Încă de la începutul cuvintelor mele, simt o nevoie stringentă de a sparge un zid de fier care ne-a separat de înțelepciunea Cabala, de la ruina Templului până la această generație. Acesta apasă greu asupra noastră și ne stârnește teama de a fi uitată de Israel. (Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot“)”)

„A sparge un zid de fier” înseamnă că noi, cei care vrem să înțelegem ce este înțelepciunea Cabala, să nu ne distanțăm de înțelepciunea însăși. Acest lucru necesită atât muncă internă, cât și externă din partea tuturor.

Întrebare: Ce ne lipsește pentru a sparge acest zid și a înțelege partea ascunsă a Torei?

Răspuns: Trebuie să studiem atât partea revelată, cât și cea ascunsă a Torei, cât mai mult posibil. Și toate acestea trebuie acceptate de noi în unitate unii cu alții.

Să sperăm că studiul nostru ne va împinge cu siguranță spre unificare.

Din partea a 2-a a Lecţia zilnică de Cabala 05/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul mă răsfață ca un tată bun, îndeplinindu-mi cele mai profunde dorințe, ar trebui să mă limitez și să nu mă bucur de ele? Indică acest lucru, în cazul meu, progresul meu slab? Cum ar trebui să consider acest lucru?

Răspuns: Trebuie să înțelegi că Creatorul îți oferă oportunitatea de a te ridica la nivelul Său prin astfel de mici jocuri cu El. De aceea vrei să participi la ele.

Întrebare: Ar trebui să acceptăm și să fim recunoscători sau să respingem aceste dorințe?

Răspuns: Depinde de cum le gestionezi. Dacă pur și simplu accepți împlinirea, atunci te afli în stări opuse Creatorului – El dăruiește, tu primești și asta este tot.

Dacă vrei să fii în stări similare cu a Lui, atunci refuzi să primești în acest fel și te conectezi, de exemplu, doar cu o porțiune din răsfățul pe care El vrea să ți-l ofere, astfel încât, primindu-l, să simți cu adevărat plăcere. În acest fel, devii mai aproape de Creator, asemenea Lui.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 07/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creația necesită două laturi, două calități, fără de care ea nu se poate distinge de Creator. Percepe doar ceea ce există în interiorul ei, și prin urmare, nu există niciun Creator în afara creației.

Doar primul act, crearea a ceva din nimic, a fost aparent extern, emanând din esența eternă, perfectă. Așa dezvăluie Cabaliștii acest mesaj: calitatea dăruirii a creat punctul negru al creației, ceva în afara ei.

Toate acțiunile ulterioare au loc în cadrul creației, chiar în acel punct. În ea, lumina începe să se răspândească; calitatea dăruirii începe să se manifeste, și în comparație cu ea, creația ajunge să se cunoască pe sine, percepe diferența dintre primire și dăruire.

După ce și-a realizat natura, creația simte în mod natural o dorință imensă de corectare, de atingere a egalității și asemănării maxime cu calitatea originală a dăruirii.

O parte a acestui proces are loc cu forța. Două calități opuse care acționează una asupra celeilalte provoacă coborârea lumilor până când interrelaționarea lor dă naștere la ceva special – o calitate intermediară, neutră, care nu aparține nici primirii, nici dăruirii, nici calității Creatorului, nici celei a creației. În cadrul creației, între impuritate și sfințenie, apare Klipa Noga – o parte neutră. Această nouă realitate conferă creației independență, capacitatea de a se exprima. Mai mult, acum creația nu este doar capabilă, ci și obligată să decidă ce este ea și la ce se raportează.

Acest lucru necesită o muncă specială, deoarece creația trebuie să accepte ambele forțe opuse în mod egal. Dar atunci, cum poate determina ce este bine și ce este rău?

Această dilemă se reflectă în noi; se manifestă ca lumină și întuneric, ca o confuzie a sentimentelor, ca credință mai presus de rațiune, ca ceva care apare și dispare. Această calitate de mijloc se exprimă în gândurile și dorințele noastre până când, în cele din urmă, atingem o poziție independentă pentru a ne dezvălui independența în ea prin propria noastră decizie.

Acest lucru este foarte dificil. Natura ne pregătește să devenim independenți în afara ei, în afara creației. Atunci vom vedea atât Creatorul, cât și creația, întregul univers din exterior. Pentru asta ne pregătesc cele două forțe opuse.

Pe baza calității de mijloc, încorporăm atât sfințenia care se află deasupra ei, cât și impuritatea care se află sub ea, pentru a ne construi ca un Parţuf spiritual complet. În ea, Creatorul și creația se contopesc într-unul prin utilizarea corectă a ambelor forțe și includerea întregii creații în noi înșine.

Din Lecția zilnică de Cabala din 27.03.2011, „Principiile educației globale”

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate prevențiile și amânările care apar în fața ochilor noștri nu sunt decât o formă de apropiere – Creatorul vrea să ne aducă mai aproape, iar toate aceste prevenții ne aduc doar apropiere, deoarece fără ele nu am avea nicio posibilitate de a ne apropia de El [Creatorul]. Este aşa, pentru că prin natura sa, nu există o distanță mai mare [decât a noastră față de Creator], deoarece noi suntem făcuți din materie pură, în timp ce Creatorul este mai înalt decât orice înălţime. Abia atunci când omul începe să se apropie, începe să simtă distanța [dintre el și Creator. Și să nu credeţi că acest abis a apărut abia acum. Absolut deloc! Era acolo și abia acum i se dezvăluie omului.] Și orice prevenție pe care omul o depășește, [aceasta – doar în conexiune] aduce calea mai aproape pentru acel om. (Acest lucru se întâmplă deoarece omul obișnuiește să se miște pe o linie de creștere mai mare. Prin urmare, ori de câte ori omul simte că este departe, acest lucru nu induce nicio schimbare în proces, deoarece știa dinainte că se mișcă pe o linie de creștere mai mare, deoarece acesta este adevărul, că nu există suficiente cuvinte pentru a descrie distanța dintre noi și Creator) (Baal HaSulam, Şamati 172, „Chestiunea prevențiilor și a întârzierilor”).

Inițial, trebuie să acceptăm condiția că suntem extrem, polar, maxim depărtați de Creator și că fiecare stare nouă a noastră – oricare ar fi ea, conform unui modul, în valoare absolută – este întotdeauna mai aproape de Creator, deși ni se pare a fi mai departe. La urma urmei, îmi dezvălui adevărata stare și apoi o corectez – pasul stâng, pasul drept și așa mai departe.

Vedem că numai mediul înconjurător poate ajuta omul să se mențină și să nu se abată de la această cale. Cum se poate convinge, atunci când se simte mai rău că în realitate, este acum mai aproape de Creator? Totul din interiorul lor le spune că sunt mai departe și mai răi. Se blestemă și se condamnă singuri.

Dar de fapt, ceea ce li s-a revelat este pur și simplu ceea ce era acolo înainte, doar că au văzut acum că trebuie să-l corecteze, și astfel, să se apropie de grup și să se unească cu ei, în ciuda altor calcule.

Prin urmare, avem nevoie de obiceiul de a merge la o distanță tot mai mare. La urma urmei, dacă devenim mari specialiști pe calea noastră, atunci fiecare mică răsucire și fiecare mic obstacol ne va părea mare.

Când suntem mici, nu vedem aceste obstacole, nu le observăm și ni se pare că nu există deloc. Și atunci fiecare mică abatere, fiecare schimbare minimă, va fi resimțită ca o barieră uriașă. Aceasta este diferența dintre un specialist și un om obișnuit.

Prin urmare, pe măsură ce ne apropiem de Creator, ne vom respinge mai mult unii pe alții și ne vom urî mai mult, precum elevii lui Rabi Şimon.

Nu vom dori să ne apropiem; Vom începe să condamnăm grupul de zece, să credem ceea ce simțim și vedem: „Cum pot sta în preajma acestor oameni?! Obișnuiau să fie diferiți! Trebuie să mă îndepărtez de ei!” Și așa mai departe. Doar ajutorul reciproc, sprijinul reciproc, garanția reciprocă ne pot salva.

Câți prieteni am avut pe parcurs care au căzut din „căruța” noastră! E păcat? Desigur, ei se vor întoarce. Dar trebuie să ne gândim cum cu fiecare pas, să creăm de fiecare dată un aşa grup de zece, un astfel de Kli (vas), încât nimeni să nu cadă din el.

Din Congresul din Moldova 08/09/19, Lecția 7 „Chestiunea prevenţilor și amânărilor”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În viața corporală, nu avem nicio libertate. Dar în dezvoltarea spirituală, ne putem alege mediul înconjurător, dorința ca acest mediu să ne-o transmită și atitudinea noastră față de societate.

Deși încă acționez în limitele stabilite de acest sistem, pot totuși alege forma în care voi avansa între cele două puncte ale căii spirituale – punctul de plecare și punctul de sosire.

Nu pot schimba aceste puncte în sine, deoarece scopul final se află în rădăcina sufletului meu, locul de unde am coborât odată și la care trebuie să mă întorc acum. Este clar că nu pot lua o altă cale.

Cu toate acestea, pot alege natura avansării mele, pot căuta mijloace și oportunități de dezvoltare, și făcând acest lucru, ating mintea Creatorului și devin similar cu El. Prin aceasta, , obțin o anumită măsură de liber arbitru în ceea ce privește stările mele prezente și viitoare.

În mine există astăzi o parte a stării mele viitoare numită AHP al celui superior; este următorul meu nivel, „Eu+1”. El există deja în tărâmul spiritual, iar partea sa inferioară (AHP) este acum în mine.

Pot să o dezvălui și să-mi doresc această stare următoare; adică sunt liber să o realizez sau nu. Am deja de ales între „astăzi” și „mâine”.

Dar dacă trăiesc doar în această lume, nu știu nimic despre mâine, adică despre clipa următoare. Deci, ce pot alege cu adevărat dacă alegerea există doar în ceea ce privește viitorul?

Din Lecția zilnică de Cabala 1/8/10, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.153 – Gândul este o consecință a dorinței

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→