Numai atunci când încerc să ies din dorința mea de a primi, dezvălui că sunt incapabil să fac acest lucru. Nu vreau ca egoismul meu să-mi determine întreaga viață, deoarece este o înclinație rea care mă împiedică să ating eternitatea, perfecţiunea și scopul creaţiei; îmi obstrucționează conexiunea cu ceilalți și mă orbește la binele care se află într-o astfel de conexiune.

Egoismul îmi ascunde totul, insuflă valori false și mă condamnă la o viață temporară, efemeră. Prin urmare, îl declar dușmanul meu.

Egoismul a fost dezvăluit atunci când sufletul lui Adam HaRişon s-a spart, când conexiunea dintre dorințele sale a fost distrusă. Exista un vas compus din zece Sfirot complete și s-a spart. Acum, în loc de unitate între toate aceste părți, există respingerea reciprocă și se dezvăluie ura.

Aceasta este ceea ce se numește înclinația rea; este este momentul în care când fiecare om crede că ar trebui să conducă și să aibă grijă doar de sine, iar ceilalți trebuie să-i slujească. De aceea, egoismul este numit „îngerul morții”, pentru că, dacă sunt separat de ceilalți, pot simți doar viața pe care o simt acum în această lume: o scânteie slabă a existenței.

Dar dacă sunt conectat cu ceilalți, simt fluxul comun al vieții care trece prin fiecare. Asta înseamnă viața spirituală. Fie simțim viața așa cum o simțim astăzi, fie ajungem la simțirea vieții colective în care există 125 de grade, fiecare mai înalt decât precedentul. Totuși, toate aparțin deja vieții veșnice, pe care o simțim pentru că lumina curge între noi.

În acest moment, nu pot simți îngerul morții în simplul fapt că cer ceva pentru mine, pentru că această înțelegere trebuie să vină de sus, din lumina superioară. Pentru aceasta, am nevoie de cel puțin o ușoară iluminare, pe care încă nu o am. Și astfel merg la grup împotriva voinței mele, fără credință, și fac eforturi să mă conectez cu prietenii. Nu vreau conexiune și nici ei nu o vor, dar acționăm conform sfaturilor cabaliștilor.

Deoarece ne străduim să ne unim deasupra reticenței noastre, atragem cu forța, lumina superioară spre noi. Și când aceasta strălucește asupra noastră, începem să simțim diferența dintre viața spirituală și cea materială și avansăm treptat.

Din Lecția zilnică de Cabala din 10.09.2020, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este înfricoşarea în fața Creatorului?

Răspuns: Înfricoşarea este teama că nu voi reuși să îndeplinesc ceea ce trebuie să îndeplinesc în fața Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă să te obișnuiești cu lumina?

Răspuns: A te obișnui cu lumina înseamnă a te obișnui cu faptul că avem o conexiune deschisă, directă între noi și cu Creatorul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/11/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris în TES (Studiul celor Zece Sfirot): „Și să-și dedice tot timpul științei Cabala – adevăratul mijloc de a atinge succesul.” Ce fel de succes se înțelege aici?

Răspuns: Succesul în Cabala înseamnă revelația Creatorului.

Întrebare: La ce semn bun se referă Baal HaSulam, unul pe care omul trebuie să-l primească pe calea spirituală?

Răspuns: Un semn bun este atunci când omul, în loc să se bazeze pe propriile eforturi, primește cheia pentru ceea ce a așteptat de la Creator.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/11/25, Baal HaSulam, „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi percepem această lume prin mintea și sentimentele noastre; acestea sunt cele două instrumente pe care le avem. Cu ajutorul lor, începem treptat să înțelegem lumea în care ne aflăm și învățăm să o folosim în avantajul nostru.

Toate acestea sunt minunate, dar adevărul este că mai există o altă lume, o lume vastă și superioară pe care nu o simțim. Trăim numărul alocat de ani în această lume, preocupați de familia și munca noastră și nu suntem conștienți că o lume eternă și perfectă există alături de noi.

Vedem că oamenii trăiesc și mor, dar se dovedește că asta nu este tot; există o altă viață și este posibil să o dezvăluim, să dobândim înțelegerea, conștientizarea și simțirea ei. Și pentru aceasta, trebuie să ne dezvoltăm.

Ne naștem cu organe de percepţie moștenite de la părinții noștri, prin care putem simți această lume și ne putem acomoda în ea. Dar este posibil să dezvoltăm organe de percepție suplimentare prin care vom simți lumea superioară și vom începe să trăim în ea. După cum se spune: „Îți vei vedea lumea în timpul vieții tale”. Există oameni care se nasc deja cu dorința de a dezvălui lumea superioară, iar pentru alții, aceasta vine mai târziu în viață. Unii se simt nefericiți toată viața, ca și cum le-ar lipsi ceva în viață. Ei nu înțeleg de ce trăiesc și ce să facă cu această viață, dar nu știu unde să caute lumea superioară.

Anume, vrem să atingem lumea superioară și există o metodologie numită știința Cabala care ne permite să facem acest lucru. Dar aceasta este o cale foarte dificilă, care necesită eforturi mari, perseverență și muncă asiduă din partea unui om. Problema este că nu pătrunzi în lumea spirituală cu forța; trebuie să te formatezi corect pentru a intra în ea. Trebuie să mă modelez într-o formă specială care se potrivește lumii spirituale.

Această corespondență a omului cu lumea superioară este punctul central al metodei Cabala. Adică, întrebarea este cum să-i explici unui om și să-i dai puterea și instrucțiunile pentru a se adapta la lumea superioară, pentru a-și găsi locul în sistemul spiritual general, pentru a-L simți pe Creator, pentru a se apropia de El și pentru a începe să-L slujească. Știința Cabala ne învață toate acestea.

În această lume, omul folosește calitățile care i-au fost date de la naștere: mintea, simţurile și percepția tridimensională. Dar dacă ne-am fi născut într-o altă lume, se pare că am avea calități diferite.

Există povești despre nativii americani care nu au putut vedea corăbiile lui Columb apropiindu-se de țărm, deoarece corăbiile erau atât de mari și nefamiliare, iar indigenii erau obișnuiți cu bărcile mici pe care le foloseau. Abia prin modul în care valurile se învârteau în jurul cocii navelor și-au dat seama că ceva era în apă și au descoperit nava.

Nu știu dacă s-a întâmplat cu adevărat sau nu, dar este foarte posibil. Existăm într-o anumită lume și ne formatăm în funcție de ea. Dacă aș întâlni brusc o persoană care a trăit acum câteva mii de ani, nu aș putea să o înțeleg, deoarece mințile noastre sunt diferite și abordările noastre asupra vieții sunt diferite.

Iar lumea spirituală este complet diferită de lumea noastră. Este scris despre ea: „Am văzut o lume opusă”. Și dacă totul este opus acolo, atunci cum mi-o pot imagina și cum mă pot pune în corespondență cu ea? Cabala răspunde: lucrând cu credință mai presus de rațiune, ceea ce ne ajută să dobândim o nouă viziune, noi organe senzoriale pentru a vedea ceea ce alții nu pot vedea, la fel ca nativii americani care nu au văzut navele mari ale lui Columb, deoarece erau obișnuiți doar cu ambarcațiuni mici. Suntem în aceeași lume, iar eu văd și ei nu.

Acesta este genul de viziune spirituală pe care trebuie să o atingem. Deși în acest moment nu vedem lumea spirituală, vom corecta treptat organele noastre senzoriale și o vom vedea. Pentru a ne extinde simțurile către percepția lumii spirituale, trebuie să lucrăm cu credință mai presus de rațiune, adică mai presus de mintea noastră. Acum percep totul în mintea mea, dar deschizând-o, voi vedea lumea diferit; nu ca fiind tridimensională, ci în alte dimensiuni.

Din Lecția zilnică de Kabbala din 7.09.2020, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→