Întrebare: Au existat mulți sportivi precum Brumel sau Yuri Vlasov de exemplu, care după accidentări și boli teribile, se ridicau și își depășeau soarta. Când testează Creatorul omul pentru putere? Care este scopul acestui lucru?

Răspuns: Toate acestea sunt depuse în comoara comună a sufletului colectiv al întregii umanități. Astfel de oameni adaugă mult umanității prin destinul lor.

Întrebare: Ce ajută ei să înțeleagă omenirea?

Răspuns: Ei ridică omenirea mai aproape de Creator.

Întrebare: Chiar dacă ei înșiși într-un fel…

Răspuns: Nu contează cum se raportează ei personal la ea. Nu spun că sunt un fel de sfinți. Pur și simplu ridică ștacheta ființei umane mai sus, către Creator.

Dar eu nu sunt în favoarea suferinței. Există multe exemple similare în care oamenii aleg suferința și cred că prin ea se ridică. Acest lucru nu este corect.

Întrebare: Atunci întrebarea firească în astfel de cazuri, și în altele, este „Ce înseamnă să nu suferi?”

Răspuns: Dacă înțelegi clar și ai condițiile potrivite în care suferința ta face mai ușoară corectarea sau progresul altcuiva, atunci da. Dar dacă este doar în imaginația ta…

Comentariu: Aţi ridicat ștacheta acum. Aţi spus: „Dacă suferința mea ușurează viața, destinul și sufletul altcuiva”. Nu aţi spus „al meu”, ci „al altcuiva”.

Răspunsul meu: Altcineva, desigur.

Întrebare: „Desigur!” Asta e înalt! Deci, dacă suferința mea servește drept exemplu pentru cineva și o fac de dragul exemplului, pentru a arăta că este posibil, pentru a-i încuraja să încerce?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta e înalt! Întotdeauna vorbiţi despre anulare în faţa destinului, în faţa a ceea ce decide Creatorul. Când spuneţi asta, ce vreţi să spuneţi exact?

Răspuns: Vreau să spun că sunt în mod rezonabil de acord cu ceea ce stă în fața mea.

Întrebare: Chiar și cu bolile mele și așa mai departe?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Eu spun: „Acesta este de la Tine și este necesar pentru mine”. Așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce se întâmplă atunci cu durerea mea, cu suferința mea?

Răspuns: A fi de acord cu ea creează liniște în interiorul omului. El este de acord cu soarta sa, este de acord cu Creatorul, este de acord să accepte tot ceea ce îi este alocat conform destinului său.

Întrebare: Este ca un analgezic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se numește aceasta „anulare”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și omul trebuie să ajungă la aceasta?

Răspuns: Asa cred.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu o singură floare nu se face primăvară

Întrebare: Fiica mea este încă foarte mică, dar sunt deja teribil de îngrijorată de ce se va întâmpla cu ea când va ajunge la adolescență. Cum m-ați sfătui să o cresc?

Răspuns: Nu pot oferi sfaturi într-un anumit caz, deoarece fiecare depinde de fiecare altcineva. Este imposibil să separăm un om de ceilalți. Omul este un produs al societății și al mediului, chiar și atunci când acel mediu este artificial. Problema este că ne lipsește un program pentru creșterea noii generații.

Întrebare: Aceasta este o întrebare dureroasă pentru oricine are copii. Ce putem face?

Răspuns: Nu cred că îi pasă cuiva cu adevărat de copii. Părinții evită responsabilitatea și nu vor să audă despre problemele tinerilor. Nici ei nu vor să asculte ce spun acum, pentru că este neplăcut. Este mai ușor să nu te gândești la nimic, cum se spune: „Suferința multora este jumătate din consolare.”

Toată lumea se gândește: „Copiii mei nu sunt mai răi decât alții. Dacă îi cresc altfel, nu vor putea trăi în lumea crudă de mâine. Mai bine să fie ca toți ceilalți.” Într-adevăr, o singură familie nu poate schimba nimic; cum spune proverbul, „Cu o singură floare nu se face primăvară”. Vorbim despre întreaga țară.

Trebuie să decidem la nivel global ce să facem cu următoarea generație. Trebuie să existe un consens global, o discuție comună despre ce să facem. Copiii sunt încă în mâinile noastre, în ciuda a tot ce le-am dat pe internet. Aceasta este problema noastră și trebuie să găsim o soluție, pentru că sunt sub grija noastră.

Această problemă ar trebui abordată nu doar la nivelul unei singure țări, ci la nivelul UNESCO și al ONU. Să înceteze în sfârșit să mai facă toate prostiile și să realizeze că pierdem generația tânără. Unde este educația? Unde este cultura? Nu a mai rămas nimic din ele. Aceste organizații uriașe nu fac deloc ceea ce ar trebui să facă.

Este nevoie de un program educațional general, global. La urma urmei, nu putem închide internetul sau țara, așa că avem nevoie de o abordare internațională. Această problemă ar trebui să primească cea mai mare prioritate, deoarece privește generația tânără.

În 10, 15 sau 20 de ani, ei ne vor lua locul și vor fi responsabili de viață în locul nostru. Dacă vrem să știm ce se va întâmpla atunci, să ne uităm la adolescenți, la cum îi pregătim. Din păcate, încă nu se întrevede nimic bun.

Din KabTV, la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul poate ajunge la sensul vieţii, să-l dezvăluie și să-l simtă doar dacă înțelege că nu se poate lipsi de el. Adică, ar trebui să fie mai presus de viață și de moarte. Este omul adus la o astfel de stare extremă sau ea este adusă la el?

Răspuns: Nu, acest lucru este realizat de suflet. Este un suflet care caută să evadeze, să se elibereze de legăturile acestei vieți.

Întrebare: Deci acestea sunt suflete speciale și nu știm când ni se va întâmpla asta?

Răspuns: Da, dar treptat, tot mai multe suflete se apropie de această stare.

Întrebare: Este ceea ce numim un strigăt, o rugăciune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este acesta un dar de sus?

Răspuns: Toate acestea sunt un dar. Absolut totul este un dar de la Creator.

Întrebare: Deci eforturile mele sunt un dar de a realiza acest lucru?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu există nicio modalitate ca omului să i se întâmple pur și simplu?

Răspuns: Nimănui, niciodată, în niciun fel. Vine doar de la Creator și numai celor pe care El îi rânduiește pentru asta.

Întrebare: Spuneți-mi, vă rog, este revelația adevărului sfârșitul sau începutul muncii?

Răspuns: Revelația adevărului este începutul.

Întrebare: Și apoi, din nou, simțim că nu putem respira și din nou este revelat?

Răspuns: Dar de data aceasta este diferit.

Întrebare: Ce este adevărul?

Răspuns: Constă în atingerea Creatorului, în atingerea întregului univers prin Creator. Aceasta este realizarea perfecțiunii acțiunilor Creatorului.

Întrebare: Este asta ceea ce trebuie să atingem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Toată lumea trebuie să atingă acest lucru într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Va trece toată lumea prin asta – „Nu pot respira decât dacă…”?

Răspuns: Nu în această măsură. Există suflete speciale care trebuie să treacă prin asta la o scară atât de mare. Și există cei care trec prin asta după ei, pe urmele lor, în masă.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 04.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii traversează oceanele pentru a găsi un pământ sau pentru a descoperi ceva. Aceasta este speranța. Cum putem să nu pierdem speranța când totul s-a stins, când toate lumânările speranței s-au stins – iubirea, credința, liniștea sufletească, totul?

Răspuns: Prin faptul că știi că totul este în mâinile Creatorului, deoarece omul își dă seama cu siguranță că nimic nu este în mâinile sale.

Întrebare: Este această lumânare o speranță? Totul este în mâinile Creatorului, este acesta următorul pas?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce ne lasă Creatorul întotdeauna acest mic pas, această ultimă lumânare?

Răspuns: Pentru a ne prinde în ultimul moment, în ultima secundă sau în ultimul moment, și pentru a continua împreună cu noi.

Această lumânare este o lumânare a conexiunii dintre un om din această lume și un om din lumea superioară.

Întrebare: Arde tot timpul această lumânare?

Răspuns: Însoțește omul mai departe.

Întrebare: Există stări în care această lumânare nu arde, în care nu există speranță? Credeți că există astfel de stări?

Răspuns: Nu, ea este mereu aprinsă.

Întrebare: Este aceasta ceea ce numim „Creatorul este bun, cel care face binele”?

Răspuns: Da, altfel, un astfel de om nu s-ar fi născut, căci Creatorul își cunoaște întreaga viață dinainte, până la sfârșit.

Întrebare: De ce nu vedem atât de des această lumânare și pierdem speranța?

Răspuns: Nu suntem atât de atenți la existența noastră.

Întrebare: Care este atitudinea corectă?

Răspuns: Atitudinea corectă este aceea că bunătatea Creatorului este mereu în fața noastră.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lumânarea speranței, Munca interioara, Munca spirituala, Speranta, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Interacțiunea cu ecranul computerului.

Trebuie să decidem cum vrem să vedem următoarea generație și ar trebui să facem o listă de principii și comportamente, și în consecință, să creăm un program pentru a-i aduce în această stare. Este foarte important să definim principiile corecte, deoarece s-ar putea să greșim.

Îmi amintesc că am discutat acum mulți ani problema relațiilor sexuale timpurii, cu psihologi și au spus că nu este o problemă dacă adolescenții încep să facă sex la vârsta de 13 ani. Acest lucru mi s-a părut controversat, dar nimeni nu a vrut să mă asculte. Drept urmare, această vârstă a scăzut astăzi la nouă ani.

Întrebarea rămâne: Este acesta un lucru rău? În orice caz, această problemă ar trebui adusă într-un forum public.

Trebuie să decidem dacă acest lucru este acceptabil sau nu și în ce cadru, astfel încât să nu ruineze viața tinerilor sau să le afecteze viitorul, astfel încât să simtă că o relație intimă este mai mult decât sex, iar familia este mai mult decât responsabilități împovărătoare unul față de celălalt. Dacă tinerii percep familia doar ca pe o povară, nu vor mai dori deloc să se căsătorească.

Trebuie să înțelegem particularitatea generației cu care ne confruntăm, deoarece totul trebuie să-și schimbe natura. Experimentăm schimbări radicale în tehnologie și în relațiile noastre și am trecut de la conexiunea om-om la conexiunile om-ecranul computerului. Prin intermediul acestor ecrane suntem influențați din întreaga lume, nu doar din satul, orașul sau țara noastră mică.

Comentariu: Psihologii spun că generației tinere îi lipsește empatia. Tocmai pentru că, conexiunile au devenit mai puțin „umanizate” și mai computerizate, copiii și-au pierdut capacitatea de a empatiza. Poate fi un copil minunat, dar îi lipsește empatia pentru cei apropiați.

Răspunsul meu: Aceasta este o consecință a mai multor fenomene care sunt legate între ele și se influențează reciproc. În primul rând, există o schimbare a climei și a modului în care planeta noastră afectează oamenii. La urma urmei, omul este o parte integrantă a întregii naturi.

În al doilea rând, ego-ul nostru este în continuă creștere, iar în ultima generație a crescut într-un mod foarte particular. Am încetat să comunicăm direct unii cu alții și am trecut la comunicarea prin mijloace tehnologice, la un tip complet diferit de comunicare între oameni. Nu mă mai conectez cu oamenii, ci cu mașinile. Chiar și atunci când ascult știrile, citesc ceva sau vorbesc cu cineva, vorbesc cu mașina. Există sisteme informatice între noi care determină cum ne simțim și cum ne înțelegem unii pe alții. Ceea ce văd sau nu văd, ce aud și cum reacționez depind de aceste sisteme.

Mașinile determină conexiunea mea cu lumea. Adică, existăm într-un sistem complet artificial. Trebuie în cele din urmă să stabilim unde am ajuns și dacă mai avem o șansă să schimbăm ceva sau pur și simplu să ne predăm.

Din KabTV la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Casatorie, Copii, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Sex, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Orice sistem, orice ierarhie, este construită pe un lider.

Răspunsul meu: Nu. În Cabala, liderii sunt diferiți. Liderul nostru va fi cel care se anulează complet în raport cu mine. Oamenii încă nu înțeleg cât de strictă este ierarhia în lumea spirituală.

.În orice ştiinţe corporale sau în orice realizări corporale, îți poți depăși profesorul, poți merge mai departe și mai departe, ca de exemplu, în dezvoltarea științelor. Același lucru este valabil și pentru copii: Vrem ca ei să se dezvolte și mai mult și mai profund.

Dar în Cabala are loc un proces foarte interesant. Există două căi în el – de sus în jos și de jos în sus, din lumea infinitului la noi și din lumea noastră la lumea infinitului.

Primirea informațiilor și a instrucțiunilor spirituale are loc de sus în jos, și prin urmare, trece prin Adam, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Aaron, Iosif, David și așa mai departe, adică prin toți cabaliștii, și în cele din urmă, prin profesorul meu și prin mine către cei care sunt elevii mei și chiar și cei care nu sunt.

Să presupunem că oamenii ne-au ascultat puțin, au preluat acest contact și au dispărut cine știe unde; nu contează. Chiar dacă locuiesc în altă parte și studiază cu altcineva, nu este important. Drept urmare, vor ajunge la același rezultat și apoi, parcă, se vor întoarce înapoi.

Ce vreau să spun? Primind informații de sus, un student trebuie să se anuleze în fața mea. Aceasta se numește condiția de a învăța de la mine „gură la gură” („pe el pe”) la nivelul comun al ecranului. Acest lucru este foarte important! Baal HaSulam scrie despre asta în multe dintre lucrările sale.

Nu le pot spune asta studenților, pentru că în primul rând, există cei care vor crede că am nevoie de venerarea lor sau că ar trebui să se „șteargă pe sine complet”. Studentul trebuie să înțeleagă treptat ce înseamnă să te agăți de superior, și pe de altă parte, trebuie să încerce să fie independent tot timpul.

Orice stare spirituală constă din două opusuri, iar problema constă în adaptarea noastră la ea. Prin urmare, îmi pare foarte rău că uneori apar astfel de respingeri ale studenților din partea mea. Dar nu se poate face nimic.

Fie ei înșiși fac lucruri atât de stupide, care pot fi compensate ulterior doar prin mulți ani de căutări și prin alte acțiuni alternative de corectare în locul celor pe care ar fi trebuit să le facă mai devreme.

La fel a fost și pentru mine cu profesorul meu. Nu există așa ceva ca să treci prin asta absolut lin. Au fost multe distanțări față de el mici, stupide: neascultare, chiar neglijare, în funcție de nivelul la care toate acestea sunt evaluate, măsurate, cântărite.

Sunt absolut sigur că nu a existat niciodată în istorie un elev care să se poată anula complet, din primul moment până în ultimul, în fața profesorului, astfel încât informațiile să curgă în el de sus în jos în același mod ca un făt în pântecele mamei, când se anulează complet, și prin urmare, devine parte integrantă a corpului ei și astfel se dezvoltă.

Văd că ceea ce mi s-a întâmplat mie li se întâmplă foarte des elevilor mei. Nu am fost cel mai docil elev; dimpotrivă, era ceva în mine…

Întrebare: Este mai bine pentru avansarea unui elev când este docil sau rebel?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului.

Comentariu: Știți că există studenți care fac totul, fără să pună întrebări. Pe de altă parte, există și cei care rezistă.

Răspunsul meu: Acesta nu este genul de rezistență și acesta nu este genul de supunere. Supunerea poate proveni din mândrie, în timp ce rezistența, dimpotrivă, din dorința de a se simți cât mai repede posibil la joncțiunea de contact, în contradicții, unde omul trebuie să se schimbe pe sine.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Piramida”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Tendințele globale ale secetei arată o frecvență, o severitate și suprafețe de teren afectate în creștere.

Răspunsul meu: Am desfigurat atât de mult natura încât pur și simplu nu mai poate compensa tot ce am făcut în ea. Există o limită a ceea ce poate omul face fără să simtă ceea ce face. Este ca într-o mașină când există probleme, dar poți totuși să conduci și cumva să mergi mai departe, și există probleme și când totul s-a terminat.

Comentariu: Se pare că natura ne învață lecții dure.

Răspunsul meu: Nu, nu aș spune asta. Natura se protejează foarte bine, încearcă să înmoaie totul. Există o marjă de siguranță foarte mare în ea. Dar am depăşit deja toate limitele imaginabile.

Întrebare: Știm că apa este foarte importantă în viața oricărui organism, și în special a oamenilor. Nouăzeci la sută din elementele chimice sunt solubile în apă; corpul uman este complet irigat și saturat cu apă.

Ce este apa în viața omului?

Răspuns: Apa este fundamentul. Din punctul de vedere al Cabalei, este lumina Hasadim, fără de care omul nu poate exista. Ea ține totul laolaltă. Nu doar apa, ci însăși calitatea de a comunica, de a se dizolva și de a permite trecerea de la o stare la alta. Calitățile speciale ale apei, punctul de îngheț și punctul de rouă, sunt proprietăți foarte importante.

Apa este practic ceea ce dă viață planetei noastre. Desigur, nimic nu se va întâmpla fără ea.

Ne aflăm deja într-o stare care poate fi numită ireversibilă. Trebuie să așteptăm până când acest „pacient” își va termina chinul și asta este tot.

Oricum nu putem face nimic. Nu ne putem înfrâna egoismul; nu ne putem înfrâna poftele. Să apucăm tot mai mult – pentru ce? Nu contează pentru ce. Nu putem! Egoismul ne face doar să o facem, asta e tot. Ne obligă să facem lucruri absolut iraționale. Și ca urmare, ajungem…

Întrebare: Dacă ne întoarcem la apă, la proprietățile ei fizice și spirituale. Ați spus că ajută la trecerea de la o stare la alta, la descompunere și la dizolvare. Cum poate omul să învețe această calitate de curgere a apei?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai dacă omul se ridică deasupra sa, numai dacă nu își folosește dorința egoistă, ci cultivă calitatea apei. Aceasta este o dorință altruistă.

Calitatea dăruirii, calitatea iubirii, calitatea conexiunii cu ceilalți, este calitatea apei. De aceea este atât de importantă și totul se bazează pe ea. Natura minerală, vegetală și animală există doar datorită acestui fapt. Omul trebuie să facă ceva cu sine însuși pentru a se potrivi cu lumea din jurul său. El este opusul acesteia.

Întrebare: Știm că în vremurile străvechi oamenii cereau ploaie și se rugau zeului ploii. Și ce ar trebui să facă acum, astfel încât natura să devină milostivă cu oamenii și să le dea apă?

Răspuns: Nu cred că rugăciunea poate face să plouă. Să încerce.

Doar că natura trebuie să reacționeze normal. Un act al omului împotriva unui act al naturii. Adică, dacă omul distruge natura prin acțiunile sale, atunci natura îl va distruge pe om prin acțiunile ei. Asta este tot ce se va întâmpla.

Comentariu: Vedem că astfel de cazuri anormale apar în țările din sud. Însă acum și Europa suferă de căldură; temperaturile ating peste 40 de grade Celsius.

Răspunsul meu: Europa, Rusia și Siberia vor suferi toate de căldură, chiar mai mult decât țările din sud.

Întrebare: Și ce se întâmplă în lumea spirituală? Există o lipsă de lumină Hasadim, calitățile dăruirii și iubirii?

Răspuns: Oamenii care intră în lumea spirituală trebuie să creeze ei înșiși lumina Hasadim din acțiunile lor altruiste, din lucrul asupra egoismului lor. Altfel, nu vor reuși.

Întrebare: Când sunt organizați în acest fel, ce poate face acest echivalent al apei în spiritualitate?

Răspuns: Dacă organizează lumina Hasadim, atunci vor putea primi orice abundență pe baza acesteia. Apoi, viața se dezvoltă pe baza acesteia.

Întrebare: Cum se întâmplă acest lucru? De unde provine?

Răspuns: Lumea spirituală are totul din abundență. Depinde doar de o om cum să dezvăluie lumina Hasadim și apoi să atragă lumina Hochma  către ea.

Depinde doar de om, de atitudinea sa bună față de ceilalți și față de natură.

Întrebare: Cum putem conecta aceste două entități: componenta spirituală, unde există multă apă, totul este saturat și hrănit, și relațiile epuizate, Pământul epuizat fără apă, fără lumina Hasadim în această lume?

Răspuns: Nu poți face nimic cu lumea noastră. Este o consecință a ceea ce producem în lumea spirituală. Prin urmare, dacă nu putem fi buni, buni și să corespundem lumii superioare, atunci asta ar trebui să facem în lumea noastră. Nu văd nicio perspectivă. Nu.

Dacă oamenii nu își dau seama în cele din urmă că trebuie să asculte apelurile Cabaliștilor și să se angajeze cu adevărat în relații unii cu alții pentru a deveni cu adevărat o familie binevoitoare, atunci globul nostru pur și simplu nu ne poate suporta și va duce la dispariția noastră de pe fața pământului.

Întrebare: Există o rețetă pentru o situație atât de acută?

Răspuns: Există. Spuneți tuturor oamenilor că totul depinde doar de atitudinea lor bună unul față de celălalt. Altfel vom muri.

Întrebare: Dacă toată lumea se întoarce acum unul față de celălalt, va ploua și seceta va dispărea?

Răspuns: Da, viața adevărată va începe.

Altfel vom fi forțați să fim fericiți cu bățul. Altfel nu vom ajunge nicăieri. Există un anumit moment, o anumită atmosferă, un anumit comportament al oamenilor în care este posibil să facem toate acestea. Dar dacă nu putem profita de asta, atunci apar alte probleme și vin vremuri rele.

Întrebare: Care sunt urările dumneavoastră pentru oamenii care suferă de căldură?

Răspuns: Să devină mai deștepți. Trebuie să înțelegem că nu trebuie să ne rugăm pentru ploaie. Nu trebuie să facem nimic cu natura sau cu altceva. Trebuie să-I cerem Creatorului să ne ajute să devenim mai înțelepți și să începem să aplicăm relații altruiste între noi. Asta este tot.

Totul va depinde de asta, deoarece calitatea ploii, calitatea de Hasadim, este buna dependență a oamenilor unii de alții.

Din KabTV’s “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 23/0 6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Au fost efectuate mai multe studii despre căutarea sensului vieţii, cu concluzii variate despre modul în care este benefică sau stresantă.

Răspunsul meu: Principalul lucru este să găsești punctul tău natural în care trăiești deja. Poate că este încă în dezvoltare, dar tu ești în el, nu te zbați, ci nu știi încotro să mergi.

Comentariu: Dar dvs. spuneţi mereu că a căuta sensul vieții este bine.

Răspunsul meu: Nu vorbesc despre o stare în care omul nu înțelege care este sensul vieții. Trebuie să determine care este acest sens și să se îndrepte spre el. A te îndrepta spre sensul vieții – atunci când înțelegi și știi cum și ce, acest lucru îți oferă o împlinire, o plăcere și un calm enorm, împreună cu o nemulțumire enormă, un dezechilibru interior.

Comentariu: Cu căderi și ridicări…

Răspunsul meu: Da! Dar primești o încântare extraordinară din toate acestea. Te bucuri de proces. Acesta este „mândrul Petruş cel furtunos”.

Întrebare: Și dacă ai o cădere, disperare, când te gândești brusc: „Am ales punctul potrivit?”

Răspuns: Dar asta e totuși mai bine decât să fii un element neviu, lucrând într-un birou și stând acasă uitându-te la fotbal. Sau nu? Depinde de om.

Întrebare: Aveţi încredere doar în cercetările pe care le-aţi parcurs și le-aţi verificat dvs. înşivă?

Răspuns: În primul rând, nu am încredere în nimeni din lume. Pentru că nu există nimeni în care să ai încredere. Vedem ce se întâmplă în lume. Prin urmare, mă bazez doar pe mine. Pe propriile mele experimente. Pe universitățile mele.

Întrebare: Și se spune că după lungi căutări găsești sensul vieții, te ții de profesorul tău și mergi? Cu căderi și urcări.

Răspuns: Doar așa.

Comentariu: Îmi amintesc că aţi spus odată că aţi avut astfel de coborâri încât nici măcar nu vă puteaţi da jos din pat.

Răspunsul meu: Este firesc. Aceasta este calea căutării. Nu există nicio cale, de ocolit.

Întrebare: Și numiţi asta o cale fericită?

Răspuns: Desigur! Absolut! „Euforia bătăliei”, în cădere.

Întrebare: Ce le-ați dori oamenilor care intră pe calea căutării sensului vieții?

Răspuns: Îmi doresc ca oamenii să se bucure de metamorfozele care au loc în ei. Tot ce se întâmplă în interiorul lor, tot ce fierbe – aceasta este viața! Nu îmbătrâniți înainte de vreme. Sau cel puțin încercați să nu îmbătrâniți, intern.

Nu pot urca munți, nu mă pot lupta cu valurile într-o mare furioasă. Nu. Dar în interiorul meu toate acestea există și toate acestea dau senzația de viață.

Întrebare: Și atunci omul rămâne tânăr, indiferent de vârstă?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Vă simțiți tânăr în acest sens?

Răspuns: În două moduri. Pe de o parte, totul în mine fierbe. Pe de altă parte, știu cum să echilibrez totul. Adică, corabia mea încă se menține stabilă pe toate valurile.

Comentariu: Da. Pot să mărturisesc despre asta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.12.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt acțiunile din grupul de zece pe care le percepem ca recompensă și pedeapsă?

Răspuns: A ne apropia unii de alții în ciuda alienării reciproce este recompensa noastră. Și invers: a nu ne apropia unii de alții este pedeapsa noastră.

O recompensă este apropierea de Creator, înțelegerea Creatorului și simțirea faptului că El este printre noi.

Din Lecţia zilnica de Cabala, 07/12/25, Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați spus odată că 99,9% dintre oamenii care studiază Cabala părăsesc calea înainte de a ajunge la starea inițială.

Răspunsul meu: De obicei, în încercările lor de a se ridica, mulți cad de pe această cale. Apoi, în ciclul următor, sau după câțiva ani, încearcă din nou. Este foarte dificil.

În principiu, 99% părăsesc această cale, pentru că nu înțeleg sau nu își dau seama că 99% din efortul lor este efortul luminii superioare. Lumina lucrează asupra lor și ei trebuie să contribuie doar cu 1%.

Dar această participare trebuie să fie foarte subtilă, delicată și selectivă. Trebuie să fie exact așa încât să atragă influența luminii superioare asupra sa. Omul, atunci când efectuează anumite acțiuni, ar trebui să presupună că prin aceste acțiuni atrage lumina superioară asupra sa și să-și vadă viitorul și împlinirea numai în asta. Este ca și cum ai aștepta aerul, ceva ce nu depinde de tine, va veni, și asta este!

Aceasta este starea pe care trebuie să o avem, în care acționăm cu toată puterea noastră – studiem, încercăm să ne unim, să diseminăm orice – și în interior există acest sentiment de așteptare. Acesta este conceptul de „a-l aștepta pe Mesia”.

De aceea, evreii erau numiți „zidy” – de la cuvântul „a aștepta” – cei care așteaptă răscumpărarea. Aceasta este răscumpărarea.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Suflet fără trup”, 05.10.2010

Filed under: Fara categorie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→