Întrebare: Cum au păstrat cabaliştii din trecut importanţa scopului, şi au reuşit să se susţină reciproc?

Răspuns: Așa cum facem și astăzi. Am nevoie de sprijinul grupului, pentru că altfel nu pot atinge dorința de spiritualitate. Avansez doar cu dorința pe care o primesc de la mediul meu, de la societate. Prin urmare, am nevoie de un mediu adecvat.

Trebuie să-i presez, să-i măgulesc, să-i iubesc, să-i fac praf, totul pentru a obține de la ei — în mod pozitiv sau negativ — entuziasmul și importanța scopului.

Cu acest entuziasm pot să mă întorc către Creator. Prin urmare, am nevoie de un mediu care să fie la același nivel cu mine ca sursă de dorință cu care mă întorc către Creator. Și de acolo, primesc forța care mă corectează și mă înalță.

Întrebare: Dar au fost momente când cabaliştii râdeau unii de alţii şi de ei înşişi, de exemplu, îndesându-şi firimituri în barbă. Pentru ce?

Răspuns: Au râs de ei înșiși. Aceasta a fost o autoironie specială despre starea în care se aflau. Da, asta s-a întâmplat.

În general, umorul, satira și batjocura de sine sunt inerente naturii poporului evreu. De fapt, toate glumele despre ei și le creează singuri. Aceasta este o condiție necesară pentru autocontrol și analiză, care îi ajută să avanseze.

Întrebare: Spuneţi că grupul, ca și cum ar presa intenționat omul, îi creează numeroase obstacole. Totuși, în același timp, îi conferă importanța scopului. De ce este necesară o astfel de cale? De ce să ne facem nervi unul altuia?

Răspuns: Chestiunea este că de la început suntem făcuţi din două părți. Eu sunt alcătuit dintr-o parte care este egoist, și vrea să folosească totul pentru sine, iar a doua parte, punctul din inimă care dorește să aspire la altruism, la dăruire, la adeziune cu Creatorul, adică spre echivalența cu calitățile absolutului în dăruire și iubire.

În conformitate cu aceste două părți, percep lumea înconjurătoare într-o manieră duală. Prin urmare, experimentez întotdeauna acest dezechilibru, diferență, bipolaritate, atât plus cât și minus în mine. Mai mult, văd plus și minus în tot ce mă înconjoară: nu există bine fără rău și invers.

Din KabTV “Am primit un apel. Sprijin în Grup” 13.06.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Orice persoană din lumea noastră execută programul Creatorului. Nu există niciun singur om care să fie scutit de el. Cu toții lucrăm pentru El.

Singura diferență este dacă este conștient sau nu. Indiferent dacă doreşti să urmezi acest program, să-l justifici, să-l înțelegi și să încerci să-l implementezi sau dacă eşti deconectat de la el și exişti pe pilot  automat; oricum, tot îl execuţi, chiar şi fără să-ţi dai seama.

Dar diferența dintre aceste stări este că atunci când înțelegi programul, descoperi pe Creatorul său, devii ca El în măreție, în înțelegere, în percepție, în chiar statutul Lui!

Începi să curgi în același flux de informații, simţiri și decizii imense. Ești în viață! În loc să exişti doar ca un pisoi mic, exiști ca Dumnezeu!

Din KabTV “Am primit un apel. Nu există Absolutul” 26.06.10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența în percepţia vieții de către un cabalist și de către un om obișnuit?

Răspuns: Diferența este în punctul numit “moarte”. Pentru orice om de pe acest pământ, totul este perceput sub nivelul morții: el trăiește, și trăiește și moare.

Dacă și-ar putea imagina că trăiește în corpul său, și în același timp, trăiește în afara corpului său decedat, atunci ar înțelege aproximativ că două straturi ale existenței sunt revelate simultan unui cabalist: lumea noastră și cea superioară, următoarea dimensiune, care există de la un capăt la altul în lumea noastră, dar pe o frecvență diferită.

Și apoi firesc, se schimbă întreaga filozofie a vieții, atitudinea față de sine, față de ceilalți, față de scopul creației, față de idealurile umane și față de planurile sale.

În principiu, nu înțelegem că cel mai important lucru care există subconștient în noi și determină totul este frica de moarte. Ne conduce constant spre ceva. Creăm cultură și știință pentru a uita de noi înșine și a găsi un fel de salvare de frică.

Încercăm în permanență să scăpăm de această întrebare pentru că, dacă apare în noi, atunci viața își pierde sensul. De ce să dai naştere de copii dacă totul se termină, dacă toată lumea moare, pentru că o zi de naștere este și o abordare către moarte.

Cea mai importantă întrebare pentru omenire cu privire la viața și moartea sa este rezolvată de Cabala, care dezvăluie unui om existența eternă, perfectă, în timpul acestei vieți animale.

Când omul urcă la nivelul următor și există pe ambele niveluri în același timp, atunci poate face lucruri magnifice! El poate exista cu adevărat corect și la nivel pământesc, rațional și relaționându-se cu ceilalți în mod corect, pentru că nimic nu-l mai împiedică. Senzația de eternitate acoperă complet toate problemele! Absolut toate!

Adică începi să înțelegi de ce există totul. Este pentru ca tu să te poți adânci din ce în ce mai profund în această eternitate, în simțirea Creatorului, în simțirea acestei naturi unificate, eterne, perfecte, armonioase, să te poți contopi cu El și mai mult, să ajungi să-L cunoști, să devii ca El. Atunci începi să-ți percepi existența pământească ca fiind realizarea unei posibilități superioare care ți se oferă.

Nu există viață de apoi. Dacă ați atins lumea spirituală în timpul acestei vieți, ați atins-o. Și dacă nu, trebuie să te întorci în aceeași stare în care te afli acum și să-ți continui drumul.

Din KabTV “Am primit un apel. Viață sau moarte” 10/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 85-a

Cum ne putem supune unei opinii diferite?

Există concepte de “urmând majoritatea” și “urmând individualul”. În spiritualitate, se afirmă că trebuie “să urmăm individul”. Aceasta înseamnă să urmezi un individ care este cu adevărat unic, singular și excepțional în rândul umanității sau într-un grup mare de oameni, omul a cărui părere și cunoaștere le respectăm. Într-un astfel de caz, ignorăm majoritatea și privim doar acel individ. Devenim indiferenți față de milioane de alți oameni și față de ceea ce ar putea spune sau gândi ei și ne concentrăm doar pe ceea ce spune această persoană unică și excepțională.

De exemplu, milioane de oameni au crezut cândva în anumite legi care au fost odată acceptate pe scară largă. Apoi a venit cineva ca Albert Einstein și a spus: “Nu, legile sunt diferite”. Acele milioane de oameni nu puteau înțelege lucrurile ciudate pe care le spunea despre deformarea, întinderea sau chiar resetarea timpului și distorsiunea spațiului. Fundația familiară de sub picioarele lor a fost măturată, lăsându-i suspendați în aer. În timp ce masele nu puteau înțelege, acest individ unic și excepțional a rămas ferm în perspectiva lui, o perspectivă într-adevăr inovatoare, solidă și avansată, deși nu era încă acceptată pe scară largă, chiar dacă era adevărată. Apoi, aleg să-l urmez. Cum? Mai presus de raţiune, pentru că și eu fac parte din mulțime. Dacă aș fi ca acel individ unic și excepțional, nici măcar nu s-ar pune întrebarea pe cine să urmez. Nu ar trebui să urmez pe nimeni. Dar dacă urmez o cale spirituală, trebuie să urmez individul unic și excepțional, deși stă singur, pentru că este mare.

Putem înțelege această idee din punct de vedere intelectual. Cu toate acestea, trebuie să găsim puterea de a traduce această înțelegere din intelect în acțiune. S-ar putea să știm că un anumit individ singular și excepțional care rămâne ferm în perspectiva sa are dreptate. De unde, atunci, putem trage puterea să ne alăturăm lui? La urma urmei, masele, conduse de raționamentul lor, i se opun. Cum ne putem alătura lui împotriva opiniei publice? Se spune că acest lucru este posibil prin principiul “Omul care aderă la cel mare devine mare”. Cu toate acestea, încă ne întrebăm cum să reușim acest lucru și să începem, pas cu pas, să căutăm modalitatea de a adera la acel mare.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→