Întrebare: Divorțul este o problemă mondială majoră. În ultimii 40 de ani, de două ori mai mulți oameni au decis să pună capăt relațiilor, iar în unele locuri rata divorțurilor depășește 70%.

Cauzele divorțului sunt considerate a fi căsătoria grăbită, necugetată, căsătoria pentru bani, adulterul, insatisfacția sexuală, incompatibilitatea caracterelor, imaturitatea emoțională pentru viața de familie și abuzul de alcool. Mai sunt multe motive.

De ce credeţi că se întâmplă asta?

Răspuns: Omul modern nu poate suporta o altă persoană lângă el tot timpul. Pur și simplu nu poate! Doar pentru că este un mare egoist.

Egoismul a crescut pentru că ego-urile noastre sunt în continuă creștere. Trecem printr-o evoluție egoistă, iar omul nu poate tolera pe altul lângă el. “Cât timp pot îndura asta?! De ce?!” și așa mai departe. Înseamnă că este mai bine să te despărți. Oamenii pot trăi ca și cum nici măcar nu ar fi căsătoriți, deoarece este greu să se despartă sau dintr-un alt motiv.

Întrebare: Există totuși căsnicii puternice. De exemplu, eu sunt căsătorit de 38 de ani. Dvs. vă apropiaţi deja de aniversarea de aur.

Răspuns: Este adevărat. Dar trăiesc între soția mea, copii și grupul meu. Nici aceasta nu este o viață obișnuită. Nu pot fi un exemplu, ca să nu mai vorbim de trăsăturile mele teribile de caracter.

Dar divorțul? Nici măcar nu m-am gândit la asta. Nu m-am gândit niciodată că aș putea divorța și să-mi părăsesc soția și copiii. Nu, am cumpărat un apartament și l-am transferat soției mele. Eu nu am nimic! Serios.

Am avut grijă de copiii mei pentru ca fiecare dintre ei să aibă atenţie și să aibă o educație, o casă și orice altceva. M-am asigurat că s-au căsătorit; este o necesitate! Așa încât să pot să-mi fac treaba în pace. Acestea sunt cele mai importante lucruri.

Dacă ai copii, trebuie să ai grijă de ei. Principalul lucru sunt copiii.

Întrebare: Acesta este cel mai rău despre divorț? Copiii simt că nu au tată sau mamă?

Raspuns: Copilul suferă din lipsa unui părinte, a oricărui părinte! Ori mama, ori tata. Desigur, de o mamă mai mult, dar și de un tată. Lasă o amprenta asupra lor. Acest lucru nu poate fi iertat!

Copiii consideră plecarea tatălui lor de lângă ei ca pe o trădare, ca pe un divorț de ei. Și ei nu uită asta. Ei nu pot. Adică, copilul simte că “tata m-a părăsit”. Și acest lucru este, desigur, foarte dificil.

Întrebare: Și când iubirea dispare?

Răspuns: Ce iubire?!

Comentariu: Ei spun: “Iubirea a dispărut”, așa se justifică.

Răspunsul meu: Unde s-a dus? Nu înțeleg acel cuvânt. Știu un singur lucru: dacă oamenii trăiesc împreună, dacă sunt mai mult sau mai puțin înțelegători și manierați, pot crea condiții confortabile pentru o viață împreună. Nu sunt bine sau fericiţi, dar sunt confortabil împreună.

Întrebare: Formează ei o astfel de alianță din comoditate?

Răspuns: Desigur! Ce este căsătoria în primul rând? O gospodărie comună, în care credeți că vă puteți sprijini și ajuta reciproc, sunteți mulțumiți de asta. Acesta este primul lucru. Toate celelalte se schimbă la om la fiecare câțiva ani, în alte direcții.

La urma urmei, astăzi trăim de cinci ori mai mult decât acum 200 de ani, ca să nu mai vorbim de acum 1.000 de ani. Faraonii trăiau între 20 și 22 de ani. Faraonii! Chiar dacă li se servea totul în argint, totul era spălat, curățat, produse normale, ecologice, trăiau doar 22 de ani.

Ne putem imagina asta?! Cine are 22 de ani astăzi? Acela nici măcar nu este un adult.

Întrebare: Un alt aspect este menținerea familiei unită, cum ar trebui să fie o femeie și cum ar trebui să fie un bărbat în această uniune?

Răspuns: Trebuie să existe educație. Orice s-ar întâmpla, până la urmă, mii de stări și “aventuri” diferite i se pot întâmpla oricui de-a lungul vieții, dar știi că ai o familie, iar datoria ta este să o susții și să o însoțești. Cât timp trăiești, trebuie să ai grijă de familie. Acesta este primul lucru. Iar sentimentele…nu poți construi nimic pe baza lor.

Comentariu: Ați spus adesea că un bărbat își caută într-o femeie, mama.

Răspunsul meu: Așa este. Un bărbat caută ceva de la mama lui într-o femeie. Și dacă o găsește, îi asigură devotamentul față de ea.

Întrebare: Dacă o femeie căsătorită înțelege că soțul ei își caută o mamă, aceasta asigură o unire?

Răspuns: Da, Tora spune că pe vremea strămoșilor, mireasa era adusă la cortul mamei bărbatului, iar după ce locuia o vreme cu soacra ei, bărbatul se căsătorea cu ea.

Ea învăța de la mama lui cum să-l servească, ce să facă cu el, ce îi place și ce nu-i place, etc.Ea urmărea și învăța totul, inclusiv cum gătește mama lui.

Comentariu: Adică învăța să fie mamă pentru soțul ei. Acesta este, desigur, un paradox.

Răspunsul meu: Cum este acesta un paradox?

Comentariu: Ea nu venea aici să învețe cum să fie soție, ci să fie mamă pentru el.

Răspunsul meu: Nu vă puteți imagina cum se atașează un bărbat de o femeie dacă aceasta îi amintește de mama lui. O va privi ca un copil! O va vedea mereu pe mamă, în ea.

Întrebare: Nu va dori niciodată să divorțeze?

Răspuns: Niciodată! Ce înseamnă să divorțezi? O las pe mama?

Întrebare: Deci mama nu poate fi abandonată?

Răspuns: Corect.

Comentariu: Fraza de la sotie: “Du-te la mami! Nu sunt mama ta! Pune-o să-ți coacă tortul!”

Răspunsul meu: Oh, vezi ce argumente aduce: “Nu sunt mama ta!” Aceasta este problema.

Comentariu: Probabil că aici apar un procent mare de divorțuri, când o femeie nu își asumă funcția de mamă.

Răspunsul meu: Trebuie să înțeleagă că acesta este singurul mod de a păstra un bărbat, de a-l face al ei! Exact așa; nu poți face nimic în privința asta. Este în Tora, scris alb și negru în Biblie.

Întrebare: Deci poate dezvăluiți secretul tuturor divorțurilor și nu avem nevoie de psihologi?

Răspuns: Acesta este secretul unei relații explicite. Pentru tot restul vieții, un bărbat își va vedea mama în soția sa și nu va fugi de ea nicăieri.

Întrebare: Deci ce este bărbatul din familie?

Răspuns: Dacă el se agață de ea, de ce mai are ea nevoie?

Întrebare: Aceasta este siguranța ei? Asta caută ea la el?

Răspuns: Nimic altceva. El va face totul pentru a o face să se simtă bine și îi va face complimente în fiecare zi.

Întrebare: Va câștiga bani și va munci?

Răspuns: Sigur, știu asta cu siguranță; este natura umană.

Întrebare: De ce are nevoie o femeie de la un bărbat? Senzația de siguranță?

Răspuns: În primul rând, atenție. Atenție la ea, la copii, la casă. Adică te căsătorești? Asta este! Mireasa merge la soacra ei și învață de la ea toate slăbiciunile fiului ei. Ea știe să lucreze cu el ca o femeie: să-i dea ceva, să facă ceva și să facă ceva care să-i amintească de mama lui. Un bărbat este cumpărat imediat, instantaneu și pentru totdeauna.

Comentariu: Și el va face tot ce vrea ea.

Răspuns: Are nevoie neapărat de el. Un bărbat nu naște; el rămâne un copil; prin urmare, asta îl cumpără.

Întrebare: Deci este încă un copil? Tot timpul? Chiar și la 70 și 80 de ani?

Răspuns: Nu contează! Toată viața lui.

Comentariu: Oamenii s-ar putea să nu fie revoltați, dar vor întreba: “Totuși, ce spui de un bărbat? Totul se învârte în jurul unei femei.”

Răspunsul meu: Un bărbat ar trebui să aducă tot ce are nevoie o femeie; nu este nevoie de nimic altceva. Acest lucru este adevărat în lumea materială. Dar în lumea spirituală, totul este diferit; este opusul.

Familia nu se suprapune cu dezvoltarea spirituală a unui bărbat. Acesta este privilegiul și prerogativa lui; este pur și simplu alegerea lui personală. În acest sens, el este bărbatul și capul familiei. Aceasta se referă la dezvoltarea spirituală. În ceea ce privește lumea materială, depinde de o femeie.

În dezvoltarea spirituală, bărbatul este la comandă; în dezvoltarea materială este o femeie.

Întrebare: Dacă un bărbat este responsabil de dezvoltarea spirituală, rolul unei femei este să-l lase să aibă grijă de sufletul lui?

Răspuns: Da, desigur.

Comentariu: Și apoi îi va oferi tot ce are nevoie.

Răspunsul meu: De două ori mai mult!

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 21/11/24

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: “Sunt un om singur” este o nouă tendință în societate, care ia amploare. Mai mult de 50% dintre americani sunt singuri în zilele noastre. În Suedia, Danemarca, Norvegia și Finlanda — aproximativ 40%.

În Rusia, aproximativ 40% dintre oameni au statutul de necăsătorit, adică nu sunt înregistrați ca fiind căsătoriți. În același timp, 79% dintre ei nu se simt deloc singuri, iar 54% nu se tem de absența unui partener.

Ei spun: “Nu mă simt singur și nu înțeleg oamenii care fac tot posibilul să schimbe asta.”

Care este beneficiul singurătății?

Răspuns: Cred că omul se realizează foarte bine în această stare. Nu acordă atenție niciunei responsabilități secundare, nu datorează nimănui nimic. Se creeaza pe sine şi stilul de viaţă în aşa fel încât să fie cât mai confortabil, astfel încât timpul liber să fie folosit cât mai corect şi eficient.

Dar acesta este caracterul. Nu toată lumea ar trebui să fie așa. Există oameni care își doresc o familie, care vor să fie într-o familie, cu copii mici stând pe “capul lor”.

Modul în care omul crește este foarte important. Dacă am crescut într-o familie cu părinți înstăriți, dezvoltați cultural, medici, iar casa era plină de cărți, totul era bine și corect și mă consider un singur copil (am un frate, dar el este mult mai mic ), așa că nu simt că trebuie să fiu în cercul unei familii uriașe. Și sunt oameni care sunt opusul.

Comentariu: Trăind într-o căsătorie, oamenii se simt adesea ca nişte străini. Și în timp, această alienare crește.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă deoarece egoismul nostru este în continuă creștere. În fiecare an, devine mai greu să te înțelegi cu ceilalți. Natural! În ultimii ani, egoismul a crescut exponențial. Acest lucru este evident, chiar și la copiii mici și cum sunt ei astăzi.

Cred că nu ar trebui să judecăm nimic. Ar trebui să recunoaștem faptul că umanitatea se dezvoltă în acest fel.

Dacă doriți să corectați acest lucru, accentul nu ar trebui să fie pe corectarea anumitor lucruri care nu vă plac, ci pe îmbunătățirea atmosferei generale a umanității, ridicarea ei la un grad mai înalt și distanțarea oarecum de egoism. Acest lucru ar duce la relații mai bune între oameni.

Nu înseamnă neapărat că oamenii vor forma dintr-o dată familii, sau vor avea copii. Nu! Dar interacțiunile lor unul cu celălalt se vor îmbunătăți. Oamenii se vor simți mai confortabil. Poate că acest lucru îi va încuraja să iasă din “cochiliile” lor și să comunice mai mult.

Cu toate acestea, putem vedea astăzi că totul este deja pregătit pentru o interacțiune minimă: livrare de alimente, servicii de spălătorie și totul poate fi comandat online. Nu este nevoie să faci nimic singur.

Întrebare: Care este sensul conexiunii dintre oameni?

Răspuns: Să ne ridicăm deasupra egoismului nostrum, și în acea ascensiune să descoperim lumea superioară.

Dacă acest scop nu
Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 21/06/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Israel, părinții copiilor mici cu vârsta cuprinsă între trei luni și trei ani au ieșit în stradă pentru a cere ca Ministerul Educației și Guvernul să stabilească supravegherea creșelor. Cunoaștem numeroase cazuri în care îngrijitorii au tratat sugarii inadecvat și abuziv și chiar au dus la rezultate fatale.

De ce apare ura față de ceea ce pare a fi cel mai bun și mai inocent lucru din lume, un copil mic?

Răspuns: În primul rând, aceștia sunt copiii altora, nu ai lor. Deși pot apărea chiar și cu proprii lor copii astfel de atitudini.

Chestiunea este că iubirea și ura, viața și moartea sunt foarte aproape una de alta, practic una lângă alta. Se însoțesc reciproc și uneori se înlocuiesc literalmente una pe alta.

Acest lucru vine din natura umană, deoarece trecerea de la iubire la ură este foarte neclară și fragilă. Aceleași dorinţe puternice sunt la lucru, dar schimbă polii, apare un fel de polarizare și acesta este rezultatul.

Știm că la fel se întâmplă și cu părinții. Dar părinții care își uită copiii în mașină? Ei doar îi șterg complet din mintea lor. Și ce poți face în privința asta?

Și când vorbim despre îngrijitorii pentru care aceasta este doar o slujbă, poate chiar una pe care o urăsc, pe care sunt forțați să o facă pentru că nu pot face altceva, dar totuși trebuie să își câștige existența, acei copii devin obiectele urii lor.

În măsura în care își urăsc munca și viețile lor mizerabile și defavorizate, ei transferă toate acestea asupra copiilor.

Egoismul de astăzi, intoleranța de astăzi se regăsește atât la femei, cât și la bărbați, iar atitudinea față de lume și față de copii este nefirească. Trăim într-o generație în care egoismul ne obligă să-l corectăm; altfel, nu vom supraviețui.

Întrebare: Aţi spus că tranziția dintre iubire și ură este foarte fragilă. Cum poate omul să regleze sau să recunoască acest moment de tranziție, astfel încât să nu-și piardă controlul?

Răspuns: Nu poate exista iubire fără ură, nici ură fără iubire, la fel cum nu poate exista un pozitiv fără un negativ. Ele lucrează împreună. Dar ce să considerăm pozitiv și ce negative, depinde de om.

Prin urmare, dacă mă iubesc, atunci văd negativul în toți ceilalți. Dar dacă vreau să mă corectez și să-mi văd propriile defecte, atunci pot vedea aspecte pozitive în ceilalți.

Și aici apare o problemă foarte serioasă. În timpul nostru, în noi apar dorințe și trăsături pe care suntem obligați să le corectăm către contrariile lor polare. Dacă nu facem asta, vedeți ce se întâmplă.

Nu dau vina pe acei îngrijitori din creșe sau din grădiniță, nici pe cei care prezintă diverse tendințe sadice sau abuzive, pentru că pur și simplu nu lucrează cu ele. Masele umane au nevoie de îngrijire, muncă și educație. Înainte de a deveni îngrijitori, ei trebuie să fie hrăniți, iar acest lucru nu se face.

Întrebare: Este posibil să devii profesor sau îngrijitor nu prin vocație, nu natural, ci prin educația sau formarea despre care vorbiţi?

Răspuns: Acest lucru este foarte dificil. Pentru că în loc de o înclinație firească de a fi îngrijitor, dacă nu vrei să fii unul, va trebui să-ți imaginezi un obiectiv mai înalt pe care vrei să-l atingi, și prin urmare, să fii pregătit să devii îngrijitor. Acest lucru necesită o muncă foarte serioasă asupra propriei persoane.

Întrebare: Omul este un grup de hormoni, chimie și așa mai departe. Educația reprezintă doar 10% din ceea ce devine el. Ce altceva se mai adaugă unui om în afară de acești hormoni și această chimie care îl fac să treacă de la o stare de bunăvoință la rău? Cum explodează brusc egoismul în ei?

Răspuns: Adevărul este că am devenit foarte apropiați unul de celălalt, dar nu lucrăm asupra noastră. Drept urmare, ne influențăm negativ unul pe celălalt. Mass-media, toate acestea au un impact extraordinar. Văd în mod constant imagini și exemple proaste în fața mea și nu mă costă nimic să le imit. Le imit involuntar.

Așa că tot ceea ce vedem pe ecrane sau smartphone-uri intră în noi și ne obligă să ne comportăm ca acei așa-numiți “eroi” pe care îi vedem. În esență, întreaga problemă ține de mass-media.

Întrebare: Să luăm un om, care pe de o parte vrea să fie îngrijitor, profesor, mamă sau părinte. Ei tratează bine un copil sau copiii, dar deodată vine un moment în care simt că se ridică ceva în ei pe care nu îl pot controla. Ce ar trebui să facă?

Răspuns: Da, nu se pot controla pentru că din nou, impulsurile lor interioare sunt mai puternice decât toți factorii de reținere. Chiar și cei despre care au auzit sau au citit, cum ar fi modul în care oamenii sunt pedepsiți pentru că sunt așa, nu ajută. Ei nu se pot reține; mecanismul lor de reținere se oprește. Asta este. Nu se poate face nimic.

Întreaga problemă este că trebuie să oferim oamenilor exemple adecvate de comportament, atât unul cu celălalt, cât și cu copiii.

Nicio teamă sau pedeapsă nu poate reține sau să oprească ceva – doar un exemplu bun poate.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 7/8/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trăim în agitația vieții, uitând adesea pe cei dragi, familia, colegii și pe prietenii noștri. Uităm să spunem cuvinte amabile, să recunoaștem că sunt importanţi și necesari, că sunt remarcabili.

Există o vorbă: “Cuvintele pot ucide, iar cuvintele pot vindeca”. De ce este atât de important ca omul să audă complimente?

Răspuns: Pentru că omul este un egoist. De aceea este atât de important pentru ei să audă lucruri bune despre ei înșiși. Iar dacă se spun lucruri rele, îi doare într-un mod diferit, opus.

Comentariu: Dar știm că atunci când omul aude ceva bun, este imediat gata să îi întâlnească pe alții la jumătatea drumului și să facă ceva pentru ei. Și invers.

Răspunsul meu: Desigur. Pentru ei, este o recompensă, așa că sunt pregătiți. Este un mare stimulent pentru egoismul lor.

Cu toate acestea, dacă omul are un scop în viață, vede acel obiectiv ca fiind adevărat și corect, a decis asupra lui și acționează în consecință, atunci alții pot spune lucruri bune sau rele despre comportamentul, obiectivul, acțiunile sau viața sa și asta nu îl afectează deloc. Acest lucru se datorează faptului că sunt încrezători că acţionează corect.

Complimentele în timpul nostru sunt interacțiuni nesincere, deoarece sunt întotdeauna egoiste.

Dacă inspir pe cineva, dacă îl împing către un scop, ar trebui să fie pur și simplu munca mea continuă – să-i ajut pe alții să se ridice și să avanseze spre scopul vieții, să-l atingă. Și făcând acest lucru, nu ofer un compliment, ci ofer un element necesar de progres.

Întrebare: Sufletul are nevoie de complimente?

Răspuns: Egoismul nostru necesită complimente. Acesta este întregul nostru fundament, asta suntem noi: egoiști!

Și așa, când cineva îmi spune: “Uau! Uită-te la tine! Ești uimitor!” și așa mai departe, mă simt important, câștig energie și pot face ceva. Sunt gata să răsplătesc o astfel de persoană în același mod, pentru că ea m-a inspirat. Dar, în principiu, totul se datorează faptului că suntem egoiști.

Strict vorbind, relațiile nu ar trebui să fie construite pe complimente, ci pe sprijin reciproc, în care fiecare om susține orice alt om în urmărirea obiectivelor vieții.

Întrebare: Cum arată sprijinul reciproc adecvat?

Răspuns: Este un exemplu de “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Oamenii văd că lucrezi asupra ta pentru a te uni cu ceilalți, pentru a te corecta, pentru a-i ajuta să se corecteze, pentru a-i ajuta să înțeleagă sensul vieții, încotro să se miște, cum să ducă la bun sfârșit viața, cu ce rezultat, care ar trebui să fie acel rezultat, și așa mai departe. Când acționați în acest fel, oferiți în mod natural un exemplu celorlalți, iar ei se străduiesc să acționeze în mod similar.

Comentariu: În Cabala, există o regulă: vorbiți despre măreția prietenilor.

Răspunsul meu: Dar acesta nu este un compliment. Este un element necesar al muncii noastre spirituale. Diferența constă în motivul pentru care o spun. O spun pentru a oferi cuiva direcție în dezvoltarea sa, un scop și putere.

Un compliment, de regulă, se spune că măgulește pe cineva, îi oferă un sentiment de importanță personală. Dar în studiul nostru, în Cabala importanța nu este în noi, ci în munca și scopul nostru – în Creator, pe care încercăm să-L dezvăluim. Așa că nu le-aș considera complimente.

Întrebare: Cum ar trebui să vorbim corect despre măreția prietenilor? Poate servi asta ca exemplu pentru alții?

Răspuns: De regulă, nu vorbim despre măreția unui prieten direct prietenului. Vorbim despre măreția lor între noi pentru a îi ridica în ochii noștri, astfel încât să ne poată servi drept exemplu. Pentru că dacă îi vorbim direct unui prieten, despre măreția  lui, în esență îi coborâm prin umflarea ego-ului lor.

Întrebare: Asta îl transformă într-un compliment?

Răspuns: Da, și un astfel de compliment va avea un efect negativ asupra lor. Prin urmare, nu văd ca fiind benefic. Cu un copil putem spune: “Ce băiat deștept ești, ce deștept! Uite ce bine ai facut totul, ce frumos!” Și se umflă de mândrie.

Dar pentru un adult (mă refer la oamenii din cercul meu), astfel de complimente sunt inutile.

Întrebare: Care este sfatul dumneavoastră pentru oameni? Cum ar trebui să fie construite relațiile, astfel încât în ​​fiecare moment să se simtă necesari și importanţi unul pentru celălalt?

Răspuns: Prin implicarea într-o muncă semnificativă. Înaintând împreună într-o călătorie către unitate, pentru a dezvălui Forța superioară, scopul superior al existenței și natura superioară. Acesta nu este un compliment – este întreaga noastră viață.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 27/06/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→