Întrebare: Cum au păstrat cabaliştii din trecut importanţa scopului, şi au reuşit să se susţină reciproc?

Răspuns: Așa cum facem și astăzi. Am nevoie de sprijinul grupului, pentru că altfel nu pot atinge dorința de spiritualitate. Avansez doar cu dorința pe care o primesc de la mediul meu, de la societate. Prin urmare, am nevoie de un mediu adecvat.

Trebuie să-i presez, să-i măgulesc, să-i iubesc, să-i fac praf, totul pentru a obține de la ei — în mod pozitiv sau negativ — entuziasmul și importanța scopului.

Cu acest entuziasm pot să mă întorc către Creator. Prin urmare, am nevoie de un mediu care să fie la același nivel cu mine ca sursă de dorință cu care mă întorc către Creator. Și de acolo, primesc forța care mă corectează și mă înalță.

Întrebare: Dar au fost momente când cabaliştii râdeau unii de alţii şi de ei înşişi, de exemplu, îndesându-şi firimituri în barbă. Pentru ce?

Răspuns: Au râs de ei înșiși. Aceasta a fost o autoironie specială despre starea în care se aflau. Da, asta s-a întâmplat.

În general, umorul, satira și batjocura de sine sunt inerente naturii poporului evreu. De fapt, toate glumele despre ei și le creează singuri. Aceasta este o condiție necesară pentru autocontrol și analiză, care îi ajută să avanseze.

Întrebare: Spuneţi că grupul, ca și cum ar presa intenționat omul, îi creează numeroase obstacole. Totuși, în același timp, îi conferă importanța scopului. De ce este necesară o astfel de cale? De ce să ne facem nervi unul altuia?

Răspuns: Chestiunea este că de la început suntem făcuţi din două părți. Eu sunt alcătuit dintr-o parte care este egoist, și vrea să folosească totul pentru sine, iar a doua parte, punctul din inimă care dorește să aspire la altruism, la dăruire, la adeziune cu Creatorul, adică spre echivalența cu calitățile absolutului în dăruire și iubire.

În conformitate cu aceste două părți, percep lumea înconjurătoare într-o manieră duală. Prin urmare, experimentez întotdeauna acest dezechilibru, diferență, bipolaritate, atât plus cât și minus în mine. Mai mult, văd plus și minus în tot ce mă înconjoară: nu există bine fără rău și invers.

Din KabTV “Am primit un apel. Sprijin în Grup” 13.06.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Orice persoană din lumea noastră execută programul Creatorului. Nu există niciun singur om care să fie scutit de el. Cu toții lucrăm pentru El.

Singura diferență este dacă este conștient sau nu. Indiferent dacă doreşti să urmezi acest program, să-l justifici, să-l înțelegi și să încerci să-l implementezi sau dacă eşti deconectat de la el și exişti pe pilot  automat; oricum, tot îl execuţi, chiar şi fără să-ţi dai seama.

Dar diferența dintre aceste stări este că atunci când înțelegi programul, descoperi pe Creatorul său, devii ca El în măreție, în înțelegere, în percepție, în chiar statutul Lui!

Începi să curgi în același flux de informații, simţiri și decizii imense. Ești în viață! În loc să exişti doar ca un pisoi mic, exiști ca Dumnezeu!

Din KabTV “Am primit un apel. Nu există Absolutul” 26.06.10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența în percepţia vieții de către un cabalist și de către un om obișnuit?

Răspuns: Diferența este în punctul numit “moarte”. Pentru orice om de pe acest pământ, totul este perceput sub nivelul morții: el trăiește, și trăiește și moare.

Dacă și-ar putea imagina că trăiește în corpul său, și în același timp, trăiește în afara corpului său decedat, atunci ar înțelege aproximativ că două straturi ale existenței sunt revelate simultan unui cabalist: lumea noastră și cea superioară, următoarea dimensiune, care există de la un capăt la altul în lumea noastră, dar pe o frecvență diferită.

Și apoi firesc, se schimbă întreaga filozofie a vieții, atitudinea față de sine, față de ceilalți, față de scopul creației, față de idealurile umane și față de planurile sale.

În principiu, nu înțelegem că cel mai important lucru care există subconștient în noi și determină totul este frica de moarte. Ne conduce constant spre ceva. Creăm cultură și știință pentru a uita de noi înșine și a găsi un fel de salvare de frică.

Încercăm în permanență să scăpăm de această întrebare pentru că, dacă apare în noi, atunci viața își pierde sensul. De ce să dai naştere de copii dacă totul se termină, dacă toată lumea moare, pentru că o zi de naștere este și o abordare către moarte.

Cea mai importantă întrebare pentru omenire cu privire la viața și moartea sa este rezolvată de Cabala, care dezvăluie unui om existența eternă, perfectă, în timpul acestei vieți animale.

Când omul urcă la nivelul următor și există pe ambele niveluri în același timp, atunci poate face lucruri magnifice! El poate exista cu adevărat corect și la nivel pământesc, rațional și relaționându-se cu ceilalți în mod corect, pentru că nimic nu-l mai împiedică. Senzația de eternitate acoperă complet toate problemele! Absolut toate!

Adică începi să înțelegi de ce există totul. Este pentru ca tu să te poți adânci din ce în ce mai profund în această eternitate, în simțirea Creatorului, în simțirea acestei naturi unificate, eterne, perfecte, armonioase, să te poți contopi cu El și mai mult, să ajungi să-L cunoști, să devii ca El. Atunci începi să-ți percepi existența pământească ca fiind realizarea unei posibilități superioare care ți se oferă.

Nu există viață de apoi. Dacă ați atins lumea spirituală în timpul acestei vieți, ați atins-o. Și dacă nu, trebuie să te întorci în aceeași stare în care te afli acum și să-ți continui drumul.

Din KabTV “Am primit un apel. Viață sau moarte” 10/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 85-a

Cum ne putem supune unei opinii diferite?

Există concepte de “urmând majoritatea” și “urmând individualul”. În spiritualitate, se afirmă că trebuie “să urmăm individul”. Aceasta înseamnă să urmezi un individ care este cu adevărat unic, singular și excepțional în rândul umanității sau într-un grup mare de oameni, omul a cărui părere și cunoaștere le respectăm. Într-un astfel de caz, ignorăm majoritatea și privim doar acel individ. Devenim indiferenți față de milioane de alți oameni și față de ceea ce ar putea spune sau gândi ei și ne concentrăm doar pe ceea ce spune această persoană unică și excepțională.

De exemplu, milioane de oameni au crezut cândva în anumite legi care au fost odată acceptate pe scară largă. Apoi a venit cineva ca Albert Einstein și a spus: “Nu, legile sunt diferite”. Acele milioane de oameni nu puteau înțelege lucrurile ciudate pe care le spunea despre deformarea, întinderea sau chiar resetarea timpului și distorsiunea spațiului. Fundația familiară de sub picioarele lor a fost măturată, lăsându-i suspendați în aer. În timp ce masele nu puteau înțelege, acest individ unic și excepțional a rămas ferm în perspectiva lui, o perspectivă într-adevăr inovatoare, solidă și avansată, deși nu era încă acceptată pe scară largă, chiar dacă era adevărată. Apoi, aleg să-l urmez. Cum? Mai presus de raţiune, pentru că și eu fac parte din mulțime. Dacă aș fi ca acel individ unic și excepțional, nici măcar nu s-ar pune întrebarea pe cine să urmez. Nu ar trebui să urmez pe nimeni. Dar dacă urmez o cale spirituală, trebuie să urmez individul unic și excepțional, deși stă singur, pentru că este mare.

Putem înțelege această idee din punct de vedere intelectual. Cu toate acestea, trebuie să găsim puterea de a traduce această înțelegere din intelect în acțiune. S-ar putea să știm că un anumit individ singular și excepțional care rămâne ferm în perspectiva sa are dreptate. De unde, atunci, putem trage puterea să ne alăturăm lui? La urma urmei, masele, conduse de raționamentul lor, i se opun. Cum ne putem alătura lui împotriva opiniei publice? Se spune că acest lucru este posibil prin principiul “Omul care aderă la cel mare devine mare”. Cu toate acestea, încă ne întrebăm cum să reușim acest lucru și să începem, pas cu pas, să căutăm modalitatea de a adera la acel mare.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 84-a

Care este importanța supunerii față de prieteni?

Baal HaSulam scrie că conștientizarea forței măreției Creatorului și a importanței scopului ne propulsează către spiritualitate. O astfel de forță o dobândim de la societate. Cu toate acestea, o putem primi doar dacă simțim în inima noastră că suntem mici în comparație cu prietenii noștri.

Dacă nu simțim nicio supunere în inima noastră, atunci putem face acțiuni ca și cum am simți asta. Cu toate acestea, adevărata subjugare trebuie să fie o simţire în inimă. Dacă putem simți subjugarea în fața societății, putem primi ceva de la ea și ne putem inspira de la prietenii noștri. Din această stare de subjugare, putem câștiga puterea de a progresa spiritual.

Prin urmare, trebuie să începem să descurcăm lanțul de la capătul său: pentru a progresa în spiritualitate, ar trebui să existe și o atracție către Creator, pe lângă scânteia pe care o primim de sus. Putem obține această forță suplimentară de la societate. Pentru a o primi de la societate, trebuie să ne vedem mai mici în comparație cu societatea, după principiul că numai cei mici pot primi de la cei mari. Pentru a ne simți mai mici decât societatea, trebuie să facem acțiuni specifice pentru a simți în inima noastră, chiar înainte de a înțelege intelectual, că suntem într-adevăr mici.

Chiar dacă toată lumea ne laudă și spune cât de grozavi suntem, totuși noi ar trebui să ne simțim mici. Totuși, chiar și atunci, am putea deveni trufaşi, să ne ascundem micimea. Cu cât ne simțim mai mici, cu atât vom primi mai multă putere de la societate, care este singurul mod în care putem progresa spiritual.

Trebuie să fim puternici în această chestiune, să luptăm pentru momentul în care ne vom simți cu adevărat mici și să ne întrebăm cum să producem micimea. Trebuie să cerem din partea societății, mai presus de toate, să ne ofere motivele pentru aceasta, în mod repetat. Prin natura noastră, ne lipsește acest sentiment de micime. Rolul societății este să ne ajute să ne simțim mici. Prietenii ar trebui să se apropie unul de celălalt și să vorbească despre virtuțile celuilalt, spunând de exemplu: “Am auzit că un prieten sau altul a acționat sau a spus așa sau așa și ceea ce au făcut sau spus a fost cu adevărat remarcabil. Sunt atât de înțelepți și minunati!”, și așa mai departe. După cum este scris, “Invidia oponenților crește înțelepciunea”.

Trebuie să folosim forțele pe care le avem la dispoziție, inclusiv invidia. Invidia este forța principală. Este scris că trei lucruri scot omul din această lume. Care sunt ele? Invidia, pofta și onoarea. Putem îndrepta pofta către Creator, ceea ce în sine este o mare reuşită. Îl și putem onora pe Creator. Dar invidia are o valoare mai mică, un sentiment pe care îl direcționăm în primul rând către prieteni. Prin urmare, ar trebui să folosim, să cultivăm și să legăm aceste trăsături de scop, astfel încât să lucreze în beneficiul progresului nostru spiritual.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Primul pas în obținerea iubirii și dăruirii este să atingeți veneraţia.

Este asemănător cu o mamă care este în mod constant în frică, preocupată pentru copilul ei și de tot ce i se întâmplă acestuia. Această frică naturală, înnăscută, vibrează constant în ea și nu îi dă pace.

Trebuie să obținem aceeași atitudine și preocupare față de Creator. Trebuie să avem grijă și adoraţie constantă. Trebuie să mă verific dacă mă gândesc la El sau dacă mai pot adăuga ceva în grija mea?

Dacă vreau să ating calitatea de Bina, atunci cel căruia vreau să-i dăruiesc este precum copilul meu pentru mine. Nu contează că Îl numesc Creator! Mă preocupă și am grijă de El ca de un copil, pentru că vreau să fiu un dăruitor!

Aici începe conexiunea unui om cu Creatorul. Dar înainte de asta, trebuie să obținem aceeași conexiune plină de veneraţie, cu umanitatea sau cel puțin cu o mică parte din ea, cu grupul nostru. Trebuie să învăț să am grijă de el ca de o persoană foarte iubită și dragă.

Ni se dau exemple similare în lumea noastră, în îngrijirea copiilor sau a părinților noștri, adică pentru cineva din afara noastră, dar legat de noi prin legături indestructibile.

O frică lăuntrică, o groază trebuie să trăiască în mine: voi putea să-i ajut și să le aduc bine? Aceasta este calitatea Bina de la care începe totul, și pe baza ei începem să construim dăruirea și iubirea.

Creatorul ne oferă astfel de exerciții în interiorul egoismului nostru pentru ca treptat, să ajungem la o altă realitate, una altruistă, astfel încât să avem exemple și o fundație pe care să construim în noi calitatea Bina, de dăruire.

Din Lecția zilnică de Cabala 22/07/10, Scrierile lui Rabaş-Etapele Scării-Art.19, 1984-“Astăzi vă ridicaţi, voi toţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că Rabaş a fost primul care a conturat regulile pentru munca în grup. Baal HaSulam nu le-a descris?

Răspuns: Cabaliștii nu prea vorbeau despre asta; au ascuns astfel de lucruri, considerându-le foarte personale.

Ei au descris pur și simplu structura lumilor superioare, astfel încât, citind lucrările lor, să poți atrage lumina superioară. Dar înainte de asta, practic nu s-a discutat cum ar trebui să te modelezi pe tine însuți, pe tine și grupul, despre dorința de a merge înainte și despre ascensiunea către o dăruire mai mare, pentru care ai nevoie de lumina superioară. Aceasta este munca interioară a fiecăruia, munca lui în inimă.

Prin urmare, înainte de Rabaş, umanitatea nu avea nevoie de o explicație importantă și de implementarea muncii în grup. Rabaş a descris foarte clar regulile de interacțiune în grup, dar nu și-a dezvăluit scrierile pentru că încă nu venise timpul.

Vedem că metoda lui de a munci într-un grup este cel mai important lucru pe care l-a făcut pentru lume. De fapt a făcut multe, dar acesta este cel mai important și mai necesar lucru pentru noi. Chiar acum, această tehnică poate fi implementată în organizația noastră și în noi.

Există un motiv pentru care suntem numiți după numele lui: Bnei Baruch. Într-adevăr, în afară de asta, nu avem nevoie de nimic altceva. După cum a spus Baal HaSulam, iubirea pentru prieteni acoperă absolut toate problemele noastre.

Din KabTV “Am primit un apel. Comunitate virtuală, partea 4” 17/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De regulă, omul se asociază cu oameni buni și nu cu ucigași, pervertiți sau maniaci. De ce chiar şi există astfel de oameni?

Răspunsul meu: Fiecare dintre noi are calități negative și de aceea ei există în lume. Orice manifestare patologică apare într-un individ, deoarece el este o colecție a tuturor calităților noastre negative.

Există un violator care trăiește în mine, în tine și în milioane de alți oameni, dar noi ne reținem. Dorința de violență se adună într-o singură forță mare, este investită într-o singură persoană, iar el îndeplinește această funcție. Dacă nu am avea asta în fiecare dintre noi, nu ar exista niciun violator. Și așa este în orice altceva. Așa ne completăm reciproc. Dar sunt oameni în care se manifestă în plină forță, într-un mod deosebit.

Întrebare: Care este rolul lor? Să spunem că lupii mănâncă animale, dar mănâncă animale bolnave. Și ce rol joacă acei ucigaşi?

Răspuns: Orice calitate negativă trebuie să se manifeste în lumea noastră și abia apoi să fie corectată.

Ea nu se poate manifesta în tine și în mine, pentru că noi suprimăm astfel de impulsuri în noi înșine. Dar în fiecare om există absolut totul: ucigași, violatori, hoți, înșelători – doar că în proporții diferite, în procente diferite, în relații diferite. Un om obișnuit se reține cu frică și cu tot felul de forțe.

Și există unii oameni care nu se pot abține și permit ca aceste calități să fie împlinite. Ei sunt purtătorii calităților noastre negative și le realizează pentru noi. Pentru noi!

Imaginați-vă că un organ din corp este deteriorate, deoarece toate celelalte organe nu l-au putut menține într-o stare de funcționare adecvată și s-a îmbolnăvit. Se dovedește că nu este singurul de vină. Sau dimpotrivă, acest organ s-a îmbolnăvit și îi ajută pe toți ceilalți.

Inima în sine nu doare. Există perturbări uriașe ale funcționării întregului corp sau ale sistemului nervos – poate tensiunea arterială și așa mai departe, și prin urmare, această pompă refuză să funcționeze. Ceva se întâmplă în creier din cauza fluctuațiilor de presiune sau din cauza unui fel de stres. Adică nu există un singur organ care să înceteze să funcționeze singur; totul este interconectat.

Pe baza acestui lucru, trebuie să înțelegeți că, dacă există probleme în lume, ele există doar din pricina mea. Aceasta este ceea ce scrie la sfârșitul cărţii “Prefaţă la Cartea Zohar” de Baal HaSulam. Prin urmare, toată lumea ar trebui să spună că există o parte din ei în lume, și nici măcar doar o parte. Trebuie să simtă că prin această parte a adăugat ultimul procent la 100%, și prin urmare, un criminal a vorbit din interiorul unei alte persoane și s-a întâmplat ceva rău.

Întrebare: Atunci ce rost are să-i pedepsești pe acești oameni?

Răspuns: Abordezi un subiect foarte bun! Așteptam asta, deși la început nu am vrut să nu mă ating de acest subiect.

Acum puteți deschide Talmudul și puteți studia legile spirituale. Ele sunt prescrise pe baza faptului că suntem cu toții în același sistem, ne definim unul pe celălalt, depindem unul de celălalt și suntem responsabili unul pentru celălalt. Acum înțelegeți ce înseamnă garanție (Arvut): responsabilitate reciprocă.

Și acum, pe baza acestui lucru, construim o nouă societate și legile care ar trebui să fie în ea. Este un sistem complet diferit, o filozofie complet diferită.

Din KabTV “Am primit un apel. Calități negative” 14.06.10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să cultivăm cumva în noi înșine o dorință preliminară de unitate, de iubire. Acest lucru se face cu ajutorul luminii. La început, nu avem o astfel de dorință. Dar dacă vreţi, lumina o va face.

Dar cum poți să-ți dorești ceva la care nu tânjeşti? Pentru aceasta, vi se dă grupul. Te poți adapta astfel încât grupul să te influențeze în mod artificial.

Ce vrea grupul? Nici grupul nu vrea vreo urcare. Dar te va antrena metodic tot timpul, spunând: “Dacă dăruiești, te vom respecta, dacă te gândești la noi, te vom iubi, dacă ești un prieten bun, ne vom juca cu tine” și așa mai departe.

Cu alte cuvinte, nu ai altă opțiune. Ești o ființă socială; nu poți exista fără mediu. Creatorul a aprins un punct în inima ta – dorința de a fi în această societate. Așa că trebuie să te angajezi, împreună cu grupul, într-un fel de joc în care vă amăgiţi unul pe celălalt. Dar această amăgire, fie că vrei sau nu, va fi percepută de tine ca fiind absolut reală.

De exemplu, grupul ar putea spune: “Acum am convenit între noi să prețuim înălțarea spirituală, care constă în dăruire și iubire. Dacă vrei cu adevărat să ne dăruiești, să ne iubești, vom aprecia asta în tine. Altfel, nu ești prietenul nostru și nu ar trebui să te apropii de noi.”

S-ar putea să le spui: “Prieteni, dar nici voi nu aveți asta! Chiar mă iubiţi? Promiteți că veţi fi buni cu mine?” Ei ar putea chiar să răspundă: “Nu îţi promitem nimic”.

Dar dacă sunt dispuși să se poziționeze astfel în fața ta, atunci vei începe să-ți dorești: “De ce nu am calitatea dăruirii și a iubirii?”

Din  KabTV “Am primit un apel. Comunitate virtuală, partea 1” 16/05/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să stabilim mereu o convenţie vie între fiecare dintre noi și grup. Uneori, o astfel de inspirație reciprocă apare la convenţiile noastre sau pentru câteva minute în timpul adunărilor, dar aceasta nu este modalitatea corectă de a avansa.

Mulți spun: “De ce să nu creăm o convenție permanentă?” Dar nu vă puteți petrece întreaga viață la un picnic, acesta nu este genul potrivit de dezvoltare. O convenție, în care toată lumea se adună și se conectează, nu este despre a merge mai departe, ci despre dezlănțuirea unui potențial acumulat anterior. Dorința care s-a format se manifestă în acest mediu ca o sămânță în pământ.

Totuși, trebuie să ajungem într-o stare în care să simțim constant dorința de a fi conectați la mediu, iar acest mediu ne poate influența continuu. Acest lucru este posibil doar prin crearea unei conexiuni virtuale între noi, unde omul se poate conecta la alții printr-un computer sau un telefon personal.

Aceste mijloace de comunicare sunt disponibile aproape tuturor 24 de ore pe zi, iar prin ele, putem oferi unui om o simulare a conexiunii lui spirituale continue cu noi.

Nu avem alte opțiuni decât să punem în aplicare ceea ce au scris cabaliștii. Sursele lor sunt deschise tuturor. Prin urmare, din tot ceea ce văd în lumea noastră, singura modalitate de a poziționa un om alături de grup este de a face posibilă această conexiune 24 de ore pe zi sau la intervale specifice – să spunem, de cinci ori pe zi – prin internet sau prin telefon, care sunt mereu cu noi.

Din KabTV “Am primit un apel. Comunitate virtuală, partea 3” 16/05/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→