Omenirea se confruntă cu întrebări serioase despre sensul vieții și esența guvernării realității: Cine suntem noi, în ce fel de lume trăim, ce ne este pregătit și ne putem influența destinul?
Cei care pun aceste întrebări se împart în două categorii: cei care le pun din suferinţă și diverse necazuri, pentru că doresc să scape de ele, iar asta le este suficient; și cei în care întrebarea despre sensul vieţii rămâne și îi roade chiar și după ce suferința s-a potolit.
Această întrebare este numită „un punct în inimă” al nivelului animal din care crește ceea ce este numit mai târziu „nivelul uman”. Dorința de a atinge sensul existenței începe să se realizeze în oameni atunci când ajung să studieze înțelepciunea Cabala.
Dar cei care întreabă despre sensul vieții doar pentru a-și satisface nevoile pământești, în cele din urmă pleacă.
Iar cei care au un punct în inimă, o foame informațională ce cere să înțeleagă, să simtă, să intre în acest sistem de guvernare, să știe de ce, în ce scop și cum există întreaga realitate, rămân, pentru că acest punct provine din lumea superioară, din gradul superior. Ei nu mai pot părăsi lumea și pur și simplu să continue să existe în această lume; nicio plăcere lumească nu o poate suprima.
Oamenii văd că studierea Cabala ridică omul la nivelul următor și necesită implicarea personală în guvernarea creației. Nu este vorba despre miracole care permit omului să învârtă lumea sau să conducă societatea, ci despre cum să se guverneze pe sine, să ajungă la o stare în care corespunde tuturor categoriilor și condițiilor lumii superioare.
Sistemul de guvernare, lumea superioară, este construit pe calitatea dăruirii și a iubirii. Acestea nu sunt doar cuvinte, deoarece sistemul întregii naturi, întreaga creație, este unul și complet închis; există în interconectare integrală absolută a tuturor lucrurilor cu toate. Fiecare particulă este strict legată de toate celelalte, atât cele mai mici, cât și cele mai mari. Structura acestui sistem este uimitoare.
În lumea noastră, nu putem construi astfel de sisteme. Chiar și în biologie, organismele vii seamănă cu acest sistem în unele aspecte, dar per total, sunt foarte departe de perfecțiunea revelată în sistemul de guvernare al lumii superioare la cel mai înalt grad.
Prin urmare, cu calitățile noastre numite inimă și minte, trebuie să ne ridicăm la acest grad; Adică, trebuie să ne transformăm și să absorbim calitățile integrale ale gradului superior: calitățile unității universal, care sunt construite tocmai deasupra egoismului nostru, deasupra a ceea ce ne separă, ne respinge și ne opune unii altora. Și în primul rând, trebuie să studiem natura noastră egoistă, pentru că nu o înțelegem deloc.
Ne este revelată doar puțin, la micul nivel pământesc, în timp ce în fața noastră se află revelația a ceea ce sunt numite „49 de porți impure”, 49 de grade de egoism.
Cu alte cuvinte, acum dezvăluim doar cel mai slab, cel mai superficial strat de egoism în care existăm. Tot restul, calitățile egoiste mai profunde, mai grele, se află dedesubt și vor fi revelate treptat pe parcursul studiului, dar numai în măsura în care avansăm spre unitatea integrală.
Dacă încercăm să ne asemănăm cu gradul superior, vom vedea cât de diferiți suntem de el. Și apoi vom încerca să ne ridicăm deasupra acestei diferențe, deasupra stratului de egoism nou revelat, către similaritatea cu gradul superior, către conexiune reciprocă, unitate și ajutor reciproc. Acest lucru se face în grup, astfel încât conexiunea să poată fi realizată în practică și nu doar declarată verbal.
Folosind metoda conexiunii în cadrul unui grup, începem să simțim cât de imposibil este să o realizăm nu doar în societate în general, sau în cadrul unei națiuni, sau cu atât mai mult în lume, ci chiar și în cadrul unui grup. Simt din ce în ce mai mult câte calcule am față de prietenii mei, cât de enervat sunt de ei, cum văd diverse defecte la ei și cum încerc să păstrez distanța.
Cu cât ne apropiem mai mult unii de alții, cu atât ne dezvăluim mai mult adevărata natură, și de fiecare dată ne simțim ca niște ființe mici, imperfecte, incapabile să ne ridicăm deasupra noastră și să ne apropiem.
Chiar și pentru o astfel de recompensă precum dezvăluirea sistemului de guvernare superior, a lumii superioare, înțelegerea a tot ceea ce ni se întâmplă și simțirea realității dincolo de limitările pământești dincolo de timp, spațiu și mișcare, tot nu putem face nimic. Oricât de mult ne convingem, simțim cum egoismul nostru își face treaba murdară și ne aruncă constant în calcule mărunte.
Cu toate acestea, faptul de a fi într-un grup ne oferă ceea ce un singur om nu are: ajutor reciproc, pe care trebuie să ni-l oferim unul altuia. Suntem obligați să facem acest lucru chiar și împotriva propriei noastre dorințe.
Aflându-ne într-o stare numită „această lume”, suntem capabili să îndeplinim acțiuni absolut opuse dorinței noastre interioare. Un om îmi poate fi neplăcut, totuși îi zâmbesc. Poate că nu am sentimente față de un prieten, totuși fac eforturi să mă apropii, să efectuez dacă nu o acțiune emoțională interioară, atunci cel puțin o acțiune mecanică comună și așa mai departe.
Adică, lumea noastră este minunată pentru că în ea putem efectua acțiuni mecanice fără sentimente sau intenții, iar aceste acțiuni vor influența sistemul superior. Aceasta este salvarea noastră!
Prin urmare, lumea noastră este separată de sistemul lumilor superioare și ne permite să guvernăm lumea superioară prin acțiuni fizice. Pot servi pe cineva, și prin urmare, să câștig merite spirituale chiar dacă nu am niciun sentiment interior anume față de acel om, față de un prieten de exemplu.
Dar vreau să ating o astfel de simţire, și prin urmare, execut diverse gesturi de atenție, lucrez în grup, pregătesc mese, particip la diferite activități fără a depune niciun efort intern.
Poate că nu am putere sau dorință de muncă interioară, dar mă pot forța să execut acțiuni fizice, chiar dacă și asta este dificil, și în acest fel avansez.
Grupul este singurul instrument din lumea noastră care permite omului, în timp ce lucrează în cadrul său, să efectueze acțiuni pur mecanice, considerate spirituale. Prin urmare, ascensiunea noastră începe cu alăturarea la munca grupului.
Cabaliștii care au atins sistemul superior au descoperit că acesta este structurat ca grupuri de zece care se subdivizează în continuare în grupuri de zece și așa mai departe până la infinit. Aceste grupuri de zece se includ unele în altele. Astfel, sistemul superior este împărțit în zece Sfirot fundamentale (Sfira, de la cuvântul „Sapir” – radiație), zece surse de strălucire a luminii superioare, emanația bunătății în diferitele sale forme.
Primele zece Sfirot sunt numite „Numele Creatorului”, deoarece așa dezvăluim Forța superioară generală care umple întreaga creație în prima și cea mai înaltă revelație a Sa către noi.
Noi nu simțim Forța în sine; o putem detecta doar prin cele zece Sfirot, la fel cum detectăm electricitatea sau un câmp magnetic sau orice forță fizică doar prin efectul său asupra unui obiect fizic. Fără o astfel de manifestare, nu știm dacă ea există sau nu. Avem nevoie de un indicator care să o poată percepe.
Toate Sfirot sunt atât de interconectate încât nu ne putem imagina această imagine integrală perfect completă. Nu o putem înțelege în starea noastră actuală. Numai dacă ne schimbăm calitățile interioare vom putea intra în simțirea ideii integrale, a influenței integrale, a fenomenului integral. Acesta este sistemul gradului superior – lumea spirituală.
Din Congresul Mondial de Cabala de la Moscova, 2/5/16, Lecția 1
Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Cum ne îndreptăm în sus?
Întrebare: 
Totuși, dacă credința omului este incompletă și se angajează în Tora și în muncă doar pentru că Creatorul i-a poruncit să studieze, atunci, am văzut mai sus că în astfel de Tora și muncă lumina nu va fi deloc revelată (Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece 
Prin urmare, studentul se angajează, înainte de studiu, să se întărească în credința în Creator și în îndrumarea Sa prin recompensă și pedeapsă. Astfel, el va fi răsplătit bucurându-se de lumina din ea, iar credința sa se va întări și va crește prin puterea din această lumină (Baal HaSulam, „
Nu cred deloc într-o schimbare pozitivă a lumii. Cred doar că omenirea va ajunge la o astfel de stare, sper nu la cea finală, în care va înțelege că trebuie să se schimbe, și serios.
La început, când un om începe să învețe, în timp ce se află încă la nivelul spiritual denumit „femeie, sclav sau copil”, i se spune că merită să lucreze pentru Creator din frică (