Comentariu: Spuneți că o persoană studiază Cabala nu pentru a obține înțelepciune, ci pentru a dezvolta capacitatea de a percepe următoarea dimensiune.

Răspuns: Desigur, pentru că trăim prin sentimente. Când se dezvoltă în noi, le putem analiza: dacă este cald, ușor, cald și așa mai departe.

Am cinci simţuri, pe care le pot explora și dezvolta pe baza percepţiei mele. O astfel de explorare creează știință. Cu alte cuvinte, toate științele noastre sunt date colectate din simțurile noastre și dispozitive pe care le adăugăm la ele, cum ar fi microscoape, telescoape etc.

Adică, în primul rând folosim materia creației, dorința. Apoi, în această dorință simțim tot ce se întâmplă în ea, tot felul de tulburări și fluctuații; le examinăm, le înregistrăm, le punem la scară, le punem în ordine și de aici se naște știința noastră.

Când măsor ceva, o fac în raport cu calitățile mele. Dar nici nu-mi pot imagina că explorez totul raportat la mine. Dacă alte creaturi ar fi în locul nostru, ar vedea și măsura totul, cu totul diferit. Pur și simplu nu înțelegem cât de conectați suntem și acționăm doar din interiorul acestei cutii din corpul nostru.

Prin urmare, atunci când omul intră în simțirea lumii superioare, primul lucru de care își dă seama este cât de subiective au fost toate cunoștințele, sentimentele și experiențele sale anterioare. Dar înțelegerea acestui lucru este posibilă numai atunci când dobândește încă un sistem.

Din KabTV “Am primit un apel. Dezvoltarea simţămintelor” 28.5.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă diseminezi anumite lucruri vizuale în întreaga lume, cum ar fi dansul, acestea pot îndepărta puțin omul. Există unele dansuri care sunt de neînțeles pentru oameni.

Răspuns: În Cabala nu există deloc dans. Faptul că oamenii se țin de mână și dansează în cerc este cel mai popular lucru printre toate națiunile, deoarece așa se manifestă în mod natural conexiunea. Nu are nimic de-a face cu nicio particularitate națională sau cabalistă.

Eu personal nu mă văd în asta. Cântând, da! Depinde de cântece: cu conținut profund, când toată lumea cântă împreună, ajută la conexiunea gândurilor, inimii și dorințelor. Dar dansul? Depinde cum se face. Dacă dansul este un fel de mișcare generală, dacă merge în ritm cu fluxul gândurilor interioare, atunci da.

Când oamenii se țin de mână, este și firesc, deoarece strângerea mâinii este o expresie a motivelor interioare. Dacă mișcarea vine din interiorul oamenilor, nimănui nu I se va părea ciudată sau artificială și toată lumea o va accepta ca pe o manifestare a sentimentelor lor interioare.

Acest lucru se întâmplă adesea la congresele noastre, când se adună mii de oameni din zeci de țări și totul li se pare firesc.

Dacă omul vede pentru prima dată dansuri africane sau indiene, acestea i se pot părea ciudate și neobișnuite. Aș spune că nu este cazul aici. Acestea sunt mișcări universale. Când oameni din multe țări se țin de mână, dansează în cerc (un cerc este simbolul egalității), urmează o mișcare comună, cântă un cântec familiar și rostește cuvinte care exprimă aspirațiile lor, nu mi se pare ciudat. Poate fi în mijlocul Broadway-ului sau pe Tverskaya. Dar dacă vine din interiorul oamenilor și astfel de acțiuni sunt acceptate în cultura noastră globală, ele nu pot fi înțelese greșit.

În toate grădinițele din întreaga lume, profesorul le spune copiilor: “Țineți-vă de mână, stați în cerc, începeți să mergeți și să cântați”. O astfel de expresie umană, când se joacă și exprimă ceva împreună, este cel mai natural lucru. Aceste acțiuni nu sunt planificate. Ele apar spontan.

Din KabTV “Am primit un apel. Să dansăm…” 22/05/2001

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți oameni doresc să cucerească Everestul, unul dintre cele mai înalte vârfuri de pe Pământ. Înălțimea Muntelui Everest ajunge la 8.848 de metri deasupra nivelului mării. Alpiniștii și oamenii de știință au dat acestei zone înalte a muntelui numele de “zonă a morții”.

De ce se străduiește omul să cucerească aceste vârfuri de neatins?

Răspuns: Este un sport, un joc, să-ți demonstrezi că poți să o faci, ca ceilalți. Există o dorinţă în om de a se aşeza deasupra naturii.

Întrebare: Omul se străduiește să cucerească un munte, să ajungă mai sus, să fie mai bun și să-şi demonstreze șieși și altora că poate depăși limita puterii umane. Ce ar trebui să facă el mai mult, mai bine, depăşind și necedând în ascensiunea lui spirituală interioară?

Răspuns: În general, omul dorește să cucerească vârfuri, să fie deasupra naturii, să se ridice deasupra sa și să se realizeze în punctul cel mai critic. Aceasta este o trăsătură umană.

Desigur, un animal nu va merge acolo. El înțelege perfect ce este mai bine sau mai rău pentru el, și se străduiește întotdeauna pentru confort maxim.

Pentru om, dimpotrivă, zona de confort maxim nu înseamnă nimic dacă mai există posibilitatea de a se afirma ca persoană. Pentru că în el există nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, dar chiar și mai sus de acestea este un nivel de uman în el.

Întrebare: Ce este nivelul uman care îl bântuie și îl împinge în toate aceste pericole?

Răspuns: El vrea să fie deasupra naturii. Există un punct suplimentar în el numit uman. Dar rezidă în interiorul animalului din el. Prin urmare, atunci când dezvoltăm umanul în noi, animalul începe să sufere: “De ce naiba nu te gândești la mine, nu la animal, ci la ceva deasupra mea?” Apoi, intrăm într-un conflict: omul se străduiește în sus și animalul moare.

Dacă omul și-ar propune cu adevărat să se ridice deasupra nivelului animal din el, nu ar traversa oceanele, nu ar asalta vârfurile munților sau nu ar coborî în adâncurile mării. Sensul vieţii nu se găsește în aceste locuri; el constă în cucerirea naturii interioare și a mediului.

Întrebare: Ce înseamnă să te ridici deasupra nivelului naturii din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: A te ridica deasupra nivelului naturii înseamnă a te ridica deasupra egoismului tău. Pentru că egoismul nostru este în noi pe trei niveluri: mineral, vegetal și animal; a ne ridica deasupra înseamnă a ne ridica deasupra egoismului nostru, adică de la o stare de ură față de semeni la iubirea față de ei.

Întrebare: De ce este mai ușor să cucerești vârfurile exterioare sau adâncimile exterioare?

Răspuns: Aceasta este o creștere și mai mare a egoismului, dorința de a-l ridica mai sus! Vreau să fiu mândru de asta: “Priveşte la mine! Animalul meu s-a cățărat acolo unde niciun animal nu s-a urcat vreodată, dar eu am făcut-o!”

Ce este uman în asta? Nimic! Dacă o mașină o poate face, ce rost are să merg eu acolo?

Întrebare: V-ați întâlnit cu șeful unei mari organizații de Aikido. În timpul conversației, el a spus că înţelepciunea Cabala vorbește despre uimitoarea conexiune verticală dintre om și Dumnezeu.

Ce este această conexiune care ajută omul să anticipeze ce se va întâmpla în viitor: rezultatul unui duel, rezultatul evenimentelor?

Răspuns: Acesta este momentul în care omul se ridică deasupra naturii sale. Când sunt clar conștient că din toate părțile, acolo unde “eu-ul” meu există, încerc să trec peste el. Dar nu trebuie să urc sau să mă scufund pentru a face asta. Pentru a face asta, am nevoie doar de tensiunea interioară, de dorința mea de a ieși din mine.

Cer naturii ajutor pentru a mă lăsa să fac asta. În acest fel, transcend mai degrabă decât să încerc să o fac fizic.

Întrebare: Ce înseamnă să treci peste “eu”?

Răspuns: Să mergi dincolo de egoism, de la ura pentru ceilalți până la iubirea pentru ei.

Întrebare: Mulți salută acest lucru. De ce nu vor să o implementeze?

Răspuns: Este foarte, foarte greu. Este nevoie nu doar de o metodă, ci de toate condițiile externe pentru a o implementa corect. Nu este ușor.

La fel ca Muntele Everest, mulți oameni vor să urce, dar foarte puțini reușesc și unii chiar mor la câțiva metri mai departe.

Dar simt că ne îndreptăm către o stare a umanităţii și a naturii în care putem depăși literalmente această barieră, potențiala tranziție între egoism și iubire.

Întrebare: Ce va aduce norocul necesar?

Răspuns: Ce ne va ajuta să depășim această ascensiune spirituală? Dezvăluind măreția scopului. Ni se va dezvălui ca fiind măreț și special și apoi ne vom putea ridica la el.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 22/08/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Citind texte cabaliste, atragem forța superioară asupra noastră conform unor legi stricte preluate de cabalişti din natură. Ei explică că această forță provine dintr-un sistem numit Roş al lumii Aţilut, partea de cap a sistemului.

Cum putem atrage această forță? Prin dorința noastră unită, denumită MAN. În Tora, aceasta este descrisă ca “mana din cer”.

În Cabala, ne angajăm în acțiuni spirituale reale, ale căror rezultate trebuie să începem să le simțim în noi înșine. Acest lucru ne ajută să ne înțelegem unitatea, să o dorim, și în același timp să nu o dorim.

Cu alte cuvinte, forța noastră egoistă trebuie să crească, și în același timp, trebuie să crească și forța altruistă de deasupra ei. Ambele se dezvoltă în interiorul nostru – în jos și în sus – și formează un vas spiritual în care începem să simțim unitate, deasupra egoismului nostru comun, cunoscut sub numele de Muntele Sinai. Cuvântul “Sinai” provine din cuvântul ebraic “Sina”, “ură”, simbolizând respingerea reciprocă.

Asemenea lui Moise, trebuie să urcăm pe Muntele Sinai, acest munte al urii, să ne unim unii cu alții și să dezvăluim Creatorul, făcând cunoștință cu El. Pentru ca acest lucru să se întâmple, sub noi trebuie să se formeze un munte masiv de ură și respingere reciprocă. În ciuda acestui fapt, trebuie să ne ridicăm deasupra lui într-un efort de a atinge unitatea și iubirea.

Când ajungi în această stare, treci printr-o fază de adaptare și autocorectare, denumită “cele patruzeci de zile de pe Muntele Sinai”. Aceasta corespunde nivelului de Bina, calitatea dăruirii. În această etapă, obțineți adeziunea între toți membrii comunității și începeți să simțiți în ea manifestarea forței superioare.

Cu ajutorul acestei forțe, continuați să vă corectați în cadrul comunității, progresând astfel mai departe. Între voi apare un adevărat sistem, în care interacționați și avansați împreună, ca alpiniștii. Vă cunoașteți scopul, înțelegeți calea, vă sprijiniți unul pe altul și deveniți “vizionari” spiritual. Aceasta este ceea ce trebuie să realizăm.

Din KabTV “Am primit un apel. Meditație cabalistă” 23/05/10

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este sensul citirii surselor cabaliste? Omul pur și simplu deschide o carte, o citește, și făcând asta, influențează deja natura, să presupunem, un vulcan?

Răspuns: Da, desigur, făcând asta deja influențează vulcanul.

Întrebare: Există opt miliarde de oameni în lume. Cum le puteți demonstra că o carte poate influența întreaga umanitate?

Răspuns: În primul rând, oricum nu există nicio cale de ieșire și omul va accepta metoda Cabala, indiferent dacă vrea sau nu. Suferinţa te va face să crezi în orice.

În al doilea rând, de ce să nu încerci? La urma urmei, există o logică în știința Cabala; conține un adevăr atât de dur, de oţel și de zdrobitor, încât omul vede că acest lucru este într-adevăr așa.

Funcționează foarte direct și se bazează pe date specifice, parametri, combinații de două forțe pe care omul le vede în jurul său și ele îi explică brusc tot ce i se întâmplă, atât de simplu și atât de specific. Drept urmare, omul se convinge de adevărul lor chiar și din logica sa pământească, ca să nu mai vorbim că aceasta este o știință pe care întreaga lume o respectă și o apreciază, deși îi este frică de ea. După cum se spune, dacă unui om îi este frică, atunci el are respect.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 67-a

De ce suntem de acord cu renunţarea la corporalitate?

În spiritualitate nu există conceptul de acord sau dezacord cu ceea ce se întâmplă. Pe calea spirituală, recunoaștem și acceptăm starea în care ne aflăm, care depinde de intensitatea luminii care strălucește asupra noastră. Când o anumită lumină strălucește și ne susține într-o anumită stare, omul poate fi numit “hoț”. Dacă strălucește mai puțină lumină, omul este considerat “tâlhar”. Dacă strălucește mai multă lumină, suntem un om “neprihănit”. Prin urmare, nu are rost să te plângi: “Oh, nu, sunt un tâlhar!” Starea apare în mod natural, și abia atunci o definim și o numim. Ne putem înșela pe noi înșine cu eticheta “Sunt neprihănit”, dar acest lucru nu ne va schimba starea și nu ne va face oameni drepți. Va afecta doar modul în care ne simțim.

Prin urmare, ar trebui să ne concentrăm asupra acceptării stării noastre, așa cum este, în loc să reacționăm la ea. Fie că ne place sau nu, suntem de acord sau nu, aceasta este realitatea. Când începem să ne angajăm în interioritate, neglijăm corporalitatea aproape în întregime. Acest fenomen nu este supus judecății ca fiind bun sau rău. Ca în natură, nu judecăm un leu pentru că a vânat o gazelă; natura sa îl obligă să facă acest lucru. În mod similar, pentru cei aflați pe calea spirituală, natura muncii spirituale necesită renunțarea constantă la corporalitate.

Dintr-o discuție din 29.5.2002, “Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric în muncă?”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→