Noul meu articol pe Linkedin “Moştenirea unui uriaş ”

Astăzi, 7 octombrie, în urmă cu șaizeci și opt de ani, a murit Rav Yehuda Ashlag, cel mai mare cabalist și gânditor al timpului nostru și unul dintre cei mai mari din toate timpurile. El a devenit cunoscut sub numele de Baal HaSulam (autorul Sulamului [scării]) după comentariul său Sulam la Cartea Zohar. El a trăit ambele războaie mondiale, le-a prezis cu mult timp înainte și a avertizat evreii din Polonia că o calamitate îi așteaptă cu mult înainte de Holocaust. A scris despre asta, a vorbit despre asta și a organizat evadarea a sute de familii din Polonia în ceea ce era atunci Palestina și mai târziu a devenit statul Israel. Eforturile lui au fost zădărnicite. Familiile au fost intimidate să rămână în Polonia, iar scrierile lui au fost interzise.

Ulterior, Baal HaSulam s-a mutat singur în Palestina și a muncit la fel de sârguincios pentru a răspândi mesajul unității între evrei și al unității în întreaga lume. Totuși, și în Palestina scrierile lui au fost interzise și a fost amenințat că va fi închis dacă va continua să-și răspândească ideile.

Din fericire, multe dintre scrierile sale au supraviețuit, astfel încât să putem afla despre măreția sa și să-i realizăm mesajul. Astăzi, este imperativ să înțelegem moștenirea lui și să-i realizăm învățătura pentru că, printre altele, a detaliat cum putem evita un al Treilea Război Mondial nuclear.

În ultimii ani ai vieții sale, Baal HaSulam și-a dedicat timpul pentru a scrie comentariul său monumental la Cartea Zohar, singurul comentariu complet de la scrierea Zoharului în urmă cu aproape două milenii. În anii anteriori lucrării sale la Zohar, el și-a împărțit timpul între scrierea unui comentariu cuprinzător asupra scrierilor lui ARI, care a devenit cunoscut sub numele de Studiul celor Zece Sefirot, și scrierea de eseuri despre evenimentele și procesele contemporane care au modelat istoria lumii.

În anii ‘30, cu mult înainte ca oamenii să vorbească despre globalizare sau interconectarea națiunilor, Baal HaSulam a scris o serie de eseuri care avertizează împotriva exploatării, deoarece suntem dependenți unul de celălalt. Două eseuri în special, „Pacea” și „Pacea în lume” au analizat starea umanității, încotro se îndreaptă și ce trebuie făcut.

În iunie 1940, a publicat o lucrare pe care a vândut-o pe stradă ca pe un ziar obișnuit. Conținea articole de opinie în care el a analizat situația din lume în perspectiva războiului mondial care se desfășoară în Europa și în alte părți și a subliniat pericolul care îi aștepta pe evreii polonezi. Din păcate, era prea târziu pentru a-i salva. Dacă l-ar fi ascultat în anul 1920, probabil că lucrurile ar fi fost foarte diferite.

În anii 1950, cu puțin timp înainte de moartea sa, a scris ceea ce a prezis pentru lume, dar nu a reușit niciodată să-l publice. El spera că acum, după ce lumea a văzut ororile armelor nucleare, oamenii vor fi dispuși să se ridice deasupra ego-ului lor și să se unească. El a avertizat, de asemenea, că, dacă nu o vor face, omenirea s-ar cufunda într-un al Treilea, și chiar al Patrulea Război Mondial, ambele ar fi nucleare, iar relicvele vor trebui totuși să se ridice deasupra egoului lor și să se unească pentru a pune capăt urii si războiului.

Moștenirea lui Baal HaSulam sunt eforturile sale de a ajuta umanitatea să se unească. Astăzi vedem cât de esențial este să înțelegem mesajul său de unitate și să-l răspândim, deoarece este singurul mesaj care poate preveni un al Treilea Război Mondial.

Cabaliștii au fost întotdeauna înaintea timpului lor. Predecesorii lui Baal HaSulam, de asemenea au fost înțeleși greșit în timpul vieții lor. Sper că înțelegem mesajul lui Baal HaSulam nu la câteva secole după trecerea sa, ci acum, cât mai este timp să evităm o tragedie globală.

Pentru scrierile lui Baal Hasulam (neincluzând Cartea Zohar și Studiul celor Zece Seforot), citiți Scrierile lui Baal HaSulam, Vol. 1 și Vol. 2.

Pentru a afla mai multe despre lucrările cabaliştilor și rezistența la mesajul lor de-a lungul veacurilor, citiți  Un pod foarte îngust: Soarta poporului evreu

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Yom Kippur este ziua ispăşirii, ziua judecății, ziua iertării. Are multe nume. Este cea mai importantă zi și o sărbătoresc chiar şi evreii seculari din Israel. În această zi, autostrăzile sunt goale, iar copiii merg în tăcere cu bicicleta. Totul se oprește.

Oamenii analizează anul pe care l-au trăit, verifică și se gândesc bine. Se spune chiar că există o astfel de regulă de sus, încât trebuie să verifici pentru că altfel ești blocat pentru anul următor.

Răspunsul meu: Da. Smerește-te și verifică-ți toate acțiunile din ultimul an.

Întrebare: Ce înseamnă să-ți verifici toate faptele din ultimul an?

Răspuns: Cât de bun și de amabil ai fost cu ceilalți. Pentru că dacă ai probleme cu ceilalți, atunci nicio judecată nu te va răscumpăra. Așa se spune! Trebuie să ceri tuturor iertare și să verifici toate acțiunile tale față de conexiunea cu ceilalți.

Întrebare: Omul ar trebui să perceapă asta chiar așa?

Răspuns: Da, exact aşa! Așa este scris și așa o iau.

Comentariu: Adică, dacă am urât pe cineva sau m-am repezit la cineva, i-am făcut niște lucruri urâte cuiva…

Răspunsul meu: Las să treacă.

Întrebare: „Îi dau drumul” în sensul că într-un fel le cer scuze?

Răspuns: Există unii oameni către care nu pot să mă întorc și să le cer iertare. O fac în interiorul meu. Aparent, îmi cer scuze față de ei, deși știu că nu pot să-i abordez, nu îi pot aborda în niciun fel, dar îmi cer iertare.

Întrebare: Adică înseamnă că se cere de sus?

Răspuns: Nu doar de sus. Aceasta este o acțiune psihologică foarte serioasă care ajută o persoană să-și evalueze atitudinea față de lume, față de viață și față de oameni.

Întrebare: Oferă unei persoane un fel de purificare?

Răspuns: Desigur. Știu că trebuie să-mi cer iertare acum și să ies din această stare în așa fel încât toată lumea să mă ierte.

Întrebare: Și dacă chiar nu vreau să iert? Dacă știu că e un ticălos?

Răspuns:: Nu contează.

Întrebare: Deci chiar și celui care m-a jignit, îi cer scuze și lui?

Răspuns: Da, chiar dacă este un ticălos așa cum spui, tot trebuie să-ți ceri iertare de parcă ai fi de vină pentru toate acestea. Și de unde știi? Poate asa este.

Comentariu: Vorbiţi acum în așa fel de parcă ar fi o sărbătoare mondială. Nu adăugați aici cuvântul „evrei” sau „Israel”, ca și cum s-ar aplica pentru fiecare persoană.

Răspunsul meu: În general, toată lumea ar trebui să facă asta. Acest lucru este indicat pentru poporul evreu, dar cred că toată lumea ar trebui să aibă o zi de ispășire.

Nu neapărat în același timp. În zile diferite sau momente diferite ale anului, dar fiecare națiune și fiecare persoană ar trebui să trăiască asta ca și cum ar fi cu adevărat în fața instanței și este obligat să ceară iertare de la toată lumea!

Întrebare: În această zi sunt judecat pentru caracterul meu?

Răspuns: Da!

Întrebare: Cum ar trebui să fiu?

Răspuns: Trebuie să fiu ca Creatorul.

Ar trebui să mă străduiesc să nu fac rău nimănui și să nu țin răul împotriva nimănui și trebuie să fiu gata să fac bine la orice oră din zi și din noapte. Cel mai important lucru este să ajungi să-l iubești pe Creator prin iubire pentru oameni.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, punctul final este iubirea pentru Creator? De la iubirea de creaturi la iubirea de Creator? Aceasta este formula cea mai importantă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar dacă o persoană nu simte Creatorul și nu crede în El?

Răspuns: Nu contează deloc. Toți oamenii, de la vârsta maturității încoace, cei care sunt considerați adulți (femeile la 12 ani și bărbați la 13 ani), sunt obligați într-un fel să se sfințească. Sfințirea provine din cuvântul „lumină” și cuvântul „sfințenie”.

Comentariu: Există rugăciuni în ziua judecății. Ce este mai eficient: o rugăciune care este scrisă sau o rugăciune care este în inimă atunci când o persoană stă, gândește și se roagă?

Răspunsul meu: Fără îndoială, cea care este în inimă. Ce au scris înțelepții, au scris ei. Dar felul în care gândesc și ceea ce aș scrie, așa cum se spune „Scrie pe inima ta”, este mult mai puternic.

Întrebare: Ce v-aţi dori acum, în această zi a judecății, față de această lume complicată a noastră?

Răspuns: Aș dori lumii pacea.

Începând cu o persoană în sine, cu prietenii, cu rudele și terminând cu absolut toată lumea, cea mai îndepărtată, până la ultima persoană din lume, astfel încât întregul glob să fie acoperit de iertare și să nu lăsăm niciodată egoismul nostru să conducă. peste noi din nou. Atunci totul va fi bine!

Întrebare: Deci trebuie să ajung la concluzia că egoismul ne domină?

Răspuns: Da, desigur. Întregul Yom Kippur constă în judecarea egoismului.

Întrebare: Deci identific inamicul în această zi?

Răspuns: Fără îndoială.

Întrebare: Nu este vecinul, ci eu. Și atunci cererea mea este să scap de el?

Răspuns: Eliberează-mă de această înclinație rea din mine.

Întrebare: Și acesta se numește Yom Kippur cel mai bine petrecut?

Răspuns: Da. Când stau, mă gândesc la toate și decid că nu vreau să le mai folosesc și îi cer Creatorului să mă elibereze de egoism.

Din KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 9/29/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce avem o natură care respinge ceea ce este dăunător și absoarbe ceea ce este benefic?“

Natura umană este dorința de a primi plăcere, care vrea să primească ceea ce este benefic și să alunge ceea ce este dăunător. Aceasta este esența naturii noastre și orice altceva din viața noastră este construit pe ea. Astfel, instinctiv ne asigurăm mai întâi că respingem ceea ce ne dăunează, iar apoi, când suntem siguri că ne protejăm cumva de rău, atunci ne uităm la modul în care ne putem bucura, dobândi și ne apropiem de orice ne aduce plăcere.

Acesta este modul în care ne comportăm și în care nu avem controlul. Un sistem mai inteligent decide ce este îndepărtat și ce putem păstra. Sistemul funcționează în patru etape: mineral, vegetal, animal și uman. Adică există fenomene pe care nu le controlăm, care sunt doar părți ale corpului nostru. Corpul nostru este construit astfel încât, dacă este sănătos, atunci știe ce este bine și ce este rău pentru el. Apoi există un sistem emoțional, care știe și ce este bine și ce este rău pentru el și funcționează instinctiv și relativ. De la sistemul emoțional, trecem la minte, iar de la minte la intelect și așa mai departe. Adică, interacționează sisteme peste sisteme și funcționează primind binefăcătorul și respingând dăunătorul.

În fiecare gând, dorință și acțiune din viața noastră operăm astfel, încercând să ne îndepărtăm de durere și să ne îndreptăm către plăcere.

Bazat pe videoclipul „De ce natura noastră se îndepărtează de durere și se îndreaptă către plăcere?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În Introducerea la Cartea Zohar, Baal HaSulam scrie că, deși ni se pare că totul se întâmplă în fața ochilor noștri, este clar pentru oricine are raţiune că toate aceste imagini există numai în interiorul creierului nostru.

Numai când vom reuși să obținem o astfel de înțelegere vom începe să ne apropiem treptat de ceea ce vorbește știința Cabala. Prin urmare, Cartea Zohar ne este ascunsă și nu știm cum să o deschidem și să o citim. La urma urmei, cheia înțelegerii sale este percepția corectă a realității.

Cartea Zohar trebuie abordată doar prin concepte interioare, imaginând tot ceea ce este spus în ea în noi înşine, toate definițiile, sunetele, lumile, obiectele spirituale, sufletele, relațiile reciproce și mai ales parametrii de percepție a realității – lume-an-suflet – deasupra timpului, mișcării și spațiului.

Dacă percepem textul ca fiind desfășurat într-o schemă de relații de forțe și calități în interiorul nostru, atunci vom dezvălui treptat în noi înșine stări interioare din ce în ce mai profunde. Atunci ne va deveni clar că această realitate exterioară nu există, oricât de reală ni s-ar părea, că există în exterior și nu ne este supusă. Numai acum, când sunt sub amăgirea că nu eu sunt cel care creează această realitate, ci ea însăși se desfășoară în fața mea, că a existat chiar înainte de nașterea mea și va rămâne după moartea mea. Trebuie să încercăm să schimbăm toate aceste percepţii, până când vom începe să înțelegem ce vrea să ne explice Cartea Zohar.

Introducerea la Cartea Zohar, cheia ei, constă tocmai în transferul a toate, în interiorul nostru, conform principiului „Omul… cuprinde întreaga lume”. Prin urmare, este posibil să înțeleg dacă studiez corect, în măsura în care mă aștept să simt și să descopăr întreg viitorul în interiorul meu.

Din partea a 2-a a  Lecției zilnice de Cabala 1/10/10, Cartea Zohar “VaYechi”

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană trebuie să ajungă într-o stare în care chiar actul rugăciunii o împlinește, astfel încât să nu aibă nevoie de nicio reacție la acesta.

Dacă am oconexiune cu Creatorul și mă rog Lui, îmi revărs inima și întregul meu suflet către El și Îi dau toate speranțele și aspirațiile mele, iar atunci sunt atât de împlinit cu asta încât nu mai am nevoie de niciun răspuns.

Din prima parte a lecției de Cabala 10/03/22, “Yom Kippur”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă mă anulez în fața prietenilor, deja indică faptul că am credință în Creator.  Prin urmare, anulându-ne în fața prietenilor, ne putem apropia de Creator. La urma urmei, Creatorul nu există fără ființele create. Dacă ne conectăm, atunci conexiunea noastră se numește Creatorul. Noi înșine Îl creăm și lucrăm cu El.

Grupul unit este ca un radiotelescop care captează influența de la gradul superior. O persoană obișnuită nu poate simți asta, dar un grup de zece unit primește această forță specială de neatins, de sus. Această forță este dezvăluită în interiorul grupului de zece, care acționează ca un radar, o antenă satelit, care detectează această calitate superioară.

Fără un astfel de grup, nu vom putea ajunge la revelarea Creatorului. Numai conectându-ne unul cu celălalt într-un anumit fel creăm, rotim și ajustăm această antenă radar, dorința noastră comună, astfel încât să prindem în interiorul ei ceea ce se numește Creatorul, adică „vino și vezi” (Bo-Reh) .

Creatorul Însuși este mai presus de atingerea noastră și singura modalitate de a-L dezvălui este să ne conectăm unul cu celălalt și să ne acordăm la El, similar modului în care orice receptor radio poate primi doar unda de intrare, dar nu și emițătorul însuși. Prin urmare, nu există nimic mai important decât conexiunea noastră, deoarece ne conduce la conexiunea cu Creatorul.

Oricât de mult aș încerca să-mi ajustez dorințele singur, în final îmi dau seama că nu voi reuși să ajung la conexiunea cu Creatorul și am nevoie de o conexiune cu prietenii. La urma urmei, numai prin ei voi putea ajunge la conexiunea cu Creatorul. Eu însumi sunt ultima Sefiră, Malchut, iar prietenii mei sunt primele nouă Sefirot, care prin această adresă, Creatorul ajunge la mine.

O condiție necesară pentru rugăciune este să devenim atât de integraţi în prieteni încât să simțim că în conexiunea noastră putem primi un mesaj de la Creator. Când prind acest mesaj, vreau să-i răspund împreună cu prietenii mei. Prin asta ne putem ridica și ajunge la un contact real cu Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/3/22, “Yom Kippur (Ziua Ispăşirii)”

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu vă este teamă că brusc pășiţi undeva deoparte?

Răspuns: Ce fel de frică poate exista? Frica de ce? Acel ceva mă va atrage undeva? Ce ma poate atrage?! Dă-mi orice oameni, chiar și pe cei mai deștepți, sau dă-mi orice altă metodă din lume. Si apoi, ce? M-ar atrage asta? Mă va păcăli vreo religie sau misticism?! Ce mă poate ispiti în lumea asta?

Comentariu: Dar aţi spus cândva că ispitele ne așteaptă la fiecare pas.

Răspunsul meu: Adevărat, dar nu trebuie să mergeți nicăieri pentru asta, vi se vor da în orice condiție.

Comentariu: Mă refer la pericolul de a rătăci, dacă brusc ai niște nevoi care îți distrag atenția.

Răspunsul meu: Care dintre ele? Urmăriți un film, mergeți la operă, faceți o plimbare în natură, vedeți un oraș frumos? Am văzut totul, am fost peste tot.

Vizitez multe locuri, mă bucur de ele, le admir și înțeleg că aceasta este o creație a mâinilor omului, înțeleg cum a fost făcută și cu ce perseverență și minuțiozitate au lucrat oamenii la ea. În același timp, înțeleg în ce și-a investit o persoană munca? Cui s-a închinat? Cine are nevoie de lucrările lui frumoase? Arhitectura, cultura, arta. Pentru cine? Pentru ce?

Acest lucru nu mă surprinde pentru că toate acestea sunt la un nivel mic al lumii noastre, o încercare zadarnică a unei persoane de a se perpetua și de a se exprima cumva, aș spune, într-o formă destul de moartă.

Câtă muncă trebuie să investești la nivelul mineral al dezvoltării tale pentru a te ridica apoi puțin la un alt nivel!

Astăzi ridicăm și monumente diferitelor persoane. În principiu, aceasta este cea mai veche închinare a presupusei nemuriri a omului.

Aceasta este închinarea la idoli pentru că nu putem fi conectați cu spiritul omului. Înțeleg dorința de a mulțumi, dorința de a înălța, dorința de a păstra în memorie. Dar în ce?! Omenirea nu are nimic altceva.

Sper că timpul nostru ne va schimba puțin.

KabTV “Am primit un apel. Cum să te protejezi?” 6/25/13

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

În conexiunea pe care o avem cu prietenii noștri, căutăm și vrem să-L percepem pe Creator așa cum un radar captează unda potrivită. Prin urmare, trebuie să creăm o astfel de conexiune care să aibă calitățile Creatorului, adică dăruirea reciprocă între noi. Dacă am atins cu toții o dăruire reciprocă, atunci cu siguranță țintim spre Creator.

Toată lumea a văzut cum se învârte un radar în căutarea undei dorite; așa trebuie să ne setăm conexiunea. Noi înșine nu știm cum să facem acest lucru, dar cerem Creatorului să ne schimbe, astfel încât noi toți împreună să devenim o farfurie, o antenă, îndreptată spre Creator în funcție de echivalența calităților noastre. În conformitate cu aceasta, fiecare se schimbă pe sine și se adaptează la prietenii săi, astfel încât toți împreună să se potrivească cu Creatorul.

Printr-o astfel de muncă, ne unim într-un singur suflet și începem să primim instrucțiuni de la Creator, în interiorul localizatorului nostru din grupul de zece, despre cum ne putem schimba pentru a capta mai bine și mai corect raza de lumină trimisă de El. Iar această rază, prin impactul ei, începe să ne schimbe, să ne transforme și să ne corecteze, astfel încât să ne conecteze cu Creatorul.

Și la toate gradele următoare, unde construim o conexiune cu Creatorul, ne adaptăm la El mai precis și ne conectăm cu El la frecvențe din ce în ce mai înalte, cu o forță mai mare.

Pentru o rugăciune perfectă din partea grupului de zece, este necesar să înțelegem ce vrea fiecare dintre prieteni. Și de aceea, atunci când citim articolele lui Rabash despre grup, încercăm să ne conectăm astfel încât fiecare pasaj să ne conecteze cu Creatorul.

În acest fel, ne apropiem din ce în ce mai mult, construind tot felul de forme de conexiune până când începem să simțim sursa care ne influențează și răspunsurile noastre la această influență, ceea ce înseamnă să fim conectați la Creator prin lumină directă și lumină reformatoare și să construim un Kli spiritual din noi înșine.

Apoi dezvăluim Reshimot, acțiunile spirituale, intrarea și ieșirea luminii, ridicarea ecranului de la un grad la altul în cadrul conexiunii dintre noi. Vom studia toate fenomenele din Partzuf-ul spiritual descrise în cărțile cabalistice despre noi înșine, așa cum ne-au învățat Baal HaSulam, Ari și alți cabaliști.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 3.10.22, „Yom Kippur (Ziua Ispășirii)”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este mai bine pentru o persoană angajată în Cabala să fie într-o stare în care simte că nu este suficient de conectată cu grupul. Atunci va avea cel puțin o înțelegere clară a ceea ce mai trebuie să facă. Este foarte important. Este mai bine să te simți mereu în urmă în munca spirituală, astfel încât să te stimuleze.

Imaginați-vă un grup de buni entuziaști care simt că rămân în urmă, dar trebuie să ajungă din urmă pe cineva prin orice mijloace. Ei sunt implicați într-o dezvoltare serioasă și sunt limitați în timp, dar au dorințe foarte mari. Acest lucru este foarte bun.

Comentariu: Dar o persoană poate cădea într-o disperare profundă din această cauză.

Răspunsul meu: Ei bine, lasă-l să cadă. Nu căuta trucuri, poate că ai putea face asta sau poate că ai putea face aia. Vorbim despre legile naturii. Te potrivești cu ele—da, nu te potrivești cu ele—nu.

Nu există nimic aici pe care să-l poți întoarce și să te poți strecura cumva: „Am reușit!” Vei reuși doar atunci când te vei schimba pe tine însuți în funcție de acest nivel. Atât! Nimic altceva.

Așadar, nu există loc pentru a căuta alte căi, „poate că există altceva”, cu excepția unor condiții clare pe care le analizăm în mod constant. Iar acestea sunt aceleași.

Toate acestea nu fac decât să îndepărteze o persoană, să-i dea o speranță că dintr-o dată va citi ceva, se va strecura cumva, va sări undeva și va apuca.

Există un grup și există o conexiune între prieteni. O faci—da, nu o faci—nu.

Din „Am primit un apel” de la KabTV. E mai bine să fii în urmă” 7/7/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Plecarea din această lume a unui mare înțelept, profesor și mentor spiritual este o zi specială. La urma urmei, el se ridică cu un grad mai sus și ne arată că ar trebui să-l urmăm.

Vedem că fiecare dintre marii cabaliști a făcut un pas înainte în felul său special și a adus știința Cabala, revelarea Creatorului, metodologia, înțelegerea, simțirea, contopirea cu Creatorul și unitatea mai aproape de oameni.

Cred că Rabash a făcut ultimul pas, în urma tuturor. El stă pe umerii tuturor cabaliştilor care au trăit înaintea lui, de la Rabbi Akiva încoace, până la Ari, Ramhal şi Baal Shem Tov. Rabash a rezumat tot ceea ce au descoperit ei pentru umanitate și ne-a oferit această metodologie într-o formă gata, sortată, pe care o putem folosi și implementa.

Trebuie să păstrăm instrucțiunile pentru munca spirituală pe care le-a lăsat, așa cum se spune în articolele sale. Rabash nu a vrut să depășească munca interioară a omului în explicațiile sale. El nu se angajează în clarificări filozofice sau istorice și nu discută despre dezvoltarea generală a omenirii. Era foarte precaut să se prezinte ca un mare cabalist, precum Baal HaSulam, Ari și Ramhal, și a încercat cu modestie să păstreze o atitudine reţinută. Și așa a mers de-a lungul vieții lui.

Încă mai trebuie să dezvăluim esența contribuției sale și adevărata sa înălțime și să vedem cine a fost cu adevărat profesorul nostru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 9/30/22, “Ziua memorial a lui Rabash (Yahrzeit)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→