Dorința de spiritualitate care ne este dată la început, este un punct din inima omului. Prin urmare, omul în care se trezește, trebuie să înceapă să lucreze cu această dorință și să o modeleze astfel încât să devină similară cu dorința pentru lumină.

Lumina coboară la noi prin 125 de grade ale lumilor: 5 lumi cu 5 Parţufim (trepte mari), fiecare dintre acestea având 5 Sfirot, un total de 125.

În lumea noastră, o primim sub forma unei lumini foarte mici, Nefeş. „Nefeş” provine din cuvântul „Nefeşa”, care înseamnă inactiv, existent pasiv, însuflețitor la cel mai mic nivel și nimic mai mult.

Înainte de a începe să lucrăm la noi înșine, să ne dezvăluim dorința, să o formăm (cum, să spunem, facem produse de patiserie din aluat) și să dăm dorinței o formă și o direcție specifice, este necesar să înțelegem către ce ar trebui să tindem. Se spune: „Fă-ți dorința asemenea celei a gradului superior (Creatorul), astfel încât să te poată reface după asemănarea lui.” Problema este că noi nu știm cum să realizăm acest lucru. În acest scop, ni s-a dat lumea noastră, în care ne putem modela corect cu ajutorul lucrului cu prietenii noștri, în rugăciune unită, în dorința unită, corect acordată, reciprocă.

În străduința de a ne uni între noi, vorbim despre apropiere, echilibru reciproc, împlinire reciprocă și sprijin reciproc pentru a ne uni într-o dorință comună, o intenție comună, un scop comun.

Prin aceasta, formăm o singură dorință corectă din fiecare, care corespunde pe deplin aspirațiilor fiecăruia dintre noi și care este acceptată de toți în gradul în care ne aflăm. Abia atunci va primi un răspuns de sus.

Și dacă Creatorul nu răspunde rugăciunilor noastre, adică dacă lumina superioară nu începe să fie simțită în dorința noastră, aceasta înseamnă că nu este încă unită. Lumina reacționează doar la dorința comună și la cererea a zece oameni uniți împreună. Atunci dorința lor nu este îndreptată către ei înșiși, ci către dăruirea reciprocă unul pentru celălalt, pentru toți împreună și de la toți împreună către Creator.

O astfel de dorință este urmată imediat de un răspuns din partea luminii superioare, care este resimțit imediat în grupul care începe să descopere singur rugăciunea corectă.

Din Lecția a 3-a a Congresului de Cabala de la Moscova, 02.05.2016

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și care este scopul pentru care El a inventat întreaga realitate din faţa noastră în lumile superioare și în lumile inferioare?…

Totuși, ar trebui să înțelegem această întrebare a înțelepților noștri, care au pus-o: „Dacă scopul creării lumilor a fost de a încânta ființele Sale create, de ce a creat El această lume trupească, tulbure și chinuită?

Fără aceasta, El ar putea cu siguranță încânta sufletele cât de mult ar fi vrut, așa că de ce a adus El sufletul într-un corp atât de tulbure și murdar? (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot, Vol. 1, Partea 1, „Observaţie interioară”).

Există 125 de grade de atingere a Creatorului. Cinci Sfirot formează un Parţuf, cinci Parţufim formează o lume și există cinci lumi în total. Se pare că cinci Sfirot înmulțite cu cinci Parţufim și cinci lumi fac în total 125 de grade.

Pentru a le atinge, de la zero până la corectarea finală (infinit), am nevoie, ca om în care nu există încă nimic spiritual, să urc pe această scară din exterior.

Prin urcarea la primul grad, încep să dobândesc un vas spiritual, un suflet (Neşama).

Înainte de a intra pe scara spirituală, reprezint o dorință materială (animalică) de a primi, iar după ce intru, o dorință de a primi cu intenție.

Atingând un anumit grad, cad din nou într-o stare animalică pentru a urca la gradul următor. Numai așa! Nu am altă opțiune decât să fac o astfel de „buclă” la fiecare pas.

Întrebare: De ce, pe lângă starea animalică, dorința de a primi, există starea proteică, corpul nostru?

Răspuns: Ți se pare că există pentru că, atât timp cât nu ai realizare spirituală, trebuie să simți dorința ta de a primi. Materia trebuie să existe cumva la nivel mineral, vegetal și animal. Iar ceea ce se referă la tine ca ființă umană sunt doar dorințele tale. Dacă acestea au vreo legătură cu materia, este doar pentru că s-au îmbrăcat în ea. Dar în principiu, acest lucru nu contează.

Întrebare: În ce scop ne aflăm în iluzia că avem corpuri?

Răspuns: Aceasta este o condiție necesară pentru prezența ta constantă în dorință.

Întrebare: Ce înseamnă „a aduce sufletul în trup”?

Răspuns: Sufletul este dorința de a primi cu intenția corectă. Dar uneori sufletul implică lumina care intră în dorință. Și apoi se dovedește că sufletul intră și iese.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin suferință, mișcându-ne doar prin lovituri, nu putem ajunge nicăieri. Va trebui în continuare să ne dezvoltăm pe calea luminii, în timp ce loviturile nu fac decât să prelungească timpul. Noi nu facem decât să ne prelungim suferința și să încetinim conștientizarea sursei sale. În cele din urmă, într-un fel sau altul, va trebui să o descoperim și să începem să lucrăm cu ea.

În timp ce, dacă urmăm sfaturile cabaliştilor, putem folosi imediat sistemul superior și putem cere de la sursa Luminii să ne influențeze.

Dacă începem să ne organizăm în cercuri, după asemănarea sufletului corectat, dacă construim conexiuni corecte și ne străduim să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, lumina superioară va răspunde eforturilor noastre, va realiza conexiunea noastră și va străluci în interiorul ei. Aceasta se numește revelația Creatorului către ființele create din această lume.

Exact cu asta se ocupă știința Cabala; este o metodă de revelare a Creatorului creaturilor din această lume. Procedând astfel, reducem considerabil timpul și suferința, deoarece mergem imediat la sursa luminii care ne-a creat egoismul și cerem ca lumina să remedieze totul. Prin urmare, trebuie să ne trezim noi înșine, mai degrabă decât să suferim.

Pe calea suferinței, ne îndreptăm treptat spre calea luminii, dar extrem de încet. Profeții descriu calea suferinței pentru că este clar definită; este un program existent. Profeții, care erau cabaliști, au văzut sistemul superior și opoziția forțelor de dreapta și stânga din el, și prin urmare, au înțeles prin ce suferință trebuie să treacă dorințele noastre pentru a obține corectarea finală.

Ei scriu că mamele milostive își vor găti și mânca propriii copii. Acestea vor fi vremuri îngrozitoare. Ni se arată ce se va întâmpla dacă nu mergem pe calea luminii, prin accelerarea timpului, ce suferință fizică teribilă ar fi necesară pentru a ne îndrepta spre construirea unui vas la nivelul cursului natural al evoluției.

Profeții pot descrie acest scenariu pentru că rezultă dintr-o formulă generală: cantitatea de suferință înmulțită cu calitatea ei. Aceasta este calea naturală, deoarece este în întregime în mâinile cerului. Dar profeții nu știu cât din propriile noastre eforturi vom adăuga la acest proces. Nimeni nu poate ști acest lucru în avans, deoarece ni se dă liber arbitru în acest sens.

Din Lecția zilnică de Cabala, 15.07.2016, Rabaş – Art.16, 1985-Dar cu cât îi asupreau mai tare

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum poți avea încredere în simţirile și dorinţele care trăiesc într-o lume egoistă, într-un corp egoist? Cum poți afla adevărul dorințelor și sentimentelor emergente?

Răspuns: Nu există adevăr în dorințele noastre. Toate sentimentele și gândurile sunt egoiste.

Prin urmare, trebuie doar să ne angajăm în atragerea luminii superioare, care va dezvălui treptat depravarea fiecărei simţiri și a fiecărui gând, și în această măsură, vom putea să le corectăm. Omul nu poate, nici măcar conform naturii sale egoiste, să păstreze în sine ceea ce îi este dăunător.

Întrebare: Care este legătura dintre dorință, gând și rațiune?

Răspuns: Baza naturii noastre este dorința (inima). Gândul (mintea) există doar pentru a sorta și direcționa corect dorințele noastre. De aceea suntem alcătuiți dintr-o inimă și o minte. Inteligența este necesară pentru a face față în mod corespunzător dorințelor.

Există o dorință de a ne bucura și un gând despre cum să realizăm această dorință.

Dorința (inima) este primară, gândul (mintea) este secundar. Rațiunea servește dorinței.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 13.05.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Contribuie suferința cu adevărat la dezvoltarea sufletului?

Răspuns: În mod natural, suferința îndepărtează omul de egoism, purifică și înalță. Dar aceasta nu ar trebui ridicată la rangul de ceva sfânt sau dezirabil, deoarece scopul creaţiei din partea Creatorului este de a încânta ființele create.

El ne-a creat pentru a ne oferi plăcere, nu pentru a ne pedepsi. Prin urmare, trebuie să evităm suferința. Este nedorită atât din partea noastră, cât și din partea Lui. Suferința vine doar pentru că folosim greșit ceea ce ne trimite Creatorul.

Întrebare: Dacă mă raportez corect la suferință, încetez să o mai simt?

Răspuns: Nu. Ea încetează să fie simțită doar dacă o realizezi corect. Dar asta nu înseamnă că stai și suferi și te angajezi în auto-chinuire.

În principiu, munca spirituală ideală spune că suferința ar trebui să fie „suferința iubirii”, nu pentru că nu primesc, ci pentru că nu dăruiesc, nu iubesc suficient.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 21.05.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Hanuka simbolizează granița dintre deșert și Țara Israelului. Unde se află Hanuka exact, pe calea spirituală?

Răspuns: Hanuka este calitatea Bina, nivelul Bina, în timp ce Țara Israelului este calitatea Keter, când Malchut se conectează cu Keter. Prin urmare, Hanuka se află la jumătatea drumului către Keter, către cel mai înalt grad de conexiune, iubire și adeziune cu Creatorul și revelarea Creatorului.

Hanuka simbolizează doar revelarea unei conexiuni corecte între noi, dar nu încă una completă. Și prin urmare, este doar o Hanaya, Hanu-ko, o oprire pe parcurs, la granița dintre revelarea Creatorului, atingerea Creatorului și adeziunea cu Creatorul, care are loc de Purim.

Trecerea de patruzeci de ani prin deșert este o apropiere de sărbătoarea Hanuka, ridicându-se deasupra egoismului. Și după aceea, trebuie să existe o mișcare spre Purim.

Întrebare: Cum are loc tranziția ulterioară de la Hanuka?

Răspuns: Când stăpânim pe deplin calitatea Bina, și Malchut se conectează cu ea, aceasta este complet inclusă în Bina. Această stare se numește starea mică (Katnut). După aceea, începem să ne îndreptăm toate dorințele către calitatea dăruirii și a iubirii; adică nu doar să lucrăm pentru a nu primi, ci să-i umplem pe ceilalți. Această stare se numește Purim.

Urcarea spre Hanuka simbolizează „Nu face altuia ceea ce nu-ți dorești pentru tine”, în timp ce „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este deja intrarea în Țara lui Israel (Purim).

Întrebare: Se spune că în timpul celor 40 de ani de rătăcire în deșert, generația care a trăit în Egipt a murit și s-a născut o nouă generație, care era menită să intre în Țara lui Israel. Cine sărbătorește Hanuka? Noua generație?

Răspuns: Hanuka este sărbătorită de generația care s-a născut în deșert. Pentru că este deja detașată de Malchut, de egoism.

Din KabTV, emisiunea „Semnificația cabalistă a zilelor de Hanuka”, 07.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată suferința care ne este sortită pe calea dezvoltării naturale trebuie dezvăluită. Existăm într-un sistem și trebuie să recunoaștem tot răul nostru pentru a-l corecta și a ajunge la bine. Dar noi putem accelera acest proces și putem transfera suferința la un alt nivel.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că revelarea prematură a Cărţii Zohar a adus multă suferință, dar în același timp a condus la faptul că astăzi lumea se află în pragul răscumpărării.

Așadar, trebuie să ne străduim să mergem înainte și să scurtăm timpul, să ne transformăm pe noi înșine și întreaga lume pe calea luminii, calea accelerării (Ahişena). Nu trebuie să așteptăm să sosească momentul loviturilor, ca acestea să fie revelate de sus, manifestate în această lume și să ne oblige să ne corectăm. La urma urmei, putem accelera dezvoltarea pe cont propriu și să mutăm loviturile pe un alt plan. Și, deși vom suferi în continuare, acestea vor fi suferințe complet diferite.

În loc să suferim pur și simplu la nivel animal, vom suferi într-un mod uman, adică din cauza absenței gustului în viață și a necunoașterii acesteia. Și acestea sunt suferințe care deja chinuie mulți oameni astăzi, îi duc la depresie și uneori chiar la sinucidere.

Oamenii încearcă să înece aceste suferințe cu antidepresive sau medicamente. Dar acestea sunt suferințe din absența unui scop; ele aparțin nivelului uman. Anterior, suferințele erau pur materiale și pământești: din lipsa hranei, a sexului, a familiei, a banilor, a onoarei sau a cunoașterii.

Orice diseminare a metodei Cabala avansează procesul de dezvoltare generală pe calea luminii. Suferințele nu dispar, ci devin umane: din lipsa cunoașterii, a înțelegerii scopului de care omul are nevoie și nu numai a corpului animal.

Astfel, calitatea suferinței crește. Cantitatea de suferință înmulțită cu calitatea sa determină volumul vasului în care creația trebuie să dezvăluie întreaga lumină a infinitului.

m (cantitate) × h (calitate) = V (vas perfect)

Dacă calitatea suferinței crește, atunci cantitatea ei scade și invers. Se pare că avem oportunitatea de a reduce cantitatea de suferință prin creșterea calității acesteia. Însă suntem obligați să atingem volumul necesar, intensitatea necesară a suferinței, pentru ca vasul să fie perfect. Toți existăm conform acestei formule.

De exemplu, un minut de suferință cauzată de distanța față de Creator valorează o lună de suferință cauzată de pierderea loteriei. În esență, suferința provine dintr-o singură sursă, dar o putem ridica la un alt nivel, la o altă „gamă de frecvență”, la o altă calitate, și astfel, îi putem scurta durata.

Acest lucru este similar cu modul în care dispozitivele moderne sunt capabile să transmită instantaneu volume enorme de informații pe unde scurte, la frecvențe înalte. În trecut, când dispozitivele nu puteau funcționa la frecvențe atât de înalte, aceeași acțiune necesita multe ore lungi.

Suferința ne poate împinge din spate dacă noi înșine nu vrem să mergem mai departe, cu lucruri precum faptul că nu avem bani sau nimic de mâncare și suntem obligați să mergem să căutăm de lucru. Dar dacă sunt atras de un scop care strălucește în faţă, atunci eu însumi caut o sursă de putere care să-mi permită să avansez. Aceasta este o diferență uriașă: să simt suferința materială sau să o înlocuiesc cu suferința orientată spre scop. Omul este evaluat în consecință.

Totuși, suntem obligați să lucrăm printr-o anumită intensitate a suferinței: cantitatea înmulțită cu calitatea. Prin urmare, printr-o cale sau alta – dezvoltare naturală, accelerarea timpului sau alternativ ambele – suntem obligați să ajungem la un vas (dorință) perfect.

Din Lecția zilnică de Cabala, 15.07.2016, Rabaş – Art.16, 1985-Dar cu cât îi asupreau mai tare

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când devii complet dezamăgit de căutarea ta în tine însuți, de viață, de scopul vieţii și de Creator și așa mai departe, atunci te apropii de punctul în care Îl vei găsi.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să se întâmple?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică trebuie să depun efort în căutare.

Răspunsul meu: Absolut tot ce poți.

Întrebare: Ar trebui ca eforturile mele să se bazeze pe ideea că pot face totul singur?

Răspuns: Da. Și după ce îți dai seama că tu însuți nu poți face nimic, începi să determini unde este posibil să te conectezi cu Creatorul.

Întrebare: Aţi spus: „Nu pot face nimic”. Chiar nu am nicio abilitate? Nimic?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Nici măcar unele lucruri simple?

Răspuns: Nu, nu! Până când omul nu își ridică complet mâinile, încredințându-se pe deplin Forței superioare, nimic nu va funcționa pentru el.

Întrebare: Astăzi, vedem războaie și crize apropiindu-se, dezastre ecologice din ce în ce mai intense și așa mai departe. Ne vor conduce toate acestea la înțelegerea faptului că nu putem face nimic?

Răspuns: Aceasta este o întrebare. Ceea ce vedem astăzi, nu cred că va duce încă la asta. Omenirea încă își înțelege foarte puțin starea și dependența. Crede că încă poate face ceva.

Întrebare: Deci trebuie să dăm jos acest „scaun” de sub noi, adică ideea că eu pot face ceva?

Răspuns: Da. Nu putem face nimic fără Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă sufletul este calitatea dăruirii și a iubirii, atunci ce legătură au toate aceste cunoștințe despre natura sistemului lumilor spirituale cu el? Sunt ele condiții pentru existența calității dăruirii?

Răspuns: Ideea este că lumea noastră este construită pe primire și ură. Lumea spirituală este complet opusul ei; este construită pe calitățile dăruirii și iubirii. Dacă înlocuim calitățile noastre de la ură și primire la dăruire și iubire, atunci vom începe să simțim fenomene și procese complet diferite în noi înșine. Toate acestea vor fi numite lumea superioară.

Comentariu: Dar unii oameni au anumite impulsuri altruiste.

Răspunsul meu: De dragul a ce? Pentru propriul lor beneficiu. Atunci nu este vorba de bunătate, ci de interes personal. Dacă nu ar fi benefic, omul le-ar face rău altora.

Egoismul (răul) este natura fundamentală a lumii noastre și trebuie să o schimbăm în noi înșine. Lumea sunt eu, și dacă mă schimb pe mine însumi, voi exista într-o altă dimensiune. Chiar acum, tot ceea ce percep este în interiorul meu, în interiorul egoismului meu.

Întrebare: Unde poate cineva găsi o forță bună pentru a echilibra înclinația rea?

Răspuns: Dacă vrei cu adevărat să o dobândești, trebuie să studiezi Cabala. Atunci o forță bună se va forma treptat în tine și vei vedea că dobândești brusc calități care prin definiție, nu ar putea exista în tine, dar începi să le primești.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 4 martie 2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea a intrat într-o perioadă atât de turbulentă încât nu mai rămâne nimic de făcut decât să ținem pasul. Și trebuie să ne ținem unii de alții. În acest fel, omenirea va fi adusă la unitate și forțată să înțeleagă că trăim într-o lume globală. Aceasta nu este un fel de politică globală; pur și simplu suntem obligați să ne unim.

Globalismul nu înseamnă că trebuie să iau în considerare pe toată lumea pentru a-mi urma propria politică sau pentru a manipula cumva lumea. Globalismul înseamnă să înțeleg că această lume este comună și, dacă nu-mi pasă de altcineva, atunci, în cele din urmă, nu-mi pasă de mine. Chiar și din punctul de vedere al egoismului, sunt obligat involuntar să includ întreaga lume în limitele interesului meu binevoitor.

Natura ne va obliga să facem asta. Vom vedea ce se va întâmpla. În principal, acestea vor fi probleme de mediu. În plus, nu am terminat încă cu criza economică; totul este încă în față. Oricât am încerca să o mușamalizăm, va exploda.

Comentariu: Egoismul este atât de adaptabil! După un timp, omul se obișnuiește cu totul și nu se mai teme.

Răspunsul meu: Nu, egoismul nu se „obișnuiește” cu lucrurile; se dezvoltă. Omul nu se obișnuiește cu nimic. Aceasta este o înțelegere greșită a ceea ce li se întâmplă oamenilor. Ei nu se adaptează; pur și simplu împlinesc comenzile egoismului lor. Ei nu se pot întoarce în trecut.

Dacă s-ar întoarce cu adevărat în trecut și am îngheța la un nivel anterior, chiar și cu un nou egoism, atunci aceasta ar fi adaptare. Dar noi nu ne adaptăm; urmăm dictatele egoismului, devenim diferiți, ne schimbăm pe noi înșine, natura noastră, societatea noastră, relațiile noastre, peste tot și în toate.

Deci, cu ce ne obișnuim, se presupune? Familiile se destramă. Copiii își părăsesc părinții. Întregul sistem anterior de relații se schimbă. Măreția științei, măreția culturii – toate acestea sunt în declin.

Omenirea (și în special cei aflați la putere, împreună cu mass-media, oricât de mult încearcă să o treacă cu vederea) trece încă printr-o reînnoire foarte furtunoasă a lumii. Nu ne obișnuim cu ea. Vrei să spui că oamenii continuă să acționeze egoist? Așa este. Dar și acest lucru este planificat de natură pentru a aduce umanitatea, ca să spunem așa, la limită. Și vor fi lovituri, lovituri puternice. Tocmai acestea ne conduc treptat la conștientizare.

Ideea nu este să lovești. Ideea este ca loviturile mici să provoace dezvoltarea gândirii, a conștientizării, a înțelegerii și a sentimentelor: „De unde sunt acestea, pentru ce și de ce? Ce se cere de la mine? Cine le cere? Natura? Are ea propria autoritate, propria putere, propria opinie, propriul scop, propriul plan? Sunt obligat să răspund la asta? Sunt obligat să țin cont de asta? Eu? Cine sunt eu? O ființă umană! Sunt deasupra tuturor!”

Nu, ești mic. Cine ești? Ce poți face? Sate întregi ard. Câteva uragane vor mătura și vor întrerupe toată electricitatea, sau râuri care nu au secat încă își vor revărsa malurile. Și apoi va veni un frig atât de mare încât toate țevile se vor sparge și oamenii vor îngheța. Ce poți face?

Vei începe să te gândești și vei realiza brusc că este cu adevărat necesar să te ajuți cumva unul pe celălalt. Nu vei mai umbla cu nasul pe sus, ca și cum ai spune că nu-ți pasă de întreaga lume.

În niciun caz nu vreau să vorbesc cu dispreț despre nimeni. Spun că loviturile naturii ne vor obliga să fim diferiți. Când omul suferă, devine om. Când o boală gravă este descoperită brusc, nu mai este timp pentru conversații politicoase; el se gândește deja cum să supraviețuiască. Așa ne obligă natura, Creatorul.

Comentariu: Oamenii se unesc doar atunci când există nenorociri.

Răspunsul meu: Dar vor fi nenorociri tot timpul! Asta nu va mai fi o problemă. De acum înainte, va continua să se intensifice.

Întrebare: Dar fiecare, în primul rând își salvează pielea, nu-i așa?

Răspuns: Oamenii nu vor avea unde să se ducă; nu vor avea unde să se salveze! Nici în America, nici în Rusia, nici în Europa nu vor avea unde să scape. Și asiaticii se vor alătura. Așteaptă.

Comentariu: Dar cu siguranță, există o limită pe care omul o trece în cele din urmă.

Răspunsul meu: Până unde trece? Îl vor doborî până la punctul în care va vrea să moară și nu va mai putea.

Nu-i vor permite! Guvernarea superioară nu va permite. Vă puteți imagina cât de greu poate fi?

Și pe de altă parte, trebuie să dezvoltăm și să răspândim Cabala astfel încât oamenii să vadă că există mântuire; există o metodă de a se schimba pe sine. Atunci îți schimbi imediat întreaga percepție asupra naturii.

Creatorul, natura, nu mai devine ostilă față de tine. Începi să intri la unison, în armonie cu El și simți bunătatea, paradisul în locul iadului.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel: 2012”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→