai) ” și alte definiții mai puțin semnificative.

Aceste definiții lasă neatens cel mai important aspect al libertății noastre. Mai rău încă, în lumea de astăzi definițiile Webster ale independenței sunt imposibil de realizat; toți suntem dependenți unul de celălalt, trăim într-o lume interconectată și interdependentă.

Am putea încerca să mergem în pădure să trăim acolo independent. Unii oameni o fac, dar pentru libertatea lor percepută ei renunță la fiecare frântură pe care ne-o oferă civilizația, dar chiar și atunci nu sunt cu adevărat liberi. În plus, merită să renunți la confortul civilizației de dragul de a te declara liber? În mod clar, majoritatea oamenilor nu cred că merită.

Deci, ce înseamnă să fim independenți dacă suntem forțați să fim dependenți de fiecare lucru și de oricine și nu avem de ales în această chestiune? A fi independenți înseamnă a ne izbăvi de cea mai furtunoasă, dar totuși cea mai puternică sclavie: față de propriul nostru ego.

Ne place sau nu, nu putem rezista egoului nostru. Dacă ne spune să facem ceva, o vom face. Dacă decidem să mergem împotriva lui, va fi propriul nostru ego care pretinde că merge împotriva lui însuși, manipulându-ne să facem ceea ce vrea.

Prin urmare, independența înseamnă eliberare de ego-ul nostru. Cum putem realize acest lucru? Dacă ne gândim la alții mai degrabă decât la noi înșine, ne vom fi eliberat de ego-urile noastre.

Gândiți-vă la o mamă care își iubește copilul. Ea nu se gândește la ceea ce are nevoie decât dacă are nevoie pentru a-I permite să continue să aibă grijă de copilul ei. Ea nu este eliberată de ego-ul ei, deoarece în percepția ei, copilul ei este o parte din ea. Cu toate acestea, dacă ar fi să simțim așa față de oameni care nu au legătură cu noi și față de care nu avem niciun gând ulterior, aceasta ar fi eliberarea de ego-ul nostru și atunci am vedea cât de greu este să fim cu adevărat liberi.

Statul Israel, revenind la subiectul nostru, își va câștiga independența doar atunci când israelienii vor fi un exemplu de independență față de ego. Poporul evreu a devenit o națiune când s-a ridicat deasupra ego-urilor lor și s-a unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai, acum 3800 de ani. Imediat după aceea, li s-a dat sarcina de a fi un exemplu pentru restul lumii.

Până la înființarea națiunii israeliene, nu a existat niciun precedent al unui colectiv mare de indivizi din triburi și națiuni aflate în competiție care să se unească deasupra diferențelor lor de dragul formării unei noi națiuni, a cărei valoare supremă este iubirea față de ceilalți. Dar poporul Israel a realizat-o și prin urmare, a devenit îndatorat lumii pentru a o conduce către independență faţă de cătușele ego-ului.

Cred că ar fi înțelept să ne gândim la această idee în ziua viitoare a Independenței. Dacă ne recâștigăm independența față de ego, ne vom recâștiga respectul din partea lumii și acceptarea națiunilor. Nu putem fi eliberați de obligația noastră față de umanitate de a da un exemplu de eliberare de ego. Atât timp cât arătăm diviziune și numai preocupare de sine, vom fi considerați paria. Dar dacă suntem fideli vocației noastre ne vom iubi și lumea ne va iubi, pentru că le vom arăta calea ca ei să se iubească unul pe celălalt.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→