Comentariu: Un englez, Brendon Grimshaw, a cumpărat o mică insulă nelocuită din Seychelles pentru 8.000 de lire sterline. A crescut peste 100 de broaște țestoase gigantice, care pot trăi doar acolo, și peste 2.000 de specii de păsări. De multe ori, oamenii au încercat să cumpere insula pentru peste 50 de milioane de dolari. Cu acei bani, Brendon și-ar fi putut permite orice și-ar fi dorit, dar a refuzat să vândă insula. El a spus: „Nu vreau ca insula să devină un loc de joacă de lux pentru bogați. Mai bine să devină un parc național pentru toată lumea.”
Răspunsul meu: Toate acestea sunt bune. Există oameni care se bucură de astfel de lucruri. Dar care este semnificația?
Întrebare: Dacă un om aduce bucurie altora, este considerat acest lucru semnificativ?
Răspuns: Este scopul vieţii noastre, dacă viața noastră are un sens.
Comentariu: Dar acest om vrea să aducă bucurie altora, astfel încât aceștia să poată vizita și să se bucure de un astfel de loc.
Răspunsul meu: Un om bun.
Întrebare: Și cine, în opinia dumneavoastră, este cu adevărat un om bun?
Răspuns: Cineva înțelept, puternic, capabil să ridice o ființă umană deasupra graniței dintre viață și moarte, astfel încât să poată atinge forța superioară, Creatorul. Altfel, ce sens are aceasta?
Întrebare: Deci, omul trebuie să fie un egoist extraordinar, mai mare decât întreaga umanitate, pentru a-i conduce pe ceilalți către scop?
Răspuns: Da, toate celelalte calități ale sale există tocmai pentru a-i include pe oameni în acest scop.
Întrebare: Și cum știe un astfel de om că îi conduce spre scopul corect?
Răspuns: Trebuie să fie un om special.
Întrebare: Și care este scopul corect?
Răspuns: Scopul corect este conexiunea tuturor oamenilor deasupra egoismului lor, deasupra a tot ceea ce îi separă. Toți oamenii, aceasta este conexiunea totală, cea mai înaltă a întregii umanități.
Și dacă acest scop stă cu adevărat în fața unui om, atunci îl putem folosi ca pe o „navă spațială” și putem zbura oriunde dorim, către o astfel de „insulă” undeva în „Oceanul Pacific” al universului, unde totul este deja pregătit pentru noi.
Întrebare: Și să luăm nu doar un grup mic, ci întreaga umanitate?
Răspuns: Desigur.
Întrebare: Acesta trebuie să fie scopul?
Răspuns: Tocmai acesta este scopul întregii umanități.
În principiu, putem realiza acest lucru chiar aici. De ce să zburăm undeva? Spre o insulă din Pacific? De ce? Putem transforma întregul Pământ într-o astfel de insulă. Altfel, uitați-vă ce se întâmplă. Suntem deja într-o stare în care nu poate rămâne nimic în afară de câteva insulițe! Este foarte alarmant.
Întrebare: Poate de aceea cabaliștii au părut întotdeauna prea aspri, prea duri, prea direcți față de cei din afară?
Răspuns: Ei nu au alt mod de exprimare. Ei spun adevărul și îl înmoaie, dar chiar și așa, pentru omul obișnuit limbajul lor pare foarte dur. „Oamenii nu vorbesc așa. Ar trebui să vorbim blând, democratic, liberal, mai mult despre iubire.”
Și ce spuneți voi? „Dacă nu faceți asta, atunci, din păcate, veți muri. Ghețarii vă vor inunda; soarele vă va pârjoli și așa mai departe. Vedeți încotro vă îndreptați.”
Întrebare: Spre crize și așa mai departe?
Răspuns: Da, altfel, nu va fi nimic. Nimic! Trebuie să înțelegem clar că în fața noastră se află o lege a naturii foarte strictă și care începe să intre în adevărata realizare. Mi-e frică pentru omenire.
Întrebare: Deci trebuie să-i scoatem pe oameni din această stare prin orice mijloace?
Răspuns: Cine și-ar fi putut imagina acum un an că situația ecologică se va schimba atât de drastic? Calotele glaciare se topesc, există uragane, cutremure, totul, iar omenirii nu-i pasă. Este ca o amorțeală de beție. „Continuăm. Nu ne pasă. Nu ne temem de nimic.”
Întrebare: Crezi că a calma omenirea este dăunător?
Răspuns: Dacă văd un om bolnav în fața mea și văd că o cale îl duce direct la mormânt, iar alta îl va lăsa să trăiască și să se dezvolte, cum aș putea să nu spun ceva?
De aceea, cabaliștii vorbesc corect și precis. Dar chiar și atunci, numai în măsura în care oamenii îi pot auzi, fără să-și astupe urechile.
Întrebare: Deci totuși ei îndulcesc lucrurile? Adică, nici dvs. nu spuneţi întregul adevăr?
Răspuns: Nu. Nu pot.
Întrebare: Este important pentru dvs. ca oamenii să vă audă? Credeţi că o vor face?
Răspuns: Nu am de ales, trebuie să fac asta. Nu am altă opțiune. Trăiesc în dezamăgire constantă, pe de o parte, și în tensiune, străduință și inspirație constantă pe de altă parte. Poți vedea ambele stări în mine în același timp. Și ce poți face?
Întrebare: Ce vă oferă inspirație, având în vedere starea lumii de astăzi?
Răspuns: Muncesc. Aceasta este munca mea. Iar recompensa ei este că nu există nicio recompensă! Nicio recompensă!
De ce o fac? Aceasta este o cu totul altă poveste.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 07.10.2019
Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→