Există un curent, există o barcă, iar eu sunt în barcă. Trebuie să fiu de acord că plutesc odată cu curentul. Nu pot merge împotriva curentului. Nu pot ieși din acest râu. Singurul lucru pe care îl pot face este să fiu de acord cu direcția în care mă poartă curentul în barcă.
Întrebare: Plutesc și prietenii mei în această barcă?
Răspuns: Dacă o spunem așa, atunci da. Plutim cu toții în barcă de-a lungul curentului vieții, în râul vieții. Cel mai bine este să înțelegem că acesta este cazul. Ai trăit o zi, ai trăit-o. Încă o zi, din nou, și așa mai departe, și așa mai departe.
Întrebare: Deci nu sunteţi de acord să faceţi planuri?
Răspuns: Nu! Aceste planuri oricum nu se vor realiza și pur și simplu ne supărăm din cauza lor.
Întrebare: Sunteţii îngrijorat că vom fi dezamăgiți?
Răspuns: Depinde de obiectivele pe care ni le propunem în viață.
Întrebare: Aceasta este întrebarea. Ce obiective ar trebui să ne propunem până la urmă? Plutesc în această barcă, vreau să ajung undeva sau nu?
Răspuns: Dacă acesta este scopul tău.
Întrebare: Dacă scopul este să ajungi undeva, atunci ce?
Răspuns: Atunci da, trebuie să îl examinezi, merită? Este posibil? Poți să îl atingi? Dacă poți, atunci da. Și dacă nu, atunci vâslește încet, cel puțin puțin mai aproape de el. Dar totuși, calm. Nu te grăbi.
Comentariu: Asta complică puțin lucrurile.
Răspunsul meu: De ce complică lucrurile? Ar trebui să ne grăbim?
Comentariu: Suntem obișnuiți să ne grăbim. Suntem obișnuiți să ne străduim spre un scop.
Răspunsul meu: Nu cred că este rezonabil în timpul nostru. Există perioade în care ești pur și simplu dus de val și asta este.
Întrebare: Deci, în cuvintele noastre: „Nu există nimeni altcineva în afară de El”?
Răspuns: Da.
Întrebare: Și așa ar trebui să trăiesc?
Răspuns: Creatorul creează constant condiții noi pentru noi, și fie că vrem sau nu, le vom realiza totuși.
A fi de acord cu locul în care ne poartă râul vieții nu înseamnă a renunța. Înseamnă să percepi realist curgerea râului și să mergi odată cu el, înțelegând că nu poți merge împotriva lui. Nu există eroi care pot merge împotriva curentului.
Și bineînțeles, am dori să schimbăm ceva, dar acel „ceva” poate fi doar foarte, foarte mic în viața noastră.
Întrebare: Și unde este bucuria în asta? Totuși, ne dorim ceva plin de bucurie.
Răspuns: Bucuria nu constă în actul de a te arunca în apă și a încerca să blochezi râul și așa mai departe. Bucuria constă în a găsi puncte speciale de mișcare de-a lungul căii tale simple și obișnuite a vieții și a încerca să te miști prin ele.
Întrebare: Ce vreţi să spuneţi? Sunt puncte speciale, puncte pline de bucurie? Asta spuneţi?
Răspuns: Fie că sunt pline de bucurie sau nu, tot trebuie să treci prin ele.
Întrebare: Și ceea ce ne-a făcut să ne bucurăm, și cu care am mers împotriva curentului, împotriva naturii?
Răspuns: Acesta este sentimentul tău interior. În realitate, oricum nimeni nu se poate împotrivi curentului.
Întrebare: Am spus în repetate rânduri că natura umană este egoistă și că omul trebuie cumva să se ridice deasupra acestei naturi. Puteți face legătura între acestea?
Răspuns: Da, a te ridica deasupra naturii tale înseamnă să realizezi că ești încă purtat de curentul râului. Poate că îți dorești să ieși din el, dar nici măcar nu știi unde sau cum, sau cine te așteaptă pe țărm dacă apari brusc acolo cu barca ta etc. Deci nu știu dacă este rezonabil.
Întrebare: Trebuie să știi sau cel puțin să simți ce te așteaptă la sfârșit? Râurile se varsă în mare, la urma urmei.
Răspuns: Trebuie să alegi un obiectiv care pare realist și se potrivește abilităților tale și să încerci să-l atingi cumva. Adică, trebuie să înțelegem la un moment dat că părăsim râul vieții, ieșim din el și cumva navigăm mai departe.
Întrebare: Deci, ar trebui să existe niște opriri pe parcurs?
Răspuns: Da, dar sincer, în cele din urmă chiar dacă omul își dorește să devină un fel de revoluționar în ceva în timpul vieții, în cele din urmă este de acord că aceasta este viața și se termină cu moartea, iar după aceea, este ceea ce este.
Comentariu: Nu sună foarte optimist. Totuși, omul vrea să-și stabilească obiective care nu sunt despre cucerirea morții, ci cel puțin despre depășirea ei cumva pe plan intern.
Răspunsul meu: Dimpotrivă! Când accepți acest lucru, dobândești un calm special și o percepție specială asupra vieții și o percepi realist. Nu vorbesc despre moarte. Vorbesc despre cum percepi realist acest flux.
Întrebare: Dacă cineva care studiază Cabala mulți ani se află în această barcă, ar trebui să-şi menţină comportamentul, în opinia dumneavoastră?
Răspuns: Comportamentul său ar trebui să fie ceea ce este comportamentul oricui – să se străduiască spre scopul său.
Comentariu: Deci, dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale…
Răspunsul meu: Dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale, atunci este în barcă cu tine. Nu ar trebui să sari nicăieri sau să înoți până la țărm; nu ar trebui să strigi: „Hei, cine e pe țărm?” – poate că e cineva. Nu ar trebui să suni pe nimeni. Totul depinde de starea ta de spirit, de atitudinea ta față de ceea ce treci. Și în final, intri într-o altă dimensiune.
Întrebare: Cum se întâmplă asta? Cum ies din natura mea? Eu doar navighez în barcă, cu ideea mea, ideea noastră, să zicem.
Răspuns: Nu ești scos afară, nu te duci nicăieri. Doar că iluzia în care existai este pur și simplu înlocuită puțin câte puțin de a doua, apoi de a treia și așa mai departe.
Comentariu: Și nu mai acord atenție greutăților vieții, vârstei, bolii.
Răspunsul meu: Nu, asta nu mă mai interesează. Mă gândesc cum să trăiesc prin asta în pace și apoi să intru într-o viață nouă.
Întrebare: Cum poți fi deasupra tuturor acestor lucruri? Deasupra acestei vieți care ne apasă cu boli și suferințe?
Răspuns: Cel mai bun lucru este să te predai ei și să nu te opui. Deoarece rezistența nu oferă nimic, știm asta. Toți cei din jurul nostru trec prin astfel de etape și se termină în același fel. Aveți o atitudine binevoitoare atât față de viață, cât și față de moarte.
Întrebare: Și asta înseamnă să „te raportezi în același mod la Creator”?
Răspuns: Da, sunt de acord cu El, cu ceea ce ne-a făcut, că ne-a plasat în anumite limite și ne-a dat acest vector de dezvoltare.
Întrebare: Când ei spun că fiecare om are propria cale, ce vor să spună? Propria cale către Creator?
Răspuns: Da, nimic altceva. Și nu este nimic deosebit de nou aici, cu excepția cazului în care se referă la individ.
Întrebare: Deci fiecare om are propria cale către Creator?
Răspuns: Da, dacă omul înțelege acest lucru, atunci se numește că dobândește înțelepciune.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.11.2025
Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Credinţa mai presus de raţiune poate fi atinsă doar cu condiția să fim conectați unii cu alții, și ca lumina, forța dăruirii, Bina, să curgă între noi deasupra simţirilor și intelectului nostru personal, care sunt numite cunoaștere. Credința este o forță obişnuită, și prin urmare, este simțită și apreciată mai presus de o stare personală.