Comentariu: O știre care circulă pe rețelele de socializare spune că psihologii care lucrează cu copii care suferă de stadiul final (terminal) al cancerului au decis să îndeplinească cea mai prețuită dorință a fiecărui copil și să vadă cum le-ar afecta bunăstarea împlinirea unui vis.

O fetiță de patru ani care locuia într-un sat își dorea să meargă cu tramvaiul. Un băiat de unsprezece ani visa să călărească un cal, iar o fetiță de treisprezece ani visa să devină prințesă: să aibă servitori și să i se sărute mâna ca o prințesă.

Psihologii au închiriat un tramvai și au petrecut aproximativ două ore plimbându-o pe fetiță prin oraș. I-au arătat obiective turistice interesante și i-au oferit ceai și dulciuri. Pentru băiat și tatăl său, au găsit câțiva cai, iar tatăl și fiul au călărit de-a lungul mării.

Au închiriat un castel vechi și haine antice frumoase. Doctorii s-au îmbrăcat în curteni, iar fata a fost îmbrăcată într-o rochie de prințesă. Mica prințesă s-a plimbat prin holuri, toată lumea a servit-o, și exact așa cum visase, i-au sărutat mâna.

Rezultatele examenului medical ulterioare au fost pur și simplu uimitoare. La un copil, cancerul a dispărut complet; în celelalte cazuri, boala fie s-a retras, fie cel puțin a încetat să progreseze!

Acest experiment a confirmat un adevăr cunoscut medicilor antici, dar adesea uitat de cei moderni: emoțiile au cea mai puternică și directă influență asupra bunăstării și sănătății noastre. Emoțiile pozitive și gândurile bune sunt capabile nu numai să aducă bucurie și un sentiment de fericire, ci și să depășească cea mai teribilă boală.

Răspunsul meu: Pe lângă influența luminii înconjurătoare (Ohr Makif) în acțiunile integrale, care în general transformă tot ce este rău și dăunător în bine și benefic, emoțiile pozitive care apar în cercul comunicării integrale produc și un efect vindecător.

Dintr-o discuție din 16.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea noastră, omul se naște, se dezvoltă, devine adult și are proprii copii. Dar când un om traversează Machsom, se construiește el pe sine, sufletul său, dincolo de acesta?

Răspuns: Da. El alege deja: dacă „mănâncă” de la mamă sau nu, dacă să fie mai aproape de ea sau nu; face lucrurile independent și învață de la ea.

Comentariu: În lumea noastră, omul moare în cele din urmă.

Răspunsul meu: În spiritualitate, el moare la gradul său actual pentru a urca la gradul următor. Nu există moarte acolo, așa cum există în corpul nostru corporal.

El se ridică la gradul următor, iar după aceea, gradul său anterior moare. Pare să dispară de sub guvernarea sa rigidă. El începe să lucreze cu noi calități, cu noi zece Sfirot. Trecutul rămâne sub el; nu mai este nevoie de el.

Întrebare: Deci, a te naște și a muri este ca trecerea printr-un punct din inimă până la o corectare completă?

Răspuns: În spiritualitate, pe măsură ce trecem prin 125 grade, murim la fiecare dintre ele și ne naștem din nou la gradul următor.

Ce înseamnă „murim”? Tocmai am terminat lucrul la gradul anterior și acum sunt ca și cum m-aș fi născut ca un om nou. Mă trezesc și simt că au apărut noi calități în mine. Încep să percep lumea într-un mod nou. Acest lucru mi se întâmplă în mod clar.

Atât nașterea, cât și moartea sunt de dorit! Eu însumi le trezesc în mine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Naștere și moarte”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Continuaţi să vorbiţi despre conexiuni bune, despre faptul că oamenii trebuie să se apropie unii de alții. Dar dacă toată lumea spune: „Uite, am o bucată de lut.” Și fiecare spune asta: „Și eu am, și am și eu una. Hai să ne construim o căsuță.” Va funcționa sau nu va funcționa?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Nu-i așa?

Răspuns: Trebuie să înțelegi ce lipsește în această bucată de lut. Ceea ce lipsește este conexiunea interioară a tuturor bucăților, a fiecăruia, a fiecăruia. Și apoi, în contopirea inimilor noastre, ne întoarcem la starea numită Adam, similară Creatorului.

Întrebare: În ce eram eu similar?

Răspuns: Înainte de sfărâmarea lui, înainte de a fi împărțit în miliarde de părți, acesta era un înger. Adică o intenție absolut bună, absolut dreaptă, corectă, care împreună cu Creatorul a îndeplinit tot ce era necesar pentru o lume perfectă.

Întrebare: A fost aceasta o singură intenție pentru toată lumea? Un singur suflet? Se poate spune așa? Toate sufletele au fost contopite într-un singur suflet?

Răspuns: Da.

Întrebare: Vorbiţi despre ceea ce a existat la început, apoi totul s-a sfărâmat în fragmente, iar fragmentele sufletului au căzut, cum se spune, în această lume a noastră. Și trebuie să ne întoarcem la acea stare?

Răspuns: Da. Trebuie să ne dăm seama că ne aflăm într-o stare sfărâmată și că trebuie să ne întoarcem la o stare unificată. Tocmai asta se numește asamblarea bucăților de lut pe care fiecare le are.

Întrebare: Când spuneţi „să asamblăm bucățile de lut”, ce vreţi să spuneţi?

Răspuns: Contopirea, conexiunea, unificarea inimilor.

Întrebare: Deci acesta este materialul din care trebuie să modelăm fericirea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și numai atunci va exista fericire?

Răspuns: Și atunci va exista ceea ce a intenționat Creatorul.

Întrebare: Și a intenționat El ca noi să fim fericiți?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Ce este fericirea, în înțelegerea Creatorului, în opinia dvs.?

Răspuns: Fericirea, în înțelegerea Creatorului, este conexiunea tuturor într-o singură dorință, într-o singură acțiune, atunci când nu simțim deloc o separare între noi. Atunci ceea ce experimentăm se numește fericire. Aceasta este definiția fericirii.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 14.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→