Întrebare: Ce sentiment există atunci când, după o lecție, începi să-ți fie dor de prietenii tăi, simțindu-i ca părți ale corpului tău, fără de care nu poți exista; adică, vrei în mod constant să fii una cu ei?

Răspuns: Acesta este sentimentul corect. Continuă să studiezi, împlinește toate sarcinile atribuite grupurilor și te vei vedea ridicându-te din această stare spre înalt.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum are loc revelarea feței Creatorului ca fiind binevoitor în guvernarea Sa? La urma urmei, tot ceea ce atingem este atins în credință mai presus de rațiune, ca și cum nu am vrea să-l dezvăluim direct.

Răspuns: Dacă omul se adaptează cu adevărat la dorința de a dezvălui atitudinea Creatorului față de el, și nu numai față de el, atunci în funcție de presiunea pe care o aplică, în funcție de dorința sa, el obține un răspuns din partea Creatorului.

Rezultă că se adresează Creatorului cu o întrebare pentru a cunoaște atitudinea Creatorului față de el și primește un răspuns.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este această stare atunci când simți că întreaga lume este plină de calitatea dăruirii, dar nu-l simți pe Creator în ea?

Răspuns: Aceasta este o stare incorectă. În lumea ta, în percepția ta asupra spiritualității, Creatorul Însuși nu există.

Acest lucru necesită o reflecție serioasă din partea ta și o cerere ca El să înceapă să se ocupe de tine, ca tu să-ți dorești să fii împreună cu El și să faci ceea ce Îi este plăcut. Apoi aștepți ca El să împlinească această cerință.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este foarte important ca omul să simtă că viața sa are sens. Este sensul vieţii universal pentru toată lumea sau fiecare om trebuie să-și găsească propriul sens?

Răspuns: Cu toții avem un singur sens al vieții: să atingem vârful dezvoltării umane și să dobândim Forța superioară care ne-a creat și ne guvernează. Ne putem apropia de ea, o putem înțelege, o putem cunoaște și deveni partenerii ei. Sensul vieții noastre constă în atingerea acestei Forțe. Conform modului în care este aranjată creația, nu există alt sens.

Nu noi am creat natura, această lume sau pe noi înșine. Existăm într-un sistem de legi fără a determina ce ni se va întâmpla la un moment dat și nici reacțiile noastre. Absolut nimic nu depinde de noi. Deci, ce ne rămâne în cadrul acestui întreg sistem în care suntem ca peștii prinși în plasă?

Suntem încorporați într-un sistem de forțe care acționează în toate formele și combinațiile posibile unele cu altele la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal și uman și în toate timpurile – trecut, prezent și viitor – care mă conectează cu toate generațiile care au fost, sunt și vor fi. Simt că le aparțin, pentru că, în esență, sunt unul dintre miliardele de oameni de-a lungul miilor de ani de istorie.

Prin urmare, în căutarea sensului vieții, analizez mai întâi ziua pe care o trăiesc acum și imediat descopăr că nu-i înțeleg sensul. Dacă aș ști întregul proces pe care eu și natura îl parcurgem! Dar cum poate un om mic să cunoască lucruri atât de înalte?

În acest caz, trebuie să te limitezi la căutarea sensului în această viață scurtă și trecătoare. Asta înseamnă că nu mă mai întreb despre cauzele și rezultatele ei dincolo de viață și moarte, ci privesc doar în interiorul vieții însăși.

Și așa trăiesc oamenii: vor să obțină succes, să-și întemeieze o familie, să crească copii buni, să călătorească prin lume, să devină oameni de știință sau muzicieni renumiți etc. Fiecare om găsește sens în ceea ce îi este cel mai aproape.

Poate că pur și simplu vreau să mă distrez sau să muncesc doar cât este necesar, iar seara să vin acasă și să mă uit la televizor fără să mă dau jos de pe canapea. Și acesta poate fi considerat un sens al vieții.

Dar problema este că nu trăim conform propriilor noastre planuri. Motorul dezvoltării ne rotește și ne împinge încontinuu și ne împinge înainte în toate simţirile și calitățile, în dezvoltarea intelectuală, emoțională și interioară. Prin urmare, ne schimbăm, iar sensul vieții de ieri își pierde sensul astăzi. Visele mele din copilărie de odinioară s-au evaporat deja.

De exemplu, nepotul meu, la vârsta de trei ani, visa să devină șofer de mașină de gunoi. I se părea culmea fericirii: să fie persoana care controlează o mașină atât de mare și face un zgomot atât de enorm. Astăzi, nepotul meu împlinește zece ani și, bineînțeles, nu mai visează la o mașină de gunoi.

Cu alte cuvinte, sensul vieții crește constant. Dar oare, înțelege omul care trăiește în această lume care este sensul vieții sau pur și simplu el sau ea, sub greutatea problemelor, este de acord cu ceea ce există? Omul nu este preocupat dacă există sens sau nu. Ceea ce contează pentru el sau ea este să se simtă bine.

Îmi amintesc că l-am întrebat pe profesorul meu la școală despre sensul vieții și am primit acest răspuns: sensul vieții este să citești o carte bună, să vizionezi un film interesant…

Și un prieten de-al meu, de la vârsta de paisprezece ani, s-a dedicat studierii Războiului de Treizeci de Ani din Franța. A făcut din asta opera vieții sale și a devenit cu adevărat un specialist major în acest subiect. Așa și-a găsit sensul vieții, deși mai târziu această pasiune s-a estompat.

Așadar, toată lumea găsește un sens în viață – în familie, în copii. Dar dacă îi întrebi pe oameni care este sensul vieții lor de zi cu zi, nu vor ști ce să răspundă sau vor spune că sensul vieții este pur și simplu să trăiești. Dacă ne-am născut, atunci acum nu mai avem unde să mergem; trebuie să trăim. Dar în ce scop să trăim, nimeni nu știe. Și astfel viața continuă fără niciun sens.

Din KabTV „Viaţă nouă 945 – Scopul vieţii”, 09.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un fenomen special în influența societății asupra unui om. Dacă mă confrunt cu o problemă împreună cu o societate numeroasă, aceasta este împărțită între toți și nu simt că sunt singur cu problema. Dacă m-aș îmbolnăvi de o boală rară și severă, aș fi teribil de anxios. Dar dacă este o epidemie și toți cei din jur sunt bolnavi, atunci nu este la fel de înfricoșător.

Problema este instantaneu împărtășită cu întreaga societate, unde sunt pur și simplu unul dintre toți. Prin urmare, frica mea nu mai este frica deplină a problemei în sine, ci este împărțită între toți ceilalți, redusă la o milionime. Acest lucru se întâmplă indiferent de dorința mea, deoarece sunt conectat cu ceilalți într-un singur sistem. Deci, partea mea relativă în necazul comun este doar o milionime.

Aceasta nu înseamnă că nu mi se va întâmpla necazul, mi se va întâmpla. Dar sentimentul de frică și amenințare este împărțit între toți în percepția oamenilor. În măsura în care sunt conectat cu ceilalți, îmi fac mai puține griji cu privire la greutăți.

Dar dacă vine bucuria, ea nu scade atunci când este împărtășită de toți. Pentru că bucuria este simțită împreună cu toți. Nenorocirea se simte în interiorul nostru, dar bucuria se simte în exterior, între noi. Forța binevoitoare care a creat întreaga lume acționează asupra tuturor și nu este împărțită. Dacă vine bucuria, toată lumea se bucură din plin.

Mai mult, bucuria împărtășită sporește bucuria fiecăruia. De exemplu, vine vestea victoriei într-un război. Acea bucurie nu este împărțită la un milion, lăsându-mă cu o milionime din fericire. Dimpotrivă, este înmulțită cu un milion și simt o bucurie de un milion de ori mai mare! Ies pe stradă, îi văd pe toți sărbătorind și sunt cuprins de fericire, complet diferit decât dacă aș fi singur acasă.

Forța unității are o calitate unică, minunată. Împarte nenorocirea între toți, în timp ce multiplică bucuria și fericirea între toți. Acest lucru rezultă din însăși sursa creației, din faptul că am ieșit din punctul Big Bang-ului, dintr-o unică Forță.

Prin urmare, astăzi dezvăluim că întreaga natură este un sistem unic. Cu cât ne apropiem mai mult de această Forță, cu atât ne asemănăm mai mult cu sistemul unificat al naturii, cu atât câștigăm mai mult, și câștigăm enorm, în loc de o milionime, obținem unu înmulțit cu un milion!

Dacă, prin educație integrală, am învăța să folosim corect acest lucru, am atinge apogeul fericirii.

Din emisiunea KabTV „Viața nouă 242 – Fericirea și legăturile sociale”, 17.10.2013

Filed under: Fericirea, Munca interioara, Munca spirituala, Societate, Spiritualitate - Niciun comentariu→