Profesorul meu, Rabaş, a murit în brațele mele. Am făcut tot ce am putut pentru a-l ține în viață, dar ceea ce este dincolo de puterea noastră este pur și simplu dincolo de puterea noastră.

Trebuie să ajutăm un om pentru că nu știm niciodată cu adevărat verdictul final referitor la el. De aceea suntem obligați să facem toate eforturile pentru a le ușura viața. Dar în momentul în care au plecat, asta este.

După moartea lui, m-am închis timp de câteva luni, dedicându-mă complet studiului Cabalei, rupându-mă de toată lumea, cu excepția lui. Deși, să fiu sincer, oricum am fost întotdeauna doar cu el.

Nu am simțit, și încă nu simt, o diferență semnificativă dacă este fizic lângă mine sau nu.

Când eram un tânăr student, era foarte important pentru mine să fiu fizic aproape de el, să ascult, să văd, să pun întrebări, să simt conexiunea mea cu el. Mi-a dat un sentiment de siguranţă, o cale de urmat, încredere în mine “pe cheltuiala lui”, ca să spun așa.

Dar cu timpul, am devenit mai mult sau mai puțin independent, relativ vorbind, desigur. Totuși, nu îmi fac iluzii cu privire la faptul că și astăzi suntem în contact. O simt absolut clar, așa cum omul poate simți un om apropiat în preajmă, poate în camera alăturată sau stând în spatele lui.

Chestiunea este că există o imagine pe care ți-o faci în interiorul tău din prezența fizică, impresiile și expresiile lui față de tine. Și apoi, există prezența lui spirituală în relație cu tine, atunci când îi creezi imaginea spirituală. În acest fel, rămâi conectat.

Întrebare: Dar când oamenii spun: “Încă sunt în contact cu profesorul meu”, îmi aduce imediat în minte o imagine a unei fantome care plutește în jur, șoptind: “Spune-i asta… Lasă-l să facă asta…”

Răspuns: Toate acestea sunt doar prostii umane.

Următorul tău nivel, în care te conectezi cu el, există în tine la fel ca orice altceva.

Nu te poți conecta cu el decât dacă tu însuți te ridici la nivelul sufletelor, decât dacă dezvălui sufletul colectiv din propriul tău punct din inimă. În el, simți toate celelalte suflete, absolut totul!

În ce măsură, depinde de nivelul tău, dar începi să simți asta, ca un copil mic care simte lumea din jurul lui. Tot mai există un anume contact.

Din KabTV “Am primit un apel. Moartea lui Rabaş…” 10/04/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se întâmplă să construim sistemul în așa fel încât să interferăm unul cu celălalt.

Răspunsul meu: Nu contează. Atât timp cât suntem egoiști, interferăm mereu unul cu celălalt. Așa că învățăm din asta.

Comentariu: În același timp, spuneţi că atunci când totul funcționează stabil, înseamnă moarte.

Răspunsul meu: Nu va fi stabil pentru noi. Întotdeauna va apărea ceva. Și dacă nu, atunci voi încerca. Cum altfel o putem face? Trebuie să simțim că sunt necesare schimbări.

Să presupunem că am accesat internetul acum. Este un întreg sistem pe care îl construim. Prin aceasta, punem bazele pentru societatea viitorului.

Mai mult, dorim să creăm un sistem interactiv online în care toată lumea să participe activ. Intri în el ca și cum ai păși într-o lume fermecată cu un joystick sau alt dispozitiv, ca și cum ai fi implicat într-un joc, într-un spațiu comun în care milioane de oameni pot fi prezenți simultan.

Din KabTV “Am primit un apel. Sunt necesare schimbări” 17/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vreau să întreb despre gândire și vorbire. Cum poate omul să se țină sub control? Este prin reținerea impulsurilor, sau prin exprimarea completă chiar și a trăsăturilor lor negative? Să presupunem că cineva vrea să spună ceva urât unui alt om, fie că o spune, fie nu?

Răspuns: Regula este foarte simplă: străduiește-te spre scop și tot ce apare pe parcurs se va desfășura. Rău sau bun nu contează; principalul lucru este să continuați să vă îndreptați spre scop.

De exemplu, conduci de-a lungul unui drum. Sunt gropi, pavaj denivelat și unele dealuri, dar trebuie să mergi în continuare spre destinație, alegând întotdeauna calea cea mai dreaptă și mai directă. Și orice vei întâlni pe drum îți este dat de Creator pentru a te modela într-un fel.

De aceea pe calea spirituală trebuie să fii recunoscător în mod egal și pentru cele rele și pentru cele bune. La fel! Acesta este testul pentru om. Să spunem că azi “ai fost lovit în cap”, dar ieri totul a fost minunat. Totuși, în inima ta, simți la fel. Absolut la fel! Asta înseamnă că te miști deja drept înainte.

Din KabTV “Am primit un apel. Corectarea răului în bine” 17/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să se comporte omul față de grup? Cum se poate integra el în grup cât mai mult posibil și să primească lumina?

Răspuns: Integrarea în grup cât mai mult posibil înseamnă să influențezi grupul cât mai mult posibil, astfel încât măreția scopului, măreția Creatorului și măreția unității să se dezvăluie în interiorul lui.

Mai mult, omul trebuie să se smerească în fața grupului, astfel încât ceea ce ai pus în el să poți primi înapoi, înmulțit cu puterea grupului. Nu poți primi de la grup ceea ce este în el. Nu poți primi decât atât cât îți dorești să primești și atât cât ţi-ai arătat ţie însuţi în această dorință.

Întrebare: Ce înseamnă să te smereşti? Înseamnă să devii ca o “cârpă”?

Răspuns: Dimpotrivă! Nu mă smeresc eu, ci egoul meu. Simt că îmi presez egoul în jos. Există ceva în interiorul meu pe care îl resping, îl smulg din mine însumi, și în același timp, sunt în unitate cu prietenii mei.

Nu mă simt inferior lor. Dacă mintea mea egoistă și dorințele egoiste sunt mai joase decât ale lor, atunci eu, “Eu-ul” meu interior, spiritual, fuzionează cu ei în acel moment, pentru că într-un fel elimin despărțirea dintre noi, o cobor. Și între punctul meu din inimă și vastul lor vas comun, nu mai există obstacole — bariera este îndepărtată.

Din KabTV “Am primit un apel. Să diminuezi egoismul” 3/6/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 76-a

Ce face cel de sus după ce cel de jos ridică MAN?

“Prin aceasta, cel superior își ridică AHP. “Ridicare” înseamnă că cel de sus îi poate arăta celui de jos meritul și plăcerea care există în Kelim ale AHP pe care cel de sus le poate dezvălui. Astfel, din perspectiva celui de jos, rezultă că el ridică Galgalta Eynaim al celui de jos, iar prin aceasta, însuşi cel de jos vede meritul celui superior. Rezultă că cel de jos urcă împreună cu AHP al celui de sus.”

Toate nivelurile constau din zece Sfirot. Sfirot Keter, Hohma și Bina sunt numite „Galgalta ve Eynaim” (GE), iar Sfirot Zeir Anpin și Malchut sunt numite “Azen, Hotem, Pe” (AHP). Această structură se aplică tuturor celor superioare și inferioare. Cel de sus își coboară AHP (Zeiir Anpin și Malhut) în cel inferior și aparent le golește, ca și cum nu ar fi nimic în el.

Dacă AHP al celui superior este gol și lipsit de lumină, cel de jos simte gol. De ce cel de sus își golește AHP? Pentru ca cel de jos să-și poată corecta GE, deoarece AHP al celui de sus rezidă în GE al celui de jos – “vasele sale de dăruire”.

Ce sunt “vasele de dăruire”? Acestea sunt vase care nu vor nimic pentru ele. Dacă nu vrem nimic, nu simțim nimic gol. Prin urmare, golul provocat de cel superior este menit să-l ajute pe cel inferior să dobândească măsura corectă și să înțeleagă nivelul și măsura în care trebuie să-și corecteze GE.

Inițial, există un defect în GE al celui de jos. Cel de jos trebuie să aducă aceste vase într-o stare de “desfătare în milă” (Hafeţ Hesed), nedorind nimic pentru sine, vase de dăruire. Când aceste vase ajung în starea de desfătare în milă, cel de jos nu va mai deține o percepție negativă și golul celui superior. Așa se face că cel de sus îi arată celui de jos golul său și oferă o măsură pentru măsura în care cel de jos trebuie să se corecteze.

În starea noastră actuală, simțim un sentiment dur de gol, ca și cum nu am avea nimic. Aceasta este influența AHP al celui de sus. Nu ar trebui să respingem acest sentiment sau să ne negăm starea noastră. În schimb, ar trebui să adăugăm efort.

De aceea, este scris: “Fă tot ce este în puterea ta să faci”. Acest lucru se întâmplă astfel încât să adăugăm vase, ecrane și forțe care ne permit să simțim că, chiar și în starea noastră actuală, unde pare că cel de sus nu are nimic, începem brusc să simțim că cel de sus conține totul. Cel de sus este perfecțiunea; nu-i lipseste nimic. Această realizare nu se datorează faptului că devenim indiferenți din cauza lipsei de vitalitate, ci pentru că cel de sus este în mod inerent bun, conține totul și nimic nu-i lipsește.

Filed under: Fara categorie, Spiritualitate - Niciun comentariu→