Întrebare: Poate un cabalist să prezică ce se va întâmpla peste zece ani?

Răspuns: Un Cabalist nu se va angaja niciodată în profeţii. El poate explica tendințele dezvoltării societății și umanității pentru a demonstra cursul naturii egoiste, fără intervenția corectării noastre.

Iar cu intervenția corectării, nimeni nu va putea prezice clar acest lucru, deoarece totul depinde doar de libertatea de voință a oamenilor care studiază Cabala.

Prin urmare, Baal HaSulam, care și-a tipărit cărțile, le-a reprodus și le-a distribuit cu scopul de a răspândi Cabala, a ajuns la concluzia că generația nu era încă pregătită pentru acest lucru.

El a scris chiar și despre posibilitatea unui al treilea și al patrulea război mondial. Dar totuși, un Cabalist nu știe exact când se va întâmpla ceva, deoarece nu are dreptul să folosească libertatea de voință ca o realitate dată. El lasă omul să realizeze acest lucru.

Astfel, un Cabalist poate prezice tendința dezvoltării naturale a umanității. Cu toate acestea, având în vedere libertatea de voință a unui om, acesta nu știe cât de repede va intra omenirea în acest proces. Prin urmare, el nu se va angaja în speculații.

Întrebare: Poate că pot prezice ceva bun, cabaliștii?

Răspuns: Cabaliștii vor prezice ceva bun doar în măsura în care tu dorești ca acesta să fie bun.

Comentariu: Apropo, nu am citit niciodată predicții bune. Este ciudat.

Răspunsul meu: Pentru că totul depinde de om! Dacă ești corectat, vei vedea viitorul ca fiind bun. Dacă nu ești corectat, îl vei vedea ca fiind rău. Și nu există viitor în sine. Cât de bine îți sunt corectate sau nu simțurile, așa vei simți. Tu ești cel care îşi creează propriul viitor! Așa căci, continuaţi să încercaţi!

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 18.03.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Studiile statistice arată că un om cu mai mulți prieteni are șanse mai mari să se simtă fericit. De ce?

Răspuns: S-ar părea că prietenii ar trebui să-mi aducă în acelaşi timp mai multe necazuri decât fericire. La urma urmei, ei îmi transmit stările lor de spirit și mă îngrijorez de tot ce li se întâmplă – bune și rele. Așa că ar trebui să fiu mai supărat din cauza lor, deoarece, de obicei, un om are mai multe probleme în viață decât bucurii.

Dar ideea este că oamenii tind să-și ascundă problemele și să vorbească despre succesele lor. Prin urmare, mi se pare că cei din jurul meu trăiesc normal și prosper. Și chiar dacă alții nu sunt foarte fericiți, o nenorocire comună nu este la fel de înfricoșătoare. Văd că și alții au aceleași probleme ca și mine și nu-mi mai măsor starea în funcție de un ideal de fericire.

Înțeleg că nu sunt mai rău decât alții și că aceasta este pur și simplu viața. Accept acest lucru ca fiind de la sine înțeles și îmi cobor standardele la nivelul general acceptat în societate.

În plus, văd că sistemele comerciale și industriale sunt construite pentru a face viața mai ușoară pentru toată lumea. Acesta este motivul pentru care ne unim și creăm orașe și fabrici. Împreună, este mai ușor să supraviețuim în această lume și avem mai multe oportunități de a ne bucura de viață decât fiecare om pe cont propriu. Omul care trăiește ca un pustnic într-o pădure, se confruntă cu o existență foarte dificilă, dacă supraviețuiește vreodată.

Evident, conexiunea dintre noi toți ne aduce beneficii. Când apar probleme, acestea devin comune și sunt împărțite între toți. Trăind în societate, învățăm unii de la alții și luăm exemplu de la ceilalți. Prin urmare, cu cât sunt mai inclus în societate, cu atât pot primi mai mult sprijin și un sentiment de stabilitate de la ea.

Tot ce se întâmplă în viață, fie rău sau bun, se rezolvă în final. Chiar dacă în cele din urmă, societatea îmi poate aduce mai multe probleme decât bine, acestea vor fi aceleași probleme pe care le are toată lumea, și deci voi fi de acord cu ei.

Din KabTV emisiunea „Viaţă nouă 242 – Fericire şi legături sociale”, 17.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aveţi o minte foarte largă, dar creierul uman nu poate percepe și simți întregul univers atât de larg. Există înțelepciune în dvs..

Răspunsul meu: Aceasta este o consecință a realizării spirituale, nu pentru că la nivel pământesc sunt inteligent. La nivel pământesc, nu sunt Newton sau Einstein.

Întrebare: Atunci de unde provine vasta dvs. cunoaștere?

Răspuns: Adevărul este că am un volum complet diferit de dorință. În dorința mea, privesc tot ce se întâmplă în această lume ca pe un joc de copii mici. Văd lumea noastră la un nivel pe care îl pot înțelege cu ușurință, o pot înțelege complet de sus în jos și de jos în sus în întregul său volum, în toate conexiunile sale. Pentru mine, este ca un sandviș.

O văd formată din patru părți: nivelurile materiei minerale, vegetale, animale și umane și văd cum interacționează între ele și se dezvoltă treptat, astfel încât nivelul uman să se ridice în cele din urmă în sus, la lumea spirituală, și să tragă toate celelalte niveluri după el.

Văd asta pur speculativ, vizual, dar tocmai pentru că am dezvoltat un Kli spiritual, o dorință spirituală, în mine. Altfel, nu aș fi capabil să văd cu atâta volum și cu atâta claritate de sus în jos, și ca să spunem așa, să-l manipulez.

Am vorbit cu oameni de știință din lumea noastră cu minți mărețe care dețin atât de multe informații bazate pe faptul că „cineva a spus”, „cineva crede”, „conform cu asta”, „conform cu aia”. Ei se îneacă într-o masă enormă de informații, incapabili să le mestece. Pentru că se bazează pe cunoaștere, și prin urmare, le este dificil.

Întrebare: Dar nu puteți vedea prin toate stările altor oameni, nu-i așa? Nu sunteţi omniprezent să vedeţi totul ca pe o farfurie.

Răspuns: Da, văd natura în general. Desigur, nu cunosc toate stările, toate metamorfozele, tot ce se întâmplă și tot ce trece prin fiecare. Pur și simplu cunosc planul general de dezvoltare. Am trecut prin el eu însumi, și prin urmare, înțeleg prin ce trebuie să treacă ceilalți, deoarece calea individului și calea întregului sunt absolut identice.

Cunosc natura tuturor transformărilor și schimbărilor, și prin urmare, nu este un secret pentru mine. Nu cunosc stările personale ale unui om; nu sunt un clarvăzător care poate privi o altă persoană și spune ce gândește, precum Wolf Messing.

Cabala, apropo, nu oferă deloc astfel de abilități (să faci un fel de trucuri extrasenzoriale în lumea noastră, să execuți diverse cascadorii, să aduni fracții de douăzeci de cifre, numere și așa mai departe). Cabala nu permite să vezi trecutul sau să vezi viitorul într-un sens privat; pur și simplu oferă sistemul general al întregii dezvoltări. Simți cum treci prin acest sistem și înțelegi, din ceea ce experimentezi acum, cum trebuie să se dezvolte în continuare.

Nu intri în suflete personale. Și de ce ar fi nevoie de asta? Ce diferență face ce aș putea vedea la alții?

Întrebare: Deci, vă amintiţi stările prin care aţi trecut și numai datorită acestui fapt puteți înțelege ce se întâmplă cu un om?

Răspuns: Desigur, numai din propria mea experiență și numai până la gradul la care mă aflu astăzi. Dacă mă întrebați ce este peste acest grad, pot doar să ghicesc, nu sunt sigur, nu sunt sigur deloc.

Mai mult, toată experiența mea îmi spune că toate acestea sunt absolut greșite. Dimpotrivă, dacă îmi spuneți: „Ce părere aveți: va fi așa sau așa?”, vă pot spune orice, și tot va fi imprevizibil.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Rațiune și sentimente”, 05.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Natura ne protejează prin crearea unei restricții, adică impactul nostru asupra naturii se manifestă doar în măsura dezvoltării noastre interioare. Ca un judecător milostiv care aplică pedepse, aceasta ia în considerare nu doar crimele, ci și capacitatea noastră de a le înțelege și realiza.

Natura, cum s-ar spune, filtrează influențele noastre negative și le reduce treptat de miliarde de ori. Drept urmare, exercităm doar cea mai mică influență asupra naturii, și într-o anumită formă doar pentru a învăța de la ea și a înțelege că o influențăm de fapt.

În primul rând, omul trebuie să ia parte integrantă la natură la nivel uman, adică în relație cu semenii săi, fiecare dintre aceștia trebuind să înțeleagă că toți sunt un singur corp. Omul trebuie să se corecteze și nu să spere că simpla protejare a mediului (mineral, vegetal și animal) îl va ajuta. Acesta este punctul fundamental.

Chiar dacă punem toate deșeurile la „reciclare”, adică în utilizare secundară, și chiar dacă vom curăța întregul Ocean Atlantic de deșeuri, acest lucru nu ne va ajuta să salvăm natura. Relația integrală a omului cu natura se exprimă la nivelul gândirii și dorinței – acesta este principalul nostru impact asupra naturii.

Legea conexiunii integrale universale operează în natură, deoarece natura este Creatorul! Chiar dacă un lup ucide o oaie și o mănâncă, o face la ordinul naturii, care îl instruiește să ucidă indivizi bolnavi.

Dacă distrugi toți lupii din pădure, toate animalele se vor îmbolnăvi și întreaga pădure va dispărea. În natură, fiecare trăiește de dragul altora. O face instinctiv, fără să știe. Lupul nu știe că trăiește pentru a mânca animale bolnave.

Dar oamenii nu trebuie să se mănânce unii pe alții pentru a supraviețui. Își fac rău unii altora doar din cauza egoismului lor.

În loc să „protejăm” natura la nivel fizic, trebuie să învățăm din ea conexiunea instinctivă corectă în care există toate părțile naturii. Trebuie să ne bazăm societatea umană pe aceleași legi. Ceea ce fac animalele în acțiunile fizice, trebuie să examinăm și să împlinim în acțiunile noastre spirituale.

Gândurile și dorințele oamenilor sunt proiectate la niveluri inferioare, ca o includere la lumea minerală, vegetală și animală. Prin urmare, trebuie să construim o societate umană într-o formă integrală și să tratăm natura ca pe un sistem general din care facem parte.

În loc să privim natura de sus sau din lateral, trebuie să simțim că întreaga natură este Forța superioară, Creatorul, iar umanitatea trebuie să devină o parte integrantă a acesteia. Cu participarea noastră corectă, întreaga natură va ajunge în echilibru.

Toate dezechilibrele din natură sunt arătate omului pentru a reveni el însuși la echilibru. Apoi, el va vedea, în includerea sa în natură, cum totul revine la echilibru. Pământul se va transforma într-o Grădină a Edenului, într-un sistem perfect, dacă omul se corectează.

Dacă nu facem acest lucru, natura ne va învăța fără milă, lucru pe care l-am văzut recent.

Din Conversația din 9/6/17, „Cataclisme climatice”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→