Întrebare: Dacă mă implic într-o anumită stare a unui printen și pare că-l împiedic să treacă prin asta, înseamnă că eu însumi va trebui să trec prin asta în locul lui?

Răspuns: Parcurgerea stărilor tale a fost deja calculată reciproc. Tu și mediul sunteți împreună în același ham. Ai fost adus în generația ta, în timpul tău, într-un loc anume, în condiții specifice, pentru că așa se materializează sistemul spiritual în care exiști.

În sistemul vostru spiritual sunt eu, prieteni apropiați, prieteni îndepărtați, această lume întreagă, tot mediul, toată natura, cosmosul și așa mai departe, iar în jurul acestuia sunt și toate lumile spirituale.

Și toate acestea sunt conectate de tine; esti in centrul acestei influente si nu poti exista fara ceva sau cineva, depinde doar de amploare. Dar în general, ești conectat la absolut toată lumea și cu cât te dezvolți mai mult, cu atât vei începe să te simți dependent de un număr din ce în ce mai mare de diverse surse.

Te vei simți din ce în ce mai legat de un sistem imens, cu numeroși parametri. Toți te influențează și tu îi influențezi pe ei. Cum reușești toate astea? Doar prin iubire. Nu există altă modalitate de a găsi contactul și de a controla situația decât prin iubire, prin acceptarea celorlalți ca parte a ta. Atunci nu sunt probleme.

Din KabTV “Am primit un apel. Într-o singură realizare” 12.06.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că atragem mult mai multă lumină decât dorinţă (Hisaron). Se poate întâmpla asta cu adevărat?

Răspuns: Desigur, atragem o cantitate negativă de lumină. Există o conexiune continuă între Reşimot (datele de informații spirituale) create ca urmare a coborârii sufletelor din lumea infinitului în lumea noastră prin cele 125 de grade ale lumilor. Drept urmare, suntem în partea de jos și avem înregistrări de informații ale tuturor stărilor trecute, de care ne-am despărțit când am coborât în ​​lumea noastră.

Acum fiecare dintre noi trebuie să facă aceeași călătorie de jos în sus, așa cum a fost coborât de sus în jos, dar numai de la sine. Aceasta este diferența dintre coborâre – cădere și urcare – ridicare, prin aceea că trebuie să ne aprovizionăm în avans, să găsim, să ne formăm și să creăm o dorință de dăruire, o dorință de iubire și o dorință de conexiune între noi.

Inițial, când am căzut, nu am avut această dorință. Este nefiresc pentru că nu vrem să ne ridicăm în atribute de dăruire, iubire și unitate. Vrem să primim, să apucăm, să dominăm și să fim plini. În lumea noastră, ne imaginăm o ascensiune spirituală, o conexiune cu Creatorul, într-un mod cu totul opus modului în care se întâmplă. Aceste imagini ne sunt prezentate într-un mod egoist, deoarece, de exemplu, musulmanii cred că 72 de fecioare așteaptând să danseze pentru ei în lumea viitoare.

Adică, oamenii au avut cea mai mare plăcere din lumea materială, plăcerea sexuală, și au făcut din ea un paradis. Un om din lumea noastră nu-și poate imagina nimic mai mult. Nu este nimic de care să râzi. E clar că nu avem nimic altceva. Mâncare, sex, o distracție veșnică, acesta este paradisul.

Dar nu ne putem imagina că este vorba despre dăruire, iubire absolută și conexiune între noi, unde pe de o parte rămâi ca om, dar pe de altă parte te dăruiești complet, te dizolvi în toți ceilalți și lucrezi doar pentru dorințele lor. Evităm astfel de gânduri; nu vrem să fie așa.

Prin urmare, ascensiunea de întoarcere este atât de dificilă pentru că fiecare urcare, fiecare pas mic, trebuie să aibă o dorință subiacentă. Trebuie să ne dorim să ne ridicăm în acest grad în avans, adică să devenim mai dăruitori, mai conectați unul cu celălalt și mai dependenți de ceilalți.

Din KabTV “Am primit un apel. Comunitate virtuală, partea 1” 16/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să abordăm orice manifestare a răului din lume, cu mentalitatea că eu sunt responsabil pentru ceea ce se întâmplă, nu doar filozofic, ci cu adevărat.

Când tu percepi întregul sistem în care exişti nu în mod abstract, ci clar, atunci orice apariţie negativă din lume duce la o realizare profundă: “Aceasta este vina mea!”

Nu este de vină un alt om: “Răul a trecut pur și simplu prin mine și a ajuns la ei și de aceea au acționat greșit”.

Aceasta este ceea ce înseamnă responsabilitatea reciprocă absolută; este atunci când nimeni nu este responsabil pentru sine, ci doar pentru ceilalți. Aceasta este și ceea ce înseamnă iubirea adevărată; este atunci când ieși în afara ta și doar ceilalți contează pentru tine.

În acel moment propriul tău “eu” dispare; trăiești în ceilalți. Și nu ai de ce să-ți faci griji pentru tine. Cine eşti tu? Eşti doar o manifestare în interiorul celorlalți. „Eul” tău este peste tot; este în ceilalţi.

Și atunci începi să simți adevăratul infinit. Îl umpleți și devine al vostru.

Din KabTV “Am primit un apel. Proprietăți negative” 14.06.10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii oameni care v-au auzit cântând spun că profunzimea vocii dvs. îi face să simtă că sunteţi în realizare spirituală. Cum influențează atingerea spirituală dezvoltarea calităților umane?

Răspuns: Personal, nu-mi place vocea mea. Și nu este pătrunzătoare, nici catifelată, nici convingătoare și nu-l învăluie pe ascultător și nici nu pătrunde împotriva voinței lor și nu-i prinde.

Dacă ceva vorbește vreodată în mine, aceasta este puterea conexiunii cu ceea ce spun. Există, până la urmă, o anumită conexiune cu calitățile, obiectele, acțiunile și evenimentele pe care le descriu.

Oamenii simt asta și nu depinde deloc de vocea mea. Dacă altcineva ar asculta asta, cu greu ar simți ceva.

Când omul are un fel de conexiune cu noi, el percepe o undă mai profundă, care trece dincolo de voce, dincolo de frecvențele sonore. Este dorința, forța care emană de la omul care este profund conectat la ceea ce spune.

Uneori, după conversații cu oameni, aud feedback-ul lor despre mine. Se pare că nu le vorbeam despre Cabala și ei nu știau nimic despre asta, totuși au început brusc să simtă că un fel de putere, un efect foarte ciudat s-a manifestat în ei ca rezultat al interacțiunii noastre.

Din KabTV “Am primit un apel. Puterea vocii” 24/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să facă un om dacă dezvăluie că este un “nefericit total”? A greșit ceva și simte asta.

Răspuns: Fii recunoscător pentru revelație! Creatorul a fost cel care ți-a arătat adevărata ta natură. Și acum vine următoarea etapă, indiferent dacă vrei să o corectezi sau nu.

Dacă ai de gând să stai și să-ți faci griji acum, este complet greșit, când, după cum se spune “un nebun stă și își mănâncă propria carne”, el este angajat în chinul personal. Acest lucru nu trebuie făcut!

Dimpotrivă! Raportează totul la Creator, inclusiv manifestările răului din tine însuți. Ca medic, ți-ai stabilit diagnosticul. Dar doctorul este Creatorul. El ți-a pus acum un diagnostic, ai simțit boala și acum cere-I remediul. Și astfel se derulează pas cu pas.

Acesta este cel mai bun. După cum scrie Baal HaSulam, “Mă bucur de acele corupții revelate și de cele care sunt dezvăluite”, deoarece următorul pas, dacă doar întrebați, este corectarea oricărei calități rele în bune, adică pentru dăruire.

Și poate într-o fracțiune de secundă, în următoarea calitate corectată, vei începe să simți lumea superioară, sau cel puțin vei fi mai aproape de ea și vei începe să înțelegi mai mult.

Comentariu: Iar dvs. spuneţi: “Cereți remediul”.

Răspunsul meu: Remediul este îndreptarea răului în bine. Corectarea este efectuată de lumina superioară, care inițial a creat binele și apoi l-a transformat în mod deliberat în rău, astfel încât acum să ceri să-l transformi din nou în bine.

Așa cum unui copil i se dă un puzzle sau niște jucării împrăştiate pe care să le pună cap la cap, astfel încât să le poată asambla și să învețe din asta, la fel ni s-a dat un suflet frânt, astfel încât adunându-l, să devenim asemănători Creatorului care a creat întunericul.

Întrebare: Cererea apare doar în timpul lecției sau nu neapărat?

Răspuns: În orice loc, în orice moment, și este chiar imprevizibil unde și cum. În cele mai îndepărtate stări de căutare spirituală, astfel de gânduri pot apărea brusc. Și pentru asta ar trebui deasemenea să-i mulțumești Creatorului, că El ți le dă în cel mai neașteptat moment.

Din KabTV “Am primit un apel. Corectarea răului în bine” 17/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg de ce împlinirea ne este ascunsă. Dar de ce sunt ascunse conexiunile noastre unul cu celălalt?

Răspuns: Pentru că împlinirea și conexiunea sunt inseparabile.

Ce este lumina? Cum se poate explica, ce este o senzație? Brusc, simt anumite vibrații în mine față de cineva – ura, iubirea, frica, grija. Aceste vibrații nu au venit din exterior; s-au născut în mine, în atitudinea mea față de acel om.

Ele apar pentru că stabilesc o conexiune specială cu ei și lucrez la ea. Și atunci când mă unesc cu ei, simt anumite impresii în dorințele, senzațiile și calitățile mele, ca niște vibrații. Și aceasta se numește lumină.

Lumina nu vine de undeva din afară să mă învăluie; ea se dezvăluie în mine, în atitudinea mea față de cineva. Nu poate fi dezvăluită chiar așa; este imposibil. Nu se simte decât în conexiunea mea cu altul: de exemplu, le dau o senzație, iar ei o primesc, sau invers.

Este necesară o conexiune care leagă doi oameni împreună și în interiorul ei se simte o anumită vibrație, o impresie, iar aceasta se numește lumină, ca un fir întins de la unul la altul prin care trece un curent, sau o conductă care ne leagă.

Se pare că lumina este chiar acel vas care simte tot felul de schimbări în sine. Lumina în sine nu se schimbă, se schimbă dorințele și impresiile pe care le experimentează. Dar nicio lumină nu vine din exterior.

Este ca vibrația unei coarde care creează sunetul unui instrument muzical, iar aceasta se numește lumină. De aceea trebuie să creăm dăruire și iubire între noi, iar apoi în această iubire și dăruire, vom simți rădăcina ei interioară numită Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.09.11, “TES”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, partea a 81-a

Dacă relația noastră cu Creatorul este personală, cum putem extrage putere din grup?

Regulile comportamentului în grup sunt o metodologie completă, o tehnică. Cabaliștii au studiat întotdeauna în grupuri, de exemplu cele ale lui Rabi Şimon Bar Yohai, ARI, Maimonide, Baal Şem Tov și mulți alții. Au transmis o metodologie completă, și mai multe exemple ale regulilor comportamentui în grup.

Articolele lui RABAȘ despre societate explică cum să te comporți într-un grup, cum să ajuți la construirea corectă a acestuia, cum să extragi putere din el și cum ar trebui acesta să ofere putere. Fără un grup, nu putem realiza nimic.

De ce este necesară organizarea unui grup? Un grup este o chestiune spirituală. Construirea unui grup este esențială, pentru a primi puterea necesară pentru progresul spiritual.

Dintr-o discuție despre articolul „Ce înseamnă că omul ar trebui să aibă un fiu și o fiică, în muncă?”, 31.05.2002

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți dintre studenții dvs. sunt la un nivel obișnuit, adică nu simt spiritualitatea. Senzațiile lor nu diferă cu nimic de cele ale publicului căruia doresc să-i transmită informații.

Cum pot primi mai bine informațiile pe care doresc să le obțină în simţirile lor egoiste, precum și să încorporeze un mesaj informațional în ei?

Răspuns: Da, aceasta este o problemă. Ar trebui să încerce. Nu este nimic altceva. Încearcă!

Apropo, un astfel de om are un avantaj pentru că se află la mijloc.

Pe de o parte este o problemă. Pe de altă parte, această problemă nu este creată artificial de natură, ci este o problemă naturală care se rezolvă odată cu corectarea noastră.

Trebuie să primim informații exact în forma sa grea, necorectată și să încercăm să le facem mai accesibile. Acest efort este cel care provoacă corectarea noastră. Și corectarea duce la un alt tip de informații și așa mai departe.

Ar trebui să înțelegem că toate acestea sunt o parte a unei soluții comune, adică o parte a unei ecuații comune care include consumatorul, sursa, Creatorul, profesorul și studenții. Cu toții ne angajăm împreună în servirea personală comună.

Prin urmare, nu cred că este ceva ce trebuie schimbat aici. Trebuie doar să mergem pe această cale și să ținem cont că starea noastră este una corectă. Acceptaţi-o așa cum este și acționaţi din ea. Nu încercați să spargeți ceva în ea, deoarece trebuie să lucrați în acest cadru. Atunci veţi vedea cât este de justificată.

Întrebare: Ar trebui să ne amestecăm uneori cu dorințele publicului nostru?

Răspuns: Da, altfel nimic nu va funcționa. Cum poate o mamă să nu-și simtă copilul? În primul rând, îl simte din tot sufletul. Și apoi începe să simtă ce altceva ar putea adăuga. Numai în acest fel, firesc.

Din KabTV “Am primit un apel. Încercați și străduiți-vă” 01.06.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem influența munca de grup? De exemplu, grupul nostru de zece a decis să se întâlnească. Ce putem adăuga la acest punct?

Răspuns: Cu toții trebuie să ajungem într-un punct și să nu-l părăsim. Atunci totul se va rezolva pentru noi într-un mod rapid.

Întrebare: Care este acest punct? Adică, primul impuls este ca eu să nu emit nicio furie, să o rețin, să rămân neutru și să apelez imediat la Creator?

Răspuns: Da

Din Lecția zilnică de Cabala 1/2/25, “Ne conectăm la Lişma”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: A fost efectuat un studiu pentru a explora dacă răzbunarea la oameni este indusă de natură. Au luat 330 de copii cu vârste cuprinse între patru și opt ani și au jucat cu ei un joc, construit în două etape.

În prima etapă, cercetătorii puteau să-i dea copilului trei autocolante sau să le păstreze. Copilul ar fi trebuit să le mulțumească și să le dea în schimb un cadou. În a doua etapă, sarcina a fost să fure un autocolant de la un alt copil. Ca răspuns, infractorul ar putea fi pedepsit sau nu.

S-a dovedit că copiii, chiar și cei mai mici, erau gata să lovească atunci când cineva încerca să le fure autocolantele. Copiii nu au vrut întotdeauna să-i răsplătească pe ceilalți. Astfel, cercetătorii au concluzionat că dorința oamenilor de a se răzbuna este prevalentă faţă de dorința lor de a fi recunoscători.

Răspunsul meu: Acest lucru este firesc. Aceasta se numește “evsed mi keren” (pierdere din resurse).

Să spunem că aveam un dolar în buzunar și a dispărut undeva. Mă răsucesc și mă întorc, gândindu-mă: “Unde s-ar fi putut duce?” L-aș căuta de parcă aș avea cu adevărat nevoie de el, pentru că l-am avut, a fost al meu și acum a dispărut. De aceea pentru mine valorează mai mult decât un dolar, poate 20 de dolari. Așa mă simt în legătură cu această pierdere.

Prin urmare, dacă un om a făcut rău altuia, acesta din urmă consideră acest act demn de o pedeapsă de zece ori mai mare, deoarece așa simte amploarea atitudinii negative a prietenului său față de el.

Întrebare: De ce nu arătă omul recunoștință?

Răspuns: Pentru că sunt sigur că sunt bun, că sunt cel mai bun din lume; asta mi-a spus mama. Prin urmare, toţi îmi sunt datori. La ceea ce îmi spun ei, eu le răspund: “Da, sunt mulțumit. Multumesc; Îți voi mulțumi și eu ocazional.” Mă întorc și plec.

Cred că am primit ceea ce trebuia să obțin; în ceea ce mi-a fost furat, pare de zece ori mai mult decât este de fapt! Așa simt eu. Dacă îmi vine ceva pozitiv, îl prețuiesc de zece ori mai puțin decât merită. Dar dacă mi se ia ceva, accept pierderea ca fiind de zece ori mai gravă. Așa suntem construiți.

Prin urmare, faptul că copiii vor să se răzbune pe cei care le-au greșit chiar și puțin, și în plus își fac plăcere în acea răzbunare, îl înțeleg foarte bine. Eu însumi eram așa. Îmi amintesc clar aceste cazuri.

Întrebare: Ce a schimbat în dvs. această abordare, să nu vă răzbunaţi?

Răspuns: Am început să realizez că împărtășesc aceeași dorință comună cu toată lumea; de aceea nu ar trebui să-mi fac rău în acest fel, egoist. Trebuie să încercăm să cedăm mereu puțin. Este mai bine așa, mai calm. Îți oferă puțină siguranță și te înconjoară, cel puțin, de oameni mai neutri. Deci, principalul lucru este să aveți grijă să nu faceți rău altuia. Pe scurt, aceasta este concluzia.

Și dacă faci rău, atunci desigur, așteaptă-te la reacții foarte grave.

Comentariu: Cercetătorii au o părere similară cu a dvs.. Ei cred că răzbunarea este întotdeauna o alegere între dorința de răzbunare și oportunitatea de a ierta.

Răspunsul meu: Cine ar putea avea ocazia să ierte? Pur și simplu este uitat, sau nu poți să te răzbuni bine pentru că ești așa de slab, un învins, celălalt tip este mai puternic decât tine etc. Deci nu mai ai nimic de făcut.

Omul este un mic animal egoist. Și dacă poate mânca pe altul, o face.

Întrebare: Răzbunarea are vreo parte pozitivă? Este utilă răzbunarea?

Răspuns: Atunci nu mai este răzbunare, ci educaţie.

Dacă tu și cu mine jucăm șah sau alt joc și te învăț, atunci simți că te depășesc fără intenția de a-ți face rău; dimpotrivă, pentru a-ți oferi un fel de plăcere, beneficiu și așa mai departe. Adică nu te face să te răzbuni, dar tot te face să te simți incomod și nemulțumit de situație.

Imaginați-vă că vă predau și vă arăt cum să acţionați, dar tot nu puteți. De asemenea, sunt mai deștept, mai înțelept și mai norocos decât tine; cât de neplăcut este pentru tine, oricum.

Întrebare: Da, există dezamăgire. Așadar, cum putem trece de la a ne răzbuna și a restabili dreptatea, la motivarea unui om să meargă mai departe, decât să se limiteze la o soluție îngustă?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să faci un calcul foarte special, adică un om a vrut să-mi facă rău, să mă vadă sărac, căzut sau vătămat și trebuie să ajung într-o stare în care să fie disperat de gelos pe mine. Apoi mă voi bucura când va vedea poziția mea, pentru care nu poate face nimic în privința asta. Așa vreau să mă întorc către el.

Pe de altă parte, trebuie să spun: “Îi sunt recunoscător că a făcut asta!” La urma urmei, m-am ridicat datorită lui; O făceam pentru a-i provoca suferință, dar până la urmă, nu am făcut-o!

Adică, cumva, fără să bănuiască, poate fără să se gândească, el a provocat în mine astfel de forțe încât m-am ridicat mai sus, am devenit mai de succes, mai inteligent etc. Trebuie să-i spun: “Mulțumesc mult că mi-ai făcut asta!”

Prima persoană descoperă că acesta este un proces educațional pentru el. Prin urmare, el îi spune celei de-a doua persoane, care a vrut să-i facă rău: “Îți mulțumesc că ai făcut asta”.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu persoana a doua?

Răspuns: O dublă lovitură. Pe de o parte, vede că primul a reușit, și în plus, se simte superior lui. El a ajuns mult deasupra lui.

Concluziile sunt foarte simple. Adaugă la asta: “Am făcut asta și ți-am spus ca să poți încerca să te ridici deasupra ta.” Acesta este deja un knockout. “Există fior în luptă!”

Din KabTV’s “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 4/11/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→