Întrebare: În ultima vreme, nu pot înțelege ce este credința mai presus de rațiune. Ați putea explica cum se atinge această stare și ce este ea de fapt? Din câte înțeleg eu, este dată de Creator, și fără această credință, nu se poate ajunge nicăieri.

Răspuns: Credința mai presus de rațiune înseamnă că intenția de a dărui și de a iubi sunt mai presus ca importanță decât intenția de dragul propriu.

Acest lucru se întâmplă sub influența luminii înconjurătoare care coboară în timpul studiului și în timpul participării la grup și la diseminare. Până când lumina nu vă oferă această calitate, nu o puteți înțelege.

Din Lecția Zilnică de Cabala 28.01.2008

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Ratiune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este mai ușor să înduri nenorocirile personale când ai prieteni?

Răspuns: Când sunt conectat cu prietenii, problema mea personală este împărtășită între noi. Dacă există cu adevărat o conexiune puternică între noi și ei mă susțin împărtășindu-mi durerea, atunci aceasta este distribuită între noi toți.

Tocmai acesta este sensul vizitării bolnavilor. Tindem să credem că oamenii vizitează bolnavii doar pentru a-i verifica, pentru a vorbi cu ei, pentru a le aduce mere și portocale, dar există un sens mult mai profund. O astfel de vizită poate de fapt să aline boala, deoarece împărtășim suferința prietenului și îi dăm puterea noastră.

Suntem cu toții conectați într-un singur sistem, indiferent de faptul că fiecare dintre noi există într-un corp separat. Dacă suntem conectați, atunci toate sistemele noastre se conectează: intelectual, emoțional și multe altele despre care încă nu cunoaștem.

Drept urmare, creăm un sistem comun de conexiuni între oameni, și în realitate, este mult mai mare decât ne imaginăm. Boala este un fel de disfuncționalitate a sistemului meu personal care mă face să mă simt rău. Dar când prietenii mei, care sunt conectați cu mine vin în vizită cu intenția de a adânci conexiunea, ei intră în sistemul meu deteriorat și iau parte la el.

Dacă doi prieteni vin în vizită, atunci defecțiunea mea este împărțită între noi trei. Nu se împarte încă în mod egal, dar ar trebui să se împartă dacă suntem conectați puternic, corespunzător și corect. Vom simți clar cum preluăm durerea celuilalt și în schimb îi oferim celui bolnav propria noastră bucurie și fericire.

Întrebare: Deci, dacă cineva îmi povestește despre problema sa, acest lucru face problema mai ușoară?

Răspuns: Dacă nu există nicio conexiune între voi, acest lucru nu are practic niciun efect. Totuși, știm că auzirea de vești bune sau rele poate influența puternic omul, fie îi poate îmbunătăți starea de spirit, fie o poate deprima.

Dar dacă acesta este prietenul meu, atunci suntem conectați ca și cum am exista într-un singur corp. Prin urmare, când vine în vizită în timpul unei boli, defectul din sistemul meu este transmis către el și devine mai ușor pentru mine.

Tocmai pentru că suntem separați de corpuri, dar capabili să ne conectăm la nivel senzorial, un prieten mă poate ajuta să mă vindec de boala mea, ca și cum ar lua o parte din ea în sine. El ia o parte din dezechilibru din sistemul meu și o egalizează în propriul său sistem.

Îmi alină suferința pur și simplu prin efectuarea unei acțiuni bune și corecte și ia această parte dezechilibrată asupra sa cu iubire. Și în plus, sistemul său sănătos poate absorbi acest fragment din boala altuia tocmai pentru că nu este inerent boala sa. El ia o parte din boală, o izolează în sine și o vindecă în propriul subsistem.

Întrebare: Se întâmplă acest lucru inconștient?

Răspuns: De obicei, se întâmplă inconștient, dar există oameni la un nivel superior care pot vedea cum se întâmplă.

Din KabTV „Viaţă nouă 242 – Fericirea şi legăturile sociale”, 17.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este foarte ușor să determini dacă o cale este spirituală: toate acelea cu care suntem de acord nu sunt spirituale!

Ceea ce aparține spiritualităţii sunt exact lucrurile opuse, care nu sunt acceptate de rațiunea și simţirile noastre și sunt nedorite și urâte. Exact la acestea trebuie să lucrăm.

Dacă nu simt niciun beneficiu de pe urma unei anumite stări, nici emoțional, nici mental, atunci numai ridicându-mă deasupra acelei stări pot începe să construiesc spiritualul. La urma urmei, într-un astfel de caz, cu siguranță nu sunt mituit și nu caut câștig personal, iar pentru a mă ridica deasupra ei, voi avea nevoie de ajutorul Creatorului.

Așa că mă verific constant: în ce măsură corpul meu rezistă muncii mele? Și acesta devine un semn al avansării corecte pentru mine.

Apoi trebuie să analizez de ce fac asta. Poate vreau să mă ridic deasupra mea și să urmăresc niște obiective personale.

Sau poate vreau să găsesc iubirea Creatorului, care este respingătoare pentru „corpul” nostru – mintea și simţirea egoistă. Și caut iubirea care este construită în întregime pe ura față de gândurile și dorințele egoiste, despre mine.

Dar adesea nu încercăm să ne ridicăm deasupra corpului nostru, ci regretăm că nu putem lucra conform minții și simţirilor conținute în corp, în loc să căutăm starea care se află deasupra rațiunii și simţirii și să dorim să fim în ea.

În primul rând, trebuie să împingem corpul în jos cu toate sentimentele și rațiunea sa, să fim deasupra lor și să nu le luăm în considerare. Adică, le luăm în considerare doar pentru a ne ridica deasupra lor. Aceasta se numește credință deasupra rațiunii.

În schimb, ne plângem: de ce nu este totul revelat minții mele, astfel încât să pot acționa ca un om sensibil și să știu că posed intelect și propria mea putere pentru o avansare adecvată?

Din Lecția zilnică de Cabala, 30.08.2010, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dorința dezvoltă mintea. Dvs. spuneţi că nu cel inteligent învață, dar totuși omul devine mai inteligent.

Răspunsul meu: Dar acest motiv apare ca urmare a unor noi sentimente, simțiri și schimbări în dorințele omului.

Comentariu: Așadar, apare o dorință mai puternică, și din această cauză mintea crește, ca efect secundar.

Răspunsul meu: Nu, nu este un efect secundar. Este cu adevărat auxiliar. Servește dorințelor crescute, transformate.

Dar am crezut întotdeauna că dorințele sunt doar un fel de pasiuni, altceva și că mintea este ceva pe care ne putem baza. În realitate, nu este așa. Începi să vezi că totul este complet diferit, lumea este aranjată invers, tocmai pentru că dorința este baza materiei.

Adică, dacă acționezi doar în lumea noastră, atunci cunoașterea este mai presus de dorințe. Dar dacă dorești să intri în lumea superioară, începi să înțelegi că întregul tău progres depinde de schimbarea și corectarea dorințelor tale. Prin urmare, ele devin principalul lucru de care trebuie să te ocupi. Iar cunoașterea și rațiunea sunt adiacente, ca ceva auxiliar.

Comentariu: Nu aș spune asta. La urma urmei, toate cunoștințele dvs. anterioare v-au permis să exprimaţi anumite lucruri.

Răspunsul meu: Dar nimic mai mult. Doar în profesia mea de profesor, dar personal, nu am nevoie de ea.

Inteligența interioară, adică dezvoltarea interioară, ajută, desigur, dar depinde de tipul de suflet.

Vorbesc serios. Vreau ca oamenii să înțeleagă că nivelul de cunoaștere pământească, oricare ar fi el – psihologic sau științific – nu oferă absolut nimic omului pentru avansare spirituală. Pentru explicații, pentru muncă, pentru ceva extern, poate că da. Dar nu pentru omul în sine.

Din KabTV „Am primit un apel. Rațiune și simţiri”, 05.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→