Într-adevăr, ar trebui să știți că motivul distanței noastre mari față de Creator și al faptului că suntem atât de înclinați să-I încălcăm voința este unul singur, care a devenit sursa tuturor chinurilor și suferințelor pe care le suferim și a tuturor păcatelor și greșelilor în care cădem (Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”).

Este nevoie ca în noi să ardă întrebarea de ce suntem depărtați de Creator, de ce nu-L simțim,

Evident, prin îndepărtarea acestui motiv, vom scăpa instantaneu de orice tristețe sau durere. Ni se va acorda imediat adeziune cu El în inimă, suflet și putere.

Baal HaSulam spune că ar trebui să știm că adevăratul motiv al distanței noastre față de Creator constă în lipsa simţirii, conștientizării și cunoașterii Lui. La urma urmei, nu-L simțim ca fiind Cel care este în noi și ne guvernează.

Din Lecția zilnică de Cabala 29.11.2025, Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul stă neștiind încotro să meargă. Aude această deliberare despre căi: la capătul uneia este iadul, la capătul alteia este raiul. Totuși, el nu se mișcă niciunde. Este ca și cum ar fi sfâșiat; nu știe încotro să meargă!

Răspunsul meu: Acesta este sentimentul nostru în fiecare secundă.

Comentariu: Deci, aceste drumuri, nu este vorba doar de faptul că stau și iau o decizie chiar acum. Sunt mereu în această stare.

Răspunsul meu: Tu ești mereu în ea.

Întrebare: Sunt mereu la o răscruce?

Răspuns: Da, în fiecare moment.

Întrebare: Deci, cum decid în cele din urmă ce cale să urmez?

Răspuns: Tu nu decizi nimic. Tu nu decizi nimic; totul este decis de sus. Ești condus așa cum trebuie să fii condus. Și acest lucru este deja cunoscut și predeterminat dinainte. Deci, principalul lucru este să fii de acord cu el, să nu-ți faci griji și să te conectezi cu Creatorul, care aranjează totul. El te va duce de mână acolo unde trebuie să mergi. Pur și simplu te corectezi ascultător, adică să fii de acord cu El în fiecare moment.

Întrebare: Într-un fel sau altul, mă opresc la această bifurcație pentru o clipă, pentru o vreme, și apoi trebuie să fiu de acord cu El și să merg unde mă îndrumă El?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta înseamnă „a merge unde mă duce inima”?

Răspuns: Așa se spune. Conform definiției unei linii drepte. O linie dreaptă este de fapt o curbă în fiecare punct în care există o cotitură.

Comentariu: Nu știam asta. Pentru mine, chiar și din primele clase de școală, sunt două puncte și o linie dreaptă între ele.

Răspunsul meu: Nu. Nu poți trasa o linie dreaptă; nu știi punctul final. Dar în fiecare punct, faci o cotitură și de aceea devine o linie dreaptă.

Comentariu: Omul nu își alege calea, așa cum spuneţi dvs.. Creatorul o alege pentru el. Și subliniaţi mereu că linia este ca omul să fie de acord cu Creatorul.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: De ce sunt de acord? Este din epuizare, din înțelepciune? Care este mai puternică aici?

Răspuns: Pentru că aceasta este singura opțiune corectă. Nu mă acordez la ceva supranatural. Nu iau nicio decizie specială. Pur și simplu vreau să curg cu curentul vieții în acord cu Creatorul, pentru că este deasupra mea de la început.

Întrebare: Cum ajungem la această înțelepciune? Alegem ceva tot timpul.

Răspuns: Atunci fii un revoluționar. Haide!

Întrebare: Este deja clar că aceasta este o cauză pierdută. Este o adevărată revoluție atunci când sunt de acord?

Răspuns: Este atunci când ești de acord cu Creatorul, pentru că asta este împotriva naturii tale.

Întrebare: Asta înseamnă să te ridici deasupra naturii tale?

Răspuns: Da, viața noastră este o luptă cu propriul nostru egoism, cu ceea ce ne-am dori pentru noi înșine. Prin urmare, doar o astfel de abordare este cu adevărat rațională.

Întrebare: Deci „eu decid” trăiește în noi? Adevărata inversare este: „Tu decizi, nu eu”?

Răspuns: Da, de aceea trebuie să ţintim în sus, să ne ținem de Creator, și în acest fel, să zburăm înainte.

Întrebare: Trebuie să mă țin de Creator, ce este aceasta?

Răspuns: Este natura întregului univers. O Forță măreață, cea mai înțeleaptă Forță care învârte totul. Și noi suntem particule minuscule în interiorul ei.

Într-adevăr, ni se dă abilitatea de a realiza că deasupra noastră există ceva care ne controlează. Să fim de acord că El guvernează, aceasta este înțelepciunea noastră dacă o putem revela.

Comentariu: Și acest element suplimentar, pe care îl spuneţi mereu, că totul este bine, este cel mai greu de acceptat.

Răspunsul meu: Dacă El guvernează și nu există nimeni altcineva în afară de El, atunci ce ne rămâne? Cel mai rațional lucru pe care trebuie să-l facem este să ne supunem Lui. Să ne supunem, nu din slăbiciune, ci din înțelegere.

Întrebare: Atunci înțeleg automat că mă îndrept spre bine?

Răspuns: Da, și atunci ne vom îndrepta spre bine.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este credința în înţelepciunea Cabala?

Răspuns: Credința este dăruire deasupra primirii. Folosim forța credinței deoarece în om nu există o forță inerentă de dăruire; trebuie să o primim de la Creator. Prin influența luminii superioare asupra omului, se creează în el capacitatea de a dărui.

Este ca un magnet care ține o bucată de metal. Capacitatea de a dărui este menținută î nom doar pentru că se află sub influența luminii superioare și de aceea se numește credință. Omul trebuie să fie pătruns de această impresie de sus și numai atunci poate efectua acțiuni altruiste, calcule altruiste. De aceea se numește credință.

Dacă dăruirea ar apărea din propria putere, nu s-ar numi credință. Există doar cu condiția ca lumina superioară să transmită calitatea sa omului și să creeze în el. capacitatea de a dărui Calitatea dăruirii la o ființă creată provine din asemănarea sa cu lumina superioară, din aspirația sa către cel superior, și prin urmare, se numește credință.

Din Lecția zilnică de Cabala din 6/4/2012, Scrierile lui Rabaș – Art.16, 1988-Care este fundamentul pe care este construită Kdușa [Sfințenia]

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un cabalist să prezică ce se va întâmpla peste zece ani?

Răspuns: Un Cabalist nu se va angaja niciodată în profeţii. El poate explica tendințele dezvoltării societății și umanității pentru a demonstra cursul naturii egoiste, fără intervenția corectării noastre.

Iar cu intervenția corectării, nimeni nu va putea prezice clar acest lucru, deoarece totul depinde doar de libertatea de voință a oamenilor care studiază Cabala.

Prin urmare, Baal HaSulam, care și-a tipărit cărțile, le-a reprodus și le-a distribuit cu scopul de a răspândi Cabala, a ajuns la concluzia că generația nu era încă pregătită pentru acest lucru.

El a scris chiar și despre posibilitatea unui al treilea și al patrulea război mondial. Dar totuși, un Cabalist nu știe exact când se va întâmpla ceva, deoarece nu are dreptul să folosească libertatea de voință ca o realitate dată. El lasă omul să realizeze acest lucru.

Astfel, un Cabalist poate prezice tendința dezvoltării naturale a umanității. Cu toate acestea, având în vedere libertatea de voință a unui om, acesta nu știe cât de repede va intra omenirea în acest proces. Prin urmare, el nu se va angaja în speculații.

Întrebare: Poate că pot prezice ceva bun, cabaliștii?

Răspuns: Cabaliștii vor prezice ceva bun doar în măsura în care tu dorești ca acesta să fie bun.

Comentariu: Apropo, nu am citit niciodată predicții bune. Este ciudat.

Răspunsul meu: Pentru că totul depinde de om! Dacă ești corectat, vei vedea viitorul ca fiind bun. Dacă nu ești corectat, îl vei vedea ca fiind rău. Și nu există viitor în sine. Cât de bine îți sunt corectate sau nu simțurile, așa vei simți. Tu ești cel care îşi creează propriul viitor! Așa căci, continuaţi să încercaţi!

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 18.03.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Studiile statistice arată că un om cu mai mulți prieteni are șanse mai mari să se simtă fericit. De ce?

Răspuns: S-ar părea că prietenii ar trebui să-mi aducă în acelaşi timp mai multe necazuri decât fericire. La urma urmei, ei îmi transmit stările lor de spirit și mă îngrijorez de tot ce li se întâmplă – bune și rele. Așa că ar trebui să fiu mai supărat din cauza lor, deoarece, de obicei, un om are mai multe probleme în viață decât bucurii.

Dar ideea este că oamenii tind să-și ascundă problemele și să vorbească despre succesele lor. Prin urmare, mi se pare că cei din jurul meu trăiesc normal și prosper. Și chiar dacă alții nu sunt foarte fericiți, o nenorocire comună nu este la fel de înfricoșătoare. Văd că și alții au aceleași probleme ca și mine și nu-mi mai măsor starea în funcție de un ideal de fericire.

Înțeleg că nu sunt mai rău decât alții și că aceasta este pur și simplu viața. Accept acest lucru ca fiind de la sine înțeles și îmi cobor standardele la nivelul general acceptat în societate.

În plus, văd că sistemele comerciale și industriale sunt construite pentru a face viața mai ușoară pentru toată lumea. Acesta este motivul pentru care ne unim și creăm orașe și fabrici. Împreună, este mai ușor să supraviețuim în această lume și avem mai multe oportunități de a ne bucura de viață decât fiecare om pe cont propriu. Omul care trăiește ca un pustnic într-o pădure, se confruntă cu o existență foarte dificilă, dacă supraviețuiește vreodată.

Evident, conexiunea dintre noi toți ne aduce beneficii. Când apar probleme, acestea devin comune și sunt împărțite între toți. Trăind în societate, învățăm unii de la alții și luăm exemplu de la ceilalți. Prin urmare, cu cât sunt mai inclus în societate, cu atât pot primi mai mult sprijin și un sentiment de stabilitate de la ea.

Tot ce se întâmplă în viață, fie rău sau bun, se rezolvă în final. Chiar dacă în cele din urmă, societatea îmi poate aduce mai multe probleme decât bine, acestea vor fi aceleași probleme pe care le are toată lumea, și deci voi fi de acord cu ei.

Din KabTV emisiunea „Viaţă nouă 242 – Fericire şi legături sociale”, 17.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aveţi o minte foarte largă, dar creierul uman nu poate percepe și simți întregul univers atât de larg. Există înțelepciune în dvs..

Răspunsul meu: Aceasta este o consecință a realizării spirituale, nu pentru că la nivel pământesc sunt inteligent. La nivel pământesc, nu sunt Newton sau Einstein.

Întrebare: Atunci de unde provine vasta dvs. cunoaștere?

Răspuns: Adevărul este că am un volum complet diferit de dorință. În dorința mea, privesc tot ce se întâmplă în această lume ca pe un joc de copii mici. Văd lumea noastră la un nivel pe care îl pot înțelege cu ușurință, o pot înțelege complet de sus în jos și de jos în sus în întregul său volum, în toate conexiunile sale. Pentru mine, este ca un sandviș.

O văd formată din patru părți: nivelurile materiei minerale, vegetale, animale și umane și văd cum interacționează între ele și se dezvoltă treptat, astfel încât nivelul uman să se ridice în cele din urmă în sus, la lumea spirituală, și să tragă toate celelalte niveluri după el.

Văd asta pur speculativ, vizual, dar tocmai pentru că am dezvoltat un Kli spiritual, o dorință spirituală, în mine. Altfel, nu aș fi capabil să văd cu atâta volum și cu atâta claritate de sus în jos, și ca să spunem așa, să-l manipulez.

Am vorbit cu oameni de știință din lumea noastră cu minți mărețe care dețin atât de multe informații bazate pe faptul că „cineva a spus”, „cineva crede”, „conform cu asta”, „conform cu aia”. Ei se îneacă într-o masă enormă de informații, incapabili să le mestece. Pentru că se bazează pe cunoaștere, și prin urmare, le este dificil.

Întrebare: Dar nu puteți vedea prin toate stările altor oameni, nu-i așa? Nu sunteţi omniprezent să vedeţi totul ca pe o farfurie.

Răspuns: Da, văd natura în general. Desigur, nu cunosc toate stările, toate metamorfozele, tot ce se întâmplă și tot ce trece prin fiecare. Pur și simplu cunosc planul general de dezvoltare. Am trecut prin el eu însumi, și prin urmare, înțeleg prin ce trebuie să treacă ceilalți, deoarece calea individului și calea întregului sunt absolut identice.

Cunosc natura tuturor transformărilor și schimbărilor, și prin urmare, nu este un secret pentru mine. Nu cunosc stările personale ale unui om; nu sunt un clarvăzător care poate privi o altă persoană și spune ce gândește, precum Wolf Messing.

Cabala, apropo, nu oferă deloc astfel de abilități (să faci un fel de trucuri extrasenzoriale în lumea noastră, să execuți diverse cascadorii, să aduni fracții de douăzeci de cifre, numere și așa mai departe). Cabala nu permite să vezi trecutul sau să vezi viitorul într-un sens privat; pur și simplu oferă sistemul general al întregii dezvoltări. Simți cum treci prin acest sistem și înțelegi, din ceea ce experimentezi acum, cum trebuie să se dezvolte în continuare.

Nu intri în suflete personale. Și de ce ar fi nevoie de asta? Ce diferență face ce aș putea vedea la alții?

Întrebare: Deci, vă amintiţi stările prin care aţi trecut și numai datorită acestui fapt puteți înțelege ce se întâmplă cu un om?

Răspuns: Desigur, numai din propria mea experiență și numai până la gradul la care mă aflu astăzi. Dacă mă întrebați ce este peste acest grad, pot doar să ghicesc, nu sunt sigur, nu sunt sigur deloc.

Mai mult, toată experiența mea îmi spune că toate acestea sunt absolut greșite. Dimpotrivă, dacă îmi spuneți: „Ce părere aveți: va fi așa sau așa?”, vă pot spune orice, și tot va fi imprevizibil.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Rațiune și sentimente”, 05.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Natura ne protejează prin crearea unei restricții, adică impactul nostru asupra naturii se manifestă doar în măsura dezvoltării noastre interioare. Ca un judecător milostiv care aplică pedepse, aceasta ia în considerare nu doar crimele, ci și capacitatea noastră de a le înțelege și realiza.

Natura, cum s-ar spune, filtrează influențele noastre negative și le reduce treptat de miliarde de ori. Drept urmare, exercităm doar cea mai mică influență asupra naturii, și într-o anumită formă doar pentru a învăța de la ea și a înțelege că o influențăm de fapt.

În primul rând, omul trebuie să ia parte integrantă la natură la nivel uman, adică în relație cu semenii săi, fiecare dintre aceștia trebuind să înțeleagă că toți sunt un singur corp. Omul trebuie să se corecteze și nu să spere că simpla protejare a mediului (mineral, vegetal și animal) îl va ajuta. Acesta este punctul fundamental.

Chiar dacă punem toate deșeurile la „reciclare”, adică în utilizare secundară, și chiar dacă vom curăța întregul Ocean Atlantic de deșeuri, acest lucru nu ne va ajuta să salvăm natura. Relația integrală a omului cu natura se exprimă la nivelul gândirii și dorinței – acesta este principalul nostru impact asupra naturii.

Legea conexiunii integrale universale operează în natură, deoarece natura este Creatorul! Chiar dacă un lup ucide o oaie și o mănâncă, o face la ordinul naturii, care îl instruiește să ucidă indivizi bolnavi.

Dacă distrugi toți lupii din pădure, toate animalele se vor îmbolnăvi și întreaga pădure va dispărea. În natură, fiecare trăiește de dragul altora. O face instinctiv, fără să știe. Lupul nu știe că trăiește pentru a mânca animale bolnave.

Dar oamenii nu trebuie să se mănânce unii pe alții pentru a supraviețui. Își fac rău unii altora doar din cauza egoismului lor.

În loc să „protejăm” natura la nivel fizic, trebuie să învățăm din ea conexiunea instinctivă corectă în care există toate părțile naturii. Trebuie să ne bazăm societatea umană pe aceleași legi. Ceea ce fac animalele în acțiunile fizice, trebuie să examinăm și să împlinim în acțiunile noastre spirituale.

Gândurile și dorințele oamenilor sunt proiectate la niveluri inferioare, ca o includere la lumea minerală, vegetală și animală. Prin urmare, trebuie să construim o societate umană într-o formă integrală și să tratăm natura ca pe un sistem general din care facem parte.

În loc să privim natura de sus sau din lateral, trebuie să simțim că întreaga natură este Forța superioară, Creatorul, iar umanitatea trebuie să devină o parte integrantă a acesteia. Cu participarea noastră corectă, întreaga natură va ajunge în echilibru.

Toate dezechilibrele din natură sunt arătate omului pentru a reveni el însuși la echilibru. Apoi, el va vedea, în includerea sa în natură, cum totul revine la echilibru. Pământul se va transforma într-o Grădină a Edenului, într-un sistem perfect, dacă omul se corectează.

Dacă nu facem acest lucru, natura ne va învăța fără milă, lucru pe care l-am văzut recent.

Din Conversația din 9/6/17, „Cataclisme climatice”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă știu că în cele din urmă voi revela guvernarea deschisă a Creatorului, cum pot folosi această cunoaștere fără egoism? Cred că mai devreme sau mai târziu Îl voi atinge pe Creator și se pare că pot deja aplica starea mea viitoare acum.

Răspuns: Cum o poți aplica?

Comentariu: Prin credință, Îl voi revela pe Creator.

Răspunsul meu: Încă nu ai calitatea credinței. Pur și simplu crezi că într-o zi în viitor o vei atinge. Dacă o vei atinge acum sau altă dată, îţi este necunoscut.

Prin urmare, concentrează-te pe avansarea ulterioară împreună cu grupul de prieteni către revelarea Creatorului printr-o unitate din ce în ce mai mare. Totul depinde de puterea conexiunii voastre.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.11.2025, Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este dificil să acceptăm că există un singur sens al vieţii, comun tuturor. Nu își caută fiecare om propriul sens?

Răspuns: Se pare că în fiecare zi, fiecare om caută un sens nou, adică ceva din care să-și găsească plăcere astăzi. Dar adevăratul sens al vieții nu poate fi temporar: Dacă sensul a secat, atunci nu există sens. Viața mea se va sfârși într-o zi, și chiar dacă mi-ar păsa de alții, nici viețile lor nu sunt eterne.

Sensul vieții nu poate fi decât etern. Și dacă acesta nu există și este limitat de durata vieții noastre, atunci rămânem fie să ne încurcăm găsind un sens imaginar în anumite hobby-uri, fie să nu căutăm deloc sens, ci pur și simplu să trăim în momentul prezent.

Întrebare: Când ajunge omul la nevoia de a găsi sensul etern al vieții?

Răspuns: Depinde de dezvoltarea interioară și de măsura suferinței. Omul trebuie să sufere din cauza faptului că viața sa trece fără sens. Viața sa poate fi foarte prosperă, pur și simplu regală, unde nu-i lipsește nimic altceva decât un singur lucru: „Dar pentru ce trăiesc?” Poate că are totul în această lume, dar acest lucru nu îl împlinește. Depinde de nevoile interioare ale omului.

Dacă nu ne umplem cu sensul etern, adevărat al vieții, atunci aceasta este viața la nivel trupesc până când acest corp moare. Dar dacă vrem să ne ridicăm la adevăratul sens, trebuie să fim întotdeauna conectați cu scopul care răspunde la această întrebare. Trebuie să ne conectăm cu Forța superioară a naturii care guvernează întregul univers. Ajunși la ea, vom dezvălui sensul vieții.

Din conexiunea cu o Forță superioară, omul începe să înțeleagă că aceasta a creat totul cu un scop special. Și dacă omul conectat la un scop atinge o rădăcină în această lume, atunci știe cum să o folosească corect pentru a da sens acțiunilor sale. Va putea folosi corect fiecare detaliu al acestei lumi pentru a se conecta cu sensul superior prin intermediul ei.

În acest fel, el sfințește întreaga lume și o readuce la rădăcina superioară din care această lume s-a extins odinioară. Se dovedește că el învață să folosească corect această lume. Deși aceste acțiuni nu sunt vizibile din exterior, deoarece totul depinde de intenția omului.

Din KabTV „Viaţă nouă 945 – Scopul vieţii,”, 09.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toți părinții vor să-și crească copiii astfel încât să devină oameni buni, de succes și educați. Dar dumneavoastră spuneți că vechea metodă de educație nu funcționează și avem nevoie de instrumente noi. Ce este această nouă educație?

Răspuns: În primul rând, avem nevoie nu de o educație „nouă”, ci pur și simplu de „creştere”, deoarece vechea educație nu există. În prezent, nu avem nicio educație; nu formăm un om. Prin urmare, nu putem numi educaţia care există în prezent în Israel și în întreaga lume un system, de educație.

Ne amăgim singuri crezând că ne trimitem copiii la școală pentru a le oferi o educație. Școala nu îi crește. La școală, copiii primesc exemple dăunătoare, iar școala se preocupă doar de note, în timp ce profesorii nu sunt preocupați de cum se va comporta un copil.

Toată lumea va fi de acord că acasă, copiii nu primesc de obicei exemple rele, cu rarele excepții ale familiilor disfuncționale. De unde își iau adolescenții obiceiurile proaste? Fie de pe internet, fie de la școală, adică de la o influență externă. Prin urmare, trebuie să avem grijă de influențele externe, astfel încât acestea să fie pozitive, nu negative.

Școala nu este deloc implicată în creșterea copiilor. Avem nevoie de noi instrumente de educație pentru a transforma școala într-un loc în care un om primește educație și nu doar un loc care îi oferă cunoștințe. Atunci vom vedea cum copiii noștri se vor schimba în bine și vor putea să se conecteze unii cu alții și să construiască o lume mai bună, mai umană.

Vor putea să-și construiască o familie și să aibă acces la orice informație de pe internet. Trebuie să le oferim mai multe cunoștințe despre ființa umană, despre corpul uman, despre gen, dar într-o formă corectă și deschisă.

În același timp în care copilul primește informații din exterior, este necesar să adăugăm explicații, astfel încât să înțeleagă de ce are astfel de dorințe și gânduri.

Nu ar trebui să-i facem de rușine, ci să vorbim cu ei într-un mod ușor, fără jenă, corect și deschis, astfel încât copilul să nu se retragă în sine, neștiind cum să-și controleze natura. Aici este necesară munca comună a părinților, psihologilor și specialiștilor.

Întrebare: Departamentul de educație are toate resursele: psihologi, profesori, sprijinul părinților și un buget uriaș. De ce nu există rezultate bune?

Răspuns: Astăzi nu văd în școală astfel de specialiști care ar putea forma oameni buni în generația de astăzi. Unde putem vedea rezultatele educației școlare?

Comentariu: Fiica mea este în clasa a XI-a și în fiecare zi o țin la școală până la ora 16:00 și ocazional până la ora 18:00. Costă guvernul mulți bani.

Răspunsul meu: Dar nu este nevoie de toate acestea. Am nevoie ca fiica mea, în clasa a XI-a, să petreacă jumătate din timpul petrecut la școală studiind cum să formeze un om în interiorul ei, cum să-și construiască mediul, familia și cum să devină o persoană care se simte bine într-o lume bună.

Școala nu se ocupă deloc de acest lucru. Predă doar matematică, fizică, biologie, adică pregătește un copil pentru facultate, cu alte cuvinte, cum să câștige bani. De aceea obținem astfel de rezultate.

Din programul de la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→