Comentariu: Am auzit de la diferiți oameni, că atunci când ascultă Cabala sunt fascinați de ea. Dar când întâlnesc cântecele și dansul, apare o problemă.

Răspunsul meu: Chestiunea este că ei încă au o puternică respingere interioară a conexiunii cu ceilalți.

Să spunem că ies și le spun: “Dragi prieteni, să ne amintim de grădiniță, când erați copii mici, cum vă strângea profesorul în cerc, vă conducea într-un dans rotund și cântați împreună. Să ne prefacem că suntem din nou mici; haideţi să nu ne mai comportăm aşa de raţional. Avem un cântec comun care exprimă dorințele noastre sincere. Să încercăm.”

Iar cei care nu vor să participe, să încerce oricum, și să vadă cât de mult devin egoiști, așa-ziși intelectuali care nu se pot smeri în fața altora și se gândesc: “De ce să fiu cu ei? De ce ar trebui să mă unesc? Eu nu sunt ca ei! Sunt deasupra acestui lucru.”

Acesta este ego-ul lor care vorbește și rezistă înălțării lor spirituale. Lasă-i să simtă asta pe deplin. Într-adevăr, ego-ul vorbește corect.

Deci omul vine printre noi și suferă, dar în același timp își analizează sentimentele. Iar asta este minunat! În doar câteva runde de dans și cântec, ei vor trece printr-o analiză spirituală profundă.

Aceasta este munca noastră! Pe parcursul Convenției, oamenii trec exact prin acest proces. Unii se bucură, în timp ce alții suferă. Și pentru ei acesta este un exercițiu bun.

Întrebare: Deci, pentru majoritatea oamenilor, întreaga Convenție suferă, este o luptă cu sine?

Răspuns: Da, desigur. Și asta este frumusețea! Acolo se află adevărata bogăție a tot felul de calități și autoexplorare: “Cum percep eu totul? Cum mă mișc? Cum pot să mă îndemn și să mă smeresc în fața altora de dragul scopului? Sunt eu cu adevărat, sau acesta este doar ego-ul meu? Lasă-mă să mă despart de el; lasă-l să sufere. Pentru asta a fost creat, ca să-l pot corecta cu forța.”

Și așa mă pun în mod deliberat în acest cerc; dansez în mod deliberat printre prietenii mei și încerc cu toată puterea să fiu ca ei. Nu îmi suprim rezistența interioară. Mai degrabă, o studiez. Vreau să fiu împreună cu ea.

Din KabTV “Am primit un apel. Hai să dansăm…” 22.5.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Responsibilitate reciprocă înseamnă griă și conexiune reciprocă. Cum conectezi polii opuși și conflictuali în asta?

Răspuns: Fiecare poate rămâne în propria religie, după cum scrie Baal HaSulam, în propria credință, cultură și credințÎ. Asta nu contează. Mai presus de toate acestea, ca organele unui singur corp, putem fi opuşi unul față de celălalt, avem opinii diferite și totuși ne unim, așa cum ne obligă natura noastră comună.

Întrebare: Cum va fi exprimată această conexiune dacă toți ne păstrăm opiniile diferite?

Răspuns: Prin faptul că ne vom strădui să ne asigurăm că toate acțiunile noastre ne conduc întotdeauna spre responsabilitate și conexiune reciprocă.

Comentariu: Dacă eu merg într-o direcție și tu în alta, înseamnă că mergem în direcții diferite! Și asta este exact ceea ce se întâmplă cu toată lumea astăzi.

Răspunsul meu: De ce să mergi în direcții opuse? Să ne conectăm drumurile!

Întrebare: Cum putem face asta dacă eu vreau să merg într-un sens și tu în altul? Eu cred că modul meu este bun, în timp ce tu crezi într-un alt mod.

Răspuns: Asta pentru că tu ești construit într-un fel și eu sunt construit diferit, adică suntem diferiți prin natură, complet opuşi chiar.

Dar acum oferim fiecărui om o educație în spiritul responsabilității reciproce.

Asta înseamnă că ne obligăm, în ciuda diferențelor dintre noi, să stăm împreună și să găsim o modalitate de a folosi aceste diferențe pentru succesul nostru comun, în beneficiul scopului nostru comun. Și facem asta până când ajungem într-o stare în care vedem că până și acțiunile tale, deși pot părea că merg în direcția opusă față de ale mele, totuși contribuie la responsabilitatea noastră reciprocă.

Nu poate fi altfel! Natura însăși este construită în așa fel încât constă din forțe și acțiuni opuse, dar în cele din urmă, toate ajută la atingerea echilibrului.

Lupii și oile acționează în aceeași direcție atunci când unul îl mănâncă pe celălalt? Și totuși de ce există acest lucru în natură? “Plus” și “minus” nu sunt opuse, unde fiecare acționează în direcția sa? Dar presiunea și vidul, atracția și repulsia?

Totul este format din două opuse. Nu există forță care să nu aibă omologul ei; nu ar putea exista altfel. Nu vom putea atinge responsabilitatea reciprocă decât dacă toate tipurile de forțe opuse se unesc în ea.

Responsabilitatea reciprocă este ca o sferă, umflată și ținută împreună de toate aceste forțe opuse.

Trebuie să adunăm toate forțele care există în țară, în națiune, în societate și în fiecare individ – care el însuși există datorită multor forțe opuse – pentru ca toţi să înceapă să acționeze împreună. Și ceea ce îi va uni este legea comună a responsabilității reciproce, care sta deasupra tuturor.

Voi spune o propoziție care poate lega totul și poate duce la un acord: “Cine face pace în ceruri, va face pace între noi”. Lasă-mă să explic. Nu vom găsi pacea, armonia sau reconcilierea între noi decât dacă aceasta provine din legea răspunderii reciproce, legea universală superioară a naturii.

Aceasta este ceea ce se înțelege prin “Cel ce face pace în ceruri”. Adică, reconcilierea care există la apogeul responsabilității reciproce “va face pace între noi”. Și apoi vom vedea cum se reunesc toate aceste principii, vectori și dorințe opuse.

Fără unirea forțelor, ideilor și acțiunilor opuse, responsabilitatea reciprocă nu poate exista. În caz contrar, se va transforma într-o singură mișcare îngustă. Dar dacă vrei nu un flux mic, izolat, ci un spațiu unificat în care toate ramurile, facțiunile, direcțiile și mișcările din interiorul poporului, inclusiv partidele politice, să se reunească, atunci trebuie să ridici principiul responsabilității reciproce deasupra tuturor.

Oricine se opune responsabilității reciproce ca principiu superior acționează ca un distrugător. Și aceasta nu este o chestiune de bine sau de rău. Nimeni nu este redundant, nici măcar dacă este nazist sau antisemit. Am văzut de multe ori cum ei ne ajută în cele din urmă, precum Faraonul, care “a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Creator”.

Nu există niciun rău absolut sau forță dăunătoare, trebuie doar să vedem cum toate aceste forțe, în cele din urmă se integrează unele cu altele. Adunarea lor împreună este adevărata noastră abilitate.

Unindu-ne cele două forțe, devenim umani, Adam, “asemănători” (Domeh), cu natura superioară.

Prin urmare, responsabilitatea reciprocă nu este o ideologie îngustă în interiorul poporului. Este o metodă universală, după cum scrie Baal HaSulam, care trebuie să cuprindă întreaga lume.

Întrebare: Deci avem această pulbere magică numită “responsabilitate reciprocă”? Luăm lucruri opuse, presărăm această pulbere magică peste ele și ele se unesc, la fel ca procesele opuse dintr-un singur corp, cum ar fi inhalarea și expirarea?

Răspuns: Oamenii sunt fundamental opuși unul față de celălalt în întregul lor mod de a gândi, în caracterul lor, în obiceiuri, în orice. Dar printr-o educație globală și integral, care învață că responsabilitatea reciprocă este o cerință a naturii și că suntem supuși acestei cerințe, fiecare om va putea să se realizeze într-o formă potrivită pentru el, dar cu  toţii în direcția responsabilității reciproce!

Dintr-o discuţie despre noua carte

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un medic în sens spiritual?

Răspuns: Acesta este un subiect foarte complex, pentru că omul obișnuit îi încredințează unui medic cel mai valoros lucru pe care îl are. La urma urmei, omul nu duce o viață spirituală. Ceea ce posedă este viața lui obișnuită, corpul lui fizic. Și când acest corp fizic nu îl mai ascultă, el speră că se va supune doctorului. În acest sens, medicul devine o ființă supremă pentru el.

Un medic simte această atitudine din partea omului, și în consecință, imensa responsabilitate care vine cu ea. Medicii nu pot pur și simplu să o îndepărteze și să meargă mai departe. Între timp, ei pot avea zeci, dacă nu sute de pacienți. Zi de zi se adaugă noi pacienți, în timp ce pe cei vechi îi monitorizează și așa mai departe. Este un volum de muncă enorm.

Nimeni nu îi învață pe doctori că trebuie să fie ca zeii și nici nu li se oferă sprijin psihologic serios. Mai mult, ne lipsește un cod medical clar care să definească modul în care un medic ar trebui să interacționeze cu un pacient, chiar dacă pacientul își impune percepția asupra medicului ca un Vindecător cu un “H” majuscul.

Astăzi, relația dintre pacienți și medici nu este ca în societățile antice, în care oamenii înțelegeau în general că trăiesc și mor și un medic ar putea ajuta într-o oarecare măsură. În zilele noastre doctorul este așezat pe un astfel de piedestal încât viața ta este în întregime în mâinile lui, sau așa pare. Acest lucru este incredibil de provocator. Este extrem de dificil pentru omul modern să stea pe un astfel de piedestal.

Întrebare: De ce nu își schimbă omul profesia? Ar fi mai ușor să pleci.

Răspuns: Nu, ei nu se pot schimba. Ei nu pot pleca. A fi medic nu este doar o profesie. În primul rând, a deveni medic durează între 10 și 15 ani. În al doilea rând, poartă o responsabilitate imensă față de societate, față de familie, față de toată lumea. În al treilea rând, implică onoare, respect și atitudinea publicului față de medic.

Aceasta este o chemare pe care nu o poți părăsi pur și simplu. Drept urmare, un medic se simte prins în acest rol.

Întregul domeniu al medicinei este într-o stare nesănătoasă. Totuși, începe să-și dea seama de acest lucru. În unele locuri se fac eforturi pentru a rezolva aceste probleme. Din păcate, este o cale foarte dificilă de conștientizare, purificare și îmbunătățire.

Întrebare: Cum îi putem ajuta pe medici?

Răspuns: Medicii pot fi ajutați doar dacă un slujitor spiritual este aşezat alături de ei. Nu contează cine, un psiholog de exemplu, care este în esență același lucru. Această persoană trebuie să fie prezentă și să-și asume povara psihologică a pacientului.

Când un medic, de exemplu face o injecție unui pacient, păstorul spiritual îl ține de mână. În acest fel, omul este îngrijit atât spiritual, cât și fizic. Este susținut. Esența omului, sufletul și trupul lui, este îngrijită de doi specialiști.

Nu putem scăpa de această necesitate, pentru că sufletele noastre sunt în continuă evoluție. Ele devin din ce în ce mai complexe și delicate. Pe măsură ce se dezvoltă în sisteme mai complicate, ele dezvăluie tot mai multe subsisteme interne, ceea ce le face mai greu de gestionat. Prin urmare, nici cel mai simplu om de astăzi nu este ca cei din trecut.

Luați pe cineva care a trăit, să zicem, acum 200 de ani, un scriitor, poet sau artist și comparați-l cu un individ modern. Veți descoperi că și un vagabond de astăzi are o stare psihologică mai rafinată și o sensibilitate mai mare decât un intelectual de acum două secole.

De aceea, astăzi nu avem de ales decât să avem grijă serios de oameni.

Întrebare: Ce este mai provocator, boala sufletului sau boala trupului?

Răspuns: O boală interioară a sufletului este mult mai dificilă, deoarece este rădăcina tuturor bolilor – a tuturor! Dacă omul are atitudinea corectă față de lume, ați putea să-l scufundați în apă cu gheață timp de o oră și ar rămâne nevătămat.

Întrebare: Și care este atitudinea corectă față de lume?

Răspuns: Atitudinea corectă este să fii în armonie, nu numai cu lumea fizică, ci, cel mai important, cu natura interioară a omului. Ele nu se simt separate în om.

Întrebare: Cum poate fi atinsă această stare?

Răspuns: Există diverse tehnici, dar nu cele orientale. Deși practicile orientale realizează oarecum acest lucru, ele nu mai sunt eficiente pentru indivizii moderni, deoarece au lucrat în primul rând la un nivel primitiv de conexiune a unui om la natură și la lumea înconjurătoare pentru a crea o anumită unitate între lumea interioară și natură.

Problema este că gradele naturii – mineral, vegetal și animal – coexistă unul în celălalt. Dar oamenii evoluează cu o viteză extraordinară. Drept urmare, se simt brusc detașați de natură, se ridică deasupra ei și creează forme artificiale de existență. Ele ies în afara granițelor naturii.

Această separare a avut loc cu mii de ani în urmă. Cu toate acestea, cea mai semnificativă detașare a avut loc în jurul Evului Mediu și nu numai, în ultimii 300 până la 400 de ani. Acest lucru a dus la probleme psihologice, fizice și alte probleme.

Pe de o parte, compensăm această detașare prin cunoașterea naturii noastre și încercăm să abordăm problemele în mod mecanic. Pe de altă parte, nu mai putem trăi armonios cu natura, aşa cum o fac animalele. Nu mai facem parte din natură. Ne-am ridicat deasupra ei. Drept urmare, încercăm să o dominăm, să o suprimăm și să o controlăm. Dar, desigur, nimic bun nu iese din asta.

Întrebare: De ce este nevoie?

Răspuns: Trebuie să înțelegem cum putem completa natura și cum ne poate completa ea pe noi.

Întrebare: Am început această conversație discutând despre modul în care printre studenții la medicină creşte riscul de sinucidere în timpul pregătirii lor. Ce “pilulă” poate fi administrată pentru a-i ajuta să devină mai puternici prin aceste cunoștințe și să contracareze amenințarea?

Răspuns: Omul trebuie să înțeleagă lumea în care trăiește. Trebuie să vadă interconexiunea și integralitatea lumii noastre. Ei trebuie să se vadă ca fiind cea mai înaltă parte integrantă a acestei lumi și să o completeze. Ei trebuie să înțeleagă modul în care armonia lor, interioară și exterioară, afectează lumea. Numai atunci totul va fi pus la punct, fără probleme pentru medici și fără nemulțumiri ale societăţii față de ei.

Întrebare: Cum pot ei să se întoarcă constant la această înțelegere, pentru a extrage putere din ea?

Răspuns: Medicii trebuie învățați nu numai despre “pastile”, ca să spunem așa. Există și o corectare a sufletului. Nu există altă cale. Corectarea corectăriii sufletului este esențială.

Un medic nu este doar un medic. Nu putem separa partea interioară a unui om de partea exterioară și neglijarea sufletului, pur și simplu pentru că nimeni nu știe ce este. Trebuie să vedem omul ca un întreg conectat. Numai așa putem înțelege sănătatea.

Sănătatea este în esență echilibrul dintre toate părțile unui om. Astăzi, ceea ce se referă la minte sau la psihologie este principala problemă care destabilizează oamenii, și trebuie echilibrată. Vom ajunge la această înțelegere. Dar de cât mai multă suferință și conștientizare va fi nevoie?

Medicii se confruntă deja cu astfel de stări, și în cele din urmă, ne vor ajuta în această realizare. Vor ajunge să înțeleagă că tocmai asta le lipsește și că pacientul este o ființă întreagă. Prin urmare, spitalele, clinicile și viața în general trebuie să includă specialiști care ajută la echilibrarea sufletului.

La urma urmei, medicina înseamnă atingerea echilibrului în cadrul sistemelor umane. Fiecare sistem are o parte spirituală și una materială. Medicii învață să gestioneze partea materială, dar și partea spirituală trebuie să fie echilibrată.

Obținând acest lucru, putem atenua o mare măsură din sarcina părţii materiale. Prin echilibrul interior și atitudinea corectă față de sine și față de lume, putem obține un echilibru care afectează sistemele noastre materiale. În esență, aceasta este ceea ce numim “boală” sau “sănătate” – echilibrul nostru la toate nivelurile.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 14/2/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, în “Introducere la Cartea Zohar”, scrie că în primul rând, trebuie să realizăm o conexiune spirituală internă profundă unul cu celălalt, pentru a forma un vas comun, un suflet colectiv, în care forța superioară poate fi dezvăluită. Apoi, prin prezența acestei forțe superioare în noi, vom atrage restul lumii către noi.

Dacă ne bazăm pe ceea ce înțelegem din surse, sarcina noastră este să ne înălțăm în cadrul acestei forțe unificate, spre un scop comun, spre atingerea și revelarea Creatorului. Lumea ne va urma natural, deși nu trebuie să neglijăm diseminarea.

Aici, putem folosi un exemplu foarte interesant. Când zburați într-un avion, vi se arată un videoclip de siguranță care explică cum să acționați în caz de urgență. Dacă zburați însoţit de un copil, trebuie dvs. mai întâi să vă puneți masca de oxigen și vesta de salvare înainte de a-l ajuta pe copil.

Acum, imaginați-vă că avionul se află într-un coborâre, iar însoțitorul de bord îi instruiește de urgență pe pasageri să-și pună măștile și vestele, subliniind că mai întâi trebuie să aibă grijă de ei înșiși. Cu toate acestea, instinctul tău natural este să ajuți copilul mic de lângă tine, cum poți să te gândești mai întâi la tine? Instinctiv, te grăbești să protejezi copilul.

Au dreptate companiile aeriene în aplicarea acestei reguli? Răspunsul este absolut da. Dacă tu nu ești în viață, cine va avea grijă de copil?

Prin urmare, trebuie să ai grijă mai întâi de tine. Aceasta este ordinea strictă a corectării. Dacă nu există niciun salvator, atunci omul care se îneacă va pieri cu siguranță. Dar dacă salvatorul este în viață și are toate mijloacele necesare, el are capacitatea de a-i salva pe alții.

Astfel, după ce am stabilit o anumită conexiune între noi și lume cu metoda noastră, cărțile, filmele, internetul și tot ce am creat, următorul nostru pas este să ne înălțăm serios astfel încât toate punctele din inimă să se unească și să formeze un Kli (vas) spiritual unic, puternic. Acest Kli va deveni magnetul care îi va atrage pe alții. Ei ne vor găsi pentru că suntem deja prezenți în mass-media globală cu materialele noastre.

Din KabTV „Am primit un apel. Congres pentru conexiune!!!” 1/5/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul meditează, el se uită la un obiect și încearcă să simtă cum îl afectează acest obiect. Când studiem texte cabaliste, de asemenea ne uităm în ele și cerem ca acestea să ne influențeze interior. Atunci, prin ce se deosebește Cabala de meditația obișnuită?

Răspuns: Nu înțeleg! Ce legătură are meditația cu asta? Meditația este atunci când îți imaginezi un fel de imagine, o anume literă, ceva care plutește în aer și meditezi asupra ei.

Eu nu mă pot raporta absolut deloc la această acțiune și intenție, că le-am dezvolta în noi înșine, în eforturile noastre cabaliste de a ne uni. Pentru că în Cabala totul este foarte real. Descoperim în noi ura reciprocă, respingerea reciprocă și încercăm să nu fugim de ea, să nu plutim undeva în nori, ci să găsim conexiuni care să ne forţeze, în ciuda respingerii reciproce, să ne unim unul cu altul.

Cabala în niciun caz nu distruge egoismul, ci îl folosește. De aceea este numită “știința primirii”. Toate meditațiile se bazează pe ideea că suprimi egoismul, ca și cum acesta nu ar exista. Și astfel, zbor undeva în nori și sunt deja un înger al lui Dumnezeu.

Dar aici nu, devii și mai josnic, un individualist și mai egoist, opus celorlalți. Dar te ridici deasupra ta, deasupra “egoului” tău, deasupra respingerii reciproce.

Respingerea reciprocă se numește “Aviut” (“grosimea” egoismului tău în grup), iar conexiunea reciprocă se numește “Zakut” (“puritatea”, seninătatea relațiilor tale). Aceste două calități trebuie să fie împreună, una deasupra celeilalte, și prin aceasta se creează o a treia calitate, așa-numita “linie de mijloc”, care le combină pe amândouă în sine.

Prin urmare, meditația cabalistă, dacă chiar poate fi numită așa, este absolut reală, pentru că se bazează întotdeauna și în

Din KabTV “Am primit un apel. Meditație cabalistă” 23/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→