Întrebare: Prin dobândirea calităţii de dăruire, poate omul să influențeze dezvoltarea lumii materiale?

Răspuns: Da, desigur. Dar nu este vorba despre efectuarea unui fel de truc magic. Ideea este că atunci când dobândim calitatea dăruirii aici, în lumea noastră, în mod natural lumea primește o iluminare superioară și devine mai bună.

Toate problemele și acțiunile care apar în om sunt acum realizate prin calitatea dăruirii, nu prin calitatea primirii, ceea ce face totul mai blând și mai bun.

Întrebare: Asta înseamnă că percepţia mea ca primitor, asupra lumii se schimbă complet?

Răspuns: Nu numai a ta, ci a tuturor celorlalți oameni de pe Pământ, chiar și a celor care nu urmează metoda cabalistă; ei vor simți că lumea se dezvoltă mai blând și mai binevoitor pe zi ce trece.

Din Lecția zilnică de Cabala, 23.12.18 “Ce este credința mai presus de rațiune”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Din anumite motive, respectăm criteriul: dacă un om este responsabil, el câștigă.

Răspunsul meu: Nu, nu neapărat. Unii oameni pot conduce, iar alții știu să prezinte materialul.

Rabaş, de exemplu, era total incapabil să sistematizeze sursele; nu se putea adapta la asta. Iar Baal HaSulam a fost un mare sistematizator. A început chiar să publice o enciclopedie cabalistă, începând să scrie: “A-A”, “B-B” și așa mai departe. Rav Kook dimpotrivă, nu a putut face asta.

Adică, fiecare om din lumea noastră are trăsături și abilități specifice, dar acest lucru nu se aplică la nivel spiritual. Deloc! Avem oameni care procesează și organizează materiale. Sunt cei mai buni la înțelegerea acestora sau la conexiunea lor cu ceilalți? Absolut nu. Este o trăsătură pur corporală.

Întrebare: Cum utilizăm eficient aceste abilități? Toată lumea are niște calități și dacă se angajează în ele 100%, ar fi grozav. Dar, date fiind circumstanțele, haideţi să ne angajăm, poate, la doar 10%.

Răspuns: Trebuie să încercăm. Iată ceea ce tot spun tuturor: “Scrieți, procesați materialul, scurtați un articol, faceți extrase interesante din el, faceți o postare interesantă de la lecția de dimineață și încercați să aflați cum puteți procesa materialul și să-l aduceți lumii.” Oricum, nu avem nimic altceva.

Poți fi artist; scrieți un cântec sau o poezie interesantă despre subiectele noastre, mergeți mai departe. Fă-o singur sau lucrează la ceva deja creat, performează sau dansează. Aceasta va fi acțiunea ta de diseminare. Încearcă să fii creativ într-un fel.

Uneori oamenii răspund la asta, iar alteori nu. Dacă nu, măcar tipăriți ziarele și oferiți-le. Și asta este o muncă. O spun mai mult pentru cei care difuzează. Sau lăsați-i să meargă în alte orașe să țină prelegeri sau cursuri acolo. Nu avem altă opțiune. Trebuie să extindem numărul de persoane implicate în diseminare.

Din KabTV “Am primit un apel. Abilități de diseminare” 17.04.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi-mi, vă rog, dacă un om încă se simte nefericit, este în genunchi, cum se poate ridica din această stare?

Răspuns: Să gândească, să gândească: cine sunt eu, ce sunt, pentru ce sunt, cine mă guvernează și pentru ce sunt menit?

Și omul va vedea că toate acestea îl pregătesc pentru corectare, corectarea adevărată, atunci când se ridică deasupra naturii sale, iar Creatorul îl așteaptă acolo.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 7/10/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 83-a

De ce progresul, poate fi văzut doar prin supunerea față de societate?

Progresul poate fi văzut doar prin supunere, deoarece altfel, munca rămâne nevăzută. Subjugarea ne permite să primim putere de sus și ne permite să acționăm mai mult în dăruire. Dar ce înseamnă “a dărui”? Este derutant. Am putea câștiga putere pentru a deveni mai puternici, mai de succes sau mai influenți și să credem că am atins dăruirea. Dar asta este fals. O astfel de sensibilitate necesită cea mai mare subtilitate.

Trebuie să menținem Lo Lişma pentru o perioadă, și să primim diverse atracţii care să ne ajute să creștem. Este similar cu a-i promite unui copil o bicicletă dacă studiază din greu și obține note bune. Copilul muncește din greu tot anul, excelează și primește bicicleta. La fel şi noi, trebuie să zăbovim în consecință în etapa Lo Lişma.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune că invidia, pofta și onoarea scot omul din această lume. Aceste calități sunt create în mod intenționat în noi. Și aceste trăsături, aparent cele mai neplăcute, cele mai nerespectate, se dovedesc brusc a fi cele mai eficiente.

Încep deodată să simt cât de mult mă pot ajuta ele, cât de pozitivă poate fi invidia. Mă uit la prietenii mei și ei fac ceva împreună, discută anumite chestiuni și îi invidiez.

Ei mă pot respecta doar atunci când iubesc și dăruiesc, când mă sacrific, când simt conexiunea cu ei. Doar în ei, doar în garanție reciprocă, mă voi regăsi pe mine și viața mea. În mod neașteptat încep să prețuiesc această stare abstractă ca fiind ceva foarte necesar pentru mine.

Aşa trebuie să acționăm cumva între noi. Dar grupul încă nu este capabil să facă asta. Trebuie să luăm măsuri și să organizăm un fel de scenă pentru fiecare prieten. La urma urmei, nu doar șoptim între noi într-un colț: “Acum vom începe să acționăm asupra ta în acest fel. Să vedem cum iese experimentul nostru.”

Unul, apoi altul, apoi o a treia persoană începe să lucreze cu tine, să dea în mod deliberat un exemplu și tu începi să reacționezi. “Ce vor ei?” Uneori îi justifici brusc, dar de cele mai multe ori nu știi ce să faci.

Așa se dezvăluie dependența completă a unui om de grupul înconjurător și de societate. În romane, se spune adesea că un erou intră într-o societate mare și interacționează ușor cu ea. Dar în realitate, acest lucru este foarte dificil.

De aceea trebuie să creăm un astfel de loc. Mă refer la un spațiu virtual, un mediu, în care am putea juca această condiție, societatea și fiecare dintre noi ca un individ cu dorințe de plăcere, invidie, onoruri, faimă, putere, tot ceea ce definește relația noastră cu societatea.

Cu toate acestea, nu văd această societate în prietenii mei. Din anumite motive, ei nu se pot organiza, nu mă pot influența, ceva nu funcționează la ei.

Dar dacă aș avea un astfel de simulator pe computer, mi s-ar cere să intru în el de cinci ori pe zi, ceea ce nu pot face fizic cu prietenii mei. Și acest simulator ar impune anumite cerințe, nazuri și condiții, mi-ar impune influențele și întrebările sale.

Mi-ar arăta ce vrea de la mine, ca un grup capricios care cere o anumită atitudine de la prietenul său: “Ce este mai important pentru tine — asta sau asta? Cum ai progresa – într-un fel sau altul? Cum ai proceda într-o asemenea stare? În ce sursă se spune că este așa, sau că este altfel?” Ar pune întrebări care par complet ilogice. Dar altfel nu vei reuși, grupul îți cere asta. Esti de accord, sau nu?

Un astfel de simulator este necesar, chiar și doar teoretic, pentru a forța omul să înțeleagă ce este calitatea dăruirii și cât de mult este opus acesteia.

Mai mult decât atât, sarcinile zilnice trebuie să includă în mod necesar atât stările de coborâre, cât și de ascensiune, astfel încât omul să poată vedea și stabili unde se află, și cum ar reacționa la aceasta din starea opusă.

Computerul realizează relațiile dintre mine și grup și încep să-l tratez ca pe un Tamagoci. Mă conduce înainte, sunt atașat de el, mă interesează opinia sa, atitudinea față de mine și evaluarea acțiunilor mele.

Din KabTV “Am primit un apel. Comunitate virtuală, partea 2” 16/05/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să facă omul pentru a fi fericit?

Răspuns: Să-i facă pe alții mai puțin fericiți. Asta se face acum cu ajutorul războaielor. Dacă alții sunt mai puțin fericiți, eu deja mă simt mai fericit. Totul se obţine prin comparație.

Întrebare: Deci, inteligența artificială, în teorie, ar trebui să programeze totul în așa fel încât să fii fericit când vei vedea că ceilalți îți vor fi inferiori? Va face tot posibilul ca să vezi asta?

Răspuns: Da. Dacă am avea astfel de ochelari care să ne facă să ne simțim așa, ar fi grozav. Toată lumea s-ar uita de sus unul la altul și nu ar înțelege: “De ce se privesc de sus unii la alții? De ce zâmbesc ceilalți? Eu sunt deasupra lor în toate.”

Comentariu: Acesta este un brevet excelent pentru lumea noastră! Asta este ceea ce trebuie să înțeleagă.

Dar în mod ideal, într-un sens superior?

Răspunsul meu: În mod ideal, atunci când ai grijă de alții, acesta va fi scopul și sentimentul tău de fericire. Și atunci nimeni nu va interveni. Poți face pe toată lumea fericită. Și astfel, fiecare dintre ei îi poate face și pe alții fericiți.

Adică mă simt bine pentru că fac bine pentru altcineva. Numai în acest fel poate fi realizat.

Întrebare: Poate inteligența artificială să ajungă la o astfel de schimbare?

Răspuns: Se va strica pe parcurs. Mașina se va defecta.

Întrebare: Da, nu va putea conține acest lucru. Dar într-un fel sau altul, omenirea se îndreaptă spre asta?

Răspuns: Se îndreaptă spre conștientizarea răului, dar nu spre soluționarea problemei în sine.

Pentru a rezolva această problemă, ei vor trebui să vină la cabalişti. Și apoi, prin inspirație din cer, ei vor descoperi că există o astfel de soluție, o astfel de învățătură, care îi ridică la un alt nivel, la o altă natură — la calitatea dăruirii și a iubirii! Și nu au nevoie de nimic altceva în afară de asta. Cu ajutorul acestei noi naturi, vor construi absolut totul!

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/7/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este suficient să ne corectăm pe noi înşine, pentru a corecta întreaga lume?

Răspuns: Nu. Deoarece există o conexiune între toate sufletele, niciun suflet (grad) nu își poate finaliza corectarea fără a corecta părțile gradului următor. Niciun om nu trăiește pentru sine; întreg acest sistem este un sistem de dăruire reciprocă.

Prin urmare, este imposibil ca omul să se corecteze de dragul său propriu. Toată lumea trăiește pentru a oferi corectare și împlinire altora. Este imposibil ca un suflet care se corectează să nu aibă o parte pe care predecesorii săi i-au corectat-o ​​și o parte pe care el însuși este obligat să o corecteze pentru alții.

Se știe că partea superioară a fiecărui suflet, GE a sa, se află în partea inferioară, în AHP al sufletului anterior (Parţuf), care este partea superioară pentru el. Iar partea sa inferioară, AHP, este în interiorul GE al sufletului inferior lui.

Prin urmare, alegerea noastră liberă este acolo unde nu suntem conectați cu sufletul superior și cu sufletul inferior, adică, în partea de mijloc a sufletului nostru, partea de mijloc a Sfirei Tiferet.

Acolo se formează un spațiu liber de toate sufletele, liberul nostru arbitru, și în principiu reprezintă o conexiune specială în sufletul nostru între sufletele superioare și inferioare; în această conexiune ele sunt echivalente, și prin urmare, ne oferă libertatea de alegere.

Iar în afara părții de mijloc a Sfirei Tiferet, părți ale sufletului nu îi aparțin: cea superioară se raportează la sufletul superior (Parţuf-ul anterior), iar cea inferioară se raportează la sufletul inferior, la continuator. Prin urmare, calculul se face întotdeauna asupra dăruirii celor de sus și celor de jos. Iar decizia despre această dăruire se ia la mijloc și nu există altă libertate!

Cu excepția acestui punct de mijloc creat artificial, numit Klipat Noga, format prin conexiunea dintre Bina și Malhut, punctul ales de mine, orice altceva nu îmi aparține mie, ci Parţufului superior sau inferior. Iar eu stau la mijloc și trebuie să decid tot timpul cum sunt conectat cu ele.

Dar acest punct, care ia decizia, sunt eu – “omul”, “similar” Creatorului. Pe de o parte Malhut, și pe de altă parte Bina, și prin urmare, în acest moment există un contact special dintre Bina și Malhut (calitățile Creatorului și ale creației), din care ia o decizie liberă de a face creatura similară cu Creatorul. Se numește “Adam” – “asemănător”.

Până nu ajungem la această decizie, nu suntem “Om”. Un om începe întâi cu conștientizarea diferenței dintre Bina și Malhut, și apoi cu conexiunea dintre ele.

Din acest punct el creşte, în măsura în care îi poate sluji pe alții cu cele 613 dorinţe: cele superioare (248 de dorințe) și cele inferioare (365 de dorințe). Dacă nu faci asta, atunci rămâi doar un punct. Iar dacă o faci, atunci îți dezvolți GE și AHP, iar ele se răspândesc în sufletul comun: toate sufletele care sunt deasupra și dedesubtul tău.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/9/10, Srierile lui Baal HaSulam, Articole – “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să deschizi lacătul către Creator cu întregul grup de zece, înseamnă să realizaţi cea mai strânsă conexiune a inimilor, atunci când fiecare își pune toată inima în grup. Această inimă comună va deveni cheia care deschide încuietoarea.

Fiecare dintre noi este doar o parte a cheii. Mecanismul lacătului și cheii trebuie să interacționeze și să se influențeze unul pe celălalt pentru a deschide ușa în spatele căreia se află Creatorul.

La congresul mondial, toți cei care doresc să se angajeze în munca spirituală vor avea ocazia să-și deschidă inimile și să se conecteze cu alți prieteni din întreaga lume pentru a realiza acest lucru împreună.

Veneraţia cerului este frica mea: voi putea introduce cheia în lacăt astfel încât să corespundă tuturor formelor de lacăt, la toate nivelurile (mineral, vegetal, animal, uman)? Voi răsuci lacătul astfel încât toată lumea să se vadă pe sine conform cu starea avansată și ușa se va deschide.

Veneraţia cerului este conexiunea care există între mine și Creator. Cu cât simt mai mult veneraţia, îmi adaptez cheia la forma lacătului și o rotesc, cu atât mă conectez mai mult cu Creatorul.

Conform formelor pe care le creez în cheie, lacătul începe să se deschidă pentru mine cu această cheie. Sper că pregătirile comune pentru congres ne vor permite să ne apropiem, să ne conectăm și să găsim forma potrivită a lacătului și a cheii în conexiunea dintre noi, într-o îmbrățișare comună, datorită ajutorului și sprijinului reciproc. Starea ideală la congres este atunci când absolut toată lumea, fără excepție, participă la efortul comun de deschidere a lacătului.

Cheia este lupta pentru viitor, pe care fiecare și-l imaginează puțin diferit. La urma urmei, nu toată lumea este în starea potrivită; într-un fel, starea tuturor este incorectă. Prin urmare, omul se conectează la cheia comună, vrea să se străduiască și să se întoarcă în direcția punctului în care se deschide broasca.

Omul singur nu poate deschide lacătul; trebuie să ne unim toate dorințele pentru a realiza acest lucru. Un congres oferă oportunitatea de a ne completa unul pe altul, aducând toate aspirațiile împreună. Și atunci vom simți că există o cheie comună, și cu ajutorul rugăciunii, o putem dezvălui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/2/25, Pregătirea pentru convenția “Ne conectăm la Lişma”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a intra în starea Lişma (intenție de dragul Creatorului), trebuie să găsiți cheia care descuie această ușă specifică. Aici se află testul: sunt în starea potrivită? Pot deschide ușa asta sau nu? Dacă nu, este ca și cum mă retrag, revenind la starea mea anterioară.

Testul este dacă toată experiența mea acumulată până în acest moment formează cheia corectă care va deschide intrarea în Lişma.

În lumea corporală, putem vedea clar un lacăt și o cheie care nu îl poate deschide. Același lucru este valabil și aici. Îmi dau seama că nu sunt încă pregătit să descui această ușă: fie îmi lipsește frica în fața cerurilor, fie forma cheii mele nu se potrivește încă cu broasca, adică cele două nu se potrivesc.

Creatorul ne dă Tora ca cheie pentru ușile interioare, dar noi nu avem cheia ușii exterioare, frica în faţa cerurilor. În condiții speciale, sub influența forțelor externe, încep să simt că trebuie să realizez alinierea corectă între cheie și încuietoare.

Cheia este forma mea interioară, prietenii mei, grupul meu de zece. Forma exterioară trebuie aranjată ca o casă, astfel încât cheia să intre în broască și să o poată răsuci, adică astfel încât toate detaliile casei și cheia să se alinieze.

Împreună, prietenii construiesc forma cu care trebuie să mă aliniez. Fiecare om se adaptează prin munca sa individual, și după aceste eforturi, deblocăm uşa cu toții împreună. Dar în afara grupului de zece, nu există nicio cheie care să o poată deschide.

Pe măsură ce mă apropii de forma corectă, simt mai precis ceea ce este necesar pentru a debloca încuietoarea. Cheia potrivită este atunci când aspirația mea se potrivește exact lacătului și ne unim într-o singură dorință. Cu alte cuvinte, caut să potrivesc nevoia lacătului și să iau o formă care să-i umple complet spațiul gol, astfel încât să îl pot răsuci apoi în direcția cerută de mediu.

Dacă cheia nu se potrivește nici măcar puțin, încuietoarea nu se va debloca. Dar dacă noi, împreună cu prietenii, ne conectăm îndeaproape la toate părțile lacătului, putem clarifica tot ce este inutil care ne împiedică să introducem complet cheia și să deblocăm încuietoarea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/2/25, Pregătirea pentru convenția “Ne conectăm la Lişma”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 82-a

Capitolul 8 – Puterea dorintei

Când începe să se ridice în noi înclinaţia rea ​​și să ne defăimeze munca, aparent interferând cu ea? Este momentul în care începem munca noastră spirituală. În prealabil, înclinația rea ​​nu face nimic. De ce? Pentru că înainte de a începe munca, nu acționăm împotriva înclinației rele.

Munca de a sluji Creatorului este de a corecta înclinația rea, iar această corectare este necesară. Fără această corectare, ne vor lipsi “literele” muncii, aromele și senzațiile necesare pentru a simți sfârșitul corectării, în care ne aflăm deja, dar nu conștientizăm. Altfel, rămânem în starea noastră actuală. Dacă nu mergem pe cale și nu adunăm impresii despre diferențele dintre lumină și întuneric, amar și dulce, și adevăr și minciună, nu putem percepe unde ne aflăm.

Numai când începem să distingem între aceste două extreme, Creatorul și ființa creată, dobândim treptat conștientizarea și simțim cu adevărat starea noastră actuală. Nimic nu se schimbă în noi în afară de această claritate.

Natura înclinației rele este de așa natură încât, atunci când lucrăm prin multele sale detalii, dobândim cunoștințe, arome și capacitatea de a simți starea perfectă numită “sfârșitul corectării”. Dacă lucrăm mână în mână cu înclinația rea, așa cum fac toate ființele minerale, vegetale, animale și umane din această lume, înclinația rea ​​nu prezintă nicio rezistență. Dimpotrivă, oferă putere proporțională cu dorința noastră de a o satisface. Dar dacă lucrăm pentru a corecta înclinația rea, ​​prin care dobândim spiritualitate, pe care nu o putem dobândi cu dorința noastră naturală, ci doar prin “lumină reflectată” (Or Hozer), adică o dorință de a dărui, atunci natura rezistă cu siguranță.

Înclinația rea ​​începe să ardă în noi și împiedică orice gând, intenție sau acțiune. Devenim mai slabi la toate nivelurile: gândire, dorință și acțiune. Ne pierdem motivația și ne simțim epuizați de energie până când nu mai putem merge înainte. Acesta este un semn bun. Deși în această etapă, ne simțim foarte rău pentru noi înșine, dacă avem încredere în înțelepți și înțelegem că trebuie să dobândim putere și însuflețire din afara noastră, atunci căutăm și găsim acel combustibil, câștigăm putere și continuăm înainte. Dar dacă nu primim putere din exteriorul nostru, nu avem cu ce să continuăm.

Şi aici, se află o problemă. Am putea crede că creștem, că îi influențăm pe alții, facem fapte bune și reușim în toate aspectele Cabalei, dar într-adevăr, înclinația rea ​​ne înșală. Ea introduce un fel de substitut egoist în loc de corectări reale, care ne orbește încă o dată, până putem descoperi adevărata noastră stare.

Putem testa acest lucru încercând să ne anulăm în faţa prietenilor noștri, deoarece doar de la ei putem primi energia pentru a progresa. Dacă ne putem anula în faţa prietenilor noștri, asta arată că într-adevăr progresăm.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→