Întrebare: Cum poate să învățe omul să accepte toate răsturnările de situație ale sorții? Aici se spune: „Acceptă toate întorsăturile sorții. Este o imagine dintr-un joc” și așa mai departe. Cum poate omul să învețe asta? În zilele noastre, soarta ia întorsături bruște.

Răspuns: Trebuie să percepi toate acestea cu o anumită emoție, ca pe un joc. Când adversarul tău face o mutare pe tabla de șah sau joacă o carte nouă pe masă, începi să-ți vezi următoarea mutare. Ar trebui să te bucuri că ești în conexiune cu un astfel de „jucător”. Și prin această conexiune cu el îți dorești, să-L dezvălui pe Creator.

Întrebare: Deci, fiecare dintre mișcările mele de răspuns, aceasta este aventura? Aventura mea interioară. Și toate gândurile mele sunt „cum” și ,,ce?”

Răspuns: Da.

Întrebare: Și apoi aţi spus fraza: „Tu te afli în conexiune cu Creatorul”. Chiar dacă acel gând nu există de fapt în mine, este tocmai ceea ce ne conduce la o astfel de călătorie prin viață?

Răspuns: Da, acest lucru este ceea ce îți dorești să obții.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 07.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este imposibil să măsurăm direct atitudinea noastră unii față de alții sau atitudinea noastră față de Creator, aceasta poate fi doar relativă la un standard exterior care nu este în El, nici în noi, ci între noi. În acest standard, care stă între noi, putem găsi ceea ce ne conectează și ceea ce ne separă.

Acest standard este grupul. Dacă mă atașez de prietenii din grup, atunci, în aceeași măsură mă descopăr în adeziune cu Creatorul. Grupul îmi oferă capacitatea de a măsura parametri concreți, „înălțimea” și „greutatea” iubirii și urii mele, prin care ating adeziunea cu Creatorul.

În funcție de măsura adeziunii mele cu grupul de zece, pot determina măsura umplerii mele cu lumină. La urma urmei, nu am nicio posibilitate să măsor lumina în sine, ci doar indirect, prin grup. Prin dorințele comune din grup, încep să simt lumina care îl umple.

Pot simți doar plăcere în propriile mele dorințe, iar acest lucru nu este suficient. Trebuie să verific cum, prin plăcerea din aceste dorințe, mă conectez cu cel care le împlinește și pe care eu, la rândul meu, îl împlinesc. Prin urmare, există condiția ca „Din iubirea pentru ființele create se ajunge la iubirea pentru Creator”.

Nu putem judeca lumina în sine, ci doar dorințele care sunt împlinite de ea, așa cum nu se vorbește despre electricitatea în sine, ci doar despre fenomenele electrice. Este grăitor faptul că electricitatea nu trece în interiorul firului, ci în jurul lui.

Așadar, grupul este standardul perfect pentru adeziunea mea cu Creatorul, asemenea unui diapazon prin care se evaluează sunetul unei coarde la un instrument muzical. Până când nu ating coarda și aceasta începe să sune, nu se poate spune nimic despre ea. Numai prin dorințe (Kelim) omul poate judeca lumina.

Un exemplu similar sunt notele muzicale prin care se evaluează o melodie. Notele indică ce corzi trebuie ciupite sau ce clape trebuie apăsate. Ele sunt scorul dorințelor cu care lucrăm pentru a auzi sunetele muzicii din noi înșine. O notă nu indică sunetul în sine, ci instrumentul care îl produce. Prin urmare, prin atingerea instrumentelor de conexiune cu grupul, atingem adeziunea cu Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 27.08.2018

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus de mai multe ori că unui om i se dă doar ceea ce poate îndura. Ce vreți să spuneți prin asta? Vedem că oamenilor li se dau lucruri pe care nu le pot îndura. Sau totuși, ei pot să îndure?

Răspuns: Pot. Ce anume nu pot îndura oamenii? Ni se pare doar că nu pot rezista la ceva sau nu pot supraviețui. Nu, omul supraviețuiește la orice, suportă totul și poate lucra asupra sa într-o asemenea măsură încât nicio altă creatură nu ar putea rezista la astfel de lucruri.

Întrebare: Ce înseamnă a îndura? Înseamnă să fii de acord cu această lovitură? Ce înseamnă să ieși din ea?

Răspuns: Chiar și a fi de acord, chiar și a înțelege, a realiza și a trece prin ea se numește ieșire dintr-o coborâre.

Întrebare: Care ar trebui să fie principiul călăuzitor în viață al unui om, pe baza acestui fapt?

Răspuns: Principiul vieții trebuie să fie foarte simplu: în loc să mă simt pe mine însumi, trebuie să-i simt pe ceilalți; trebuie să trăiesc nu în mine, ci în alții. Asta este. În esență, acest lucru duce la rezultatul corect.

Întrebare: Deci, spuneţi că dacă mă închid în mine, atunci o coborâre este inevitabilă? Dar dacă sunt mereu deschis către ceilalți și trăiesc pentru ei, atunci ies repede din aceste stări.

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce sunt date coborârile?

Răspuns: O coborâre este dată pentru a goli omul de trecut, astfel încât să fie gata să fie umplut cu viitorul. Fiecare coborâre și fiecare urcare este o reînnoire interioară a omului.

Întrebare: Până când poate fi omul reînnoit? Ce vârf trebuie să atingă?

Răspuns: Până când el se reînnoiește complet. Aceasta este o stare în care omul se întoarce la rădăcina sufletului său. Și din acel moment, nu mai este nevoie să se schimbe interior, ca să spunem așa.

Întrebare: Se întorc la locul lor permanent?

Răspuns: Se întorc la locul lor, la punctul lor inițial, în sufletul lui Adam.

Întrebare: „Sufletul lui Adam”, vreţi să spuneţi că este un singur suflet?

Răspuns: Da, omul se întoarce la punctul său din acest suflet. Fiecare ființă umană trebuie să parcurgă această cale de urcări și coborâri pentru a se întoarce în acel punct. Nu putem scăpa de el.

Întrebare: Cunoaștem acest punct dinainte? Știm încotro ne îndreptăm?

Răspuns: Nu-l putem cunoaște pentru că încă nu-l putem simți.

Întrebare: În ce moment încep să-l simt?

Răspuns: În măsura în care te apropii cu adevărat de el.

Întrebare: De ce ne este dat să nu-l simțim?

Răspuns: Pentru că încă nu avem calitățile dăruirii, iubirii și conexiunii cu ceilalți, cu alte suflete și așa mai departe.

Întrebare: Mă îndrept spre acea conexiune care ne va uni într-un singur întreg? Într-acolo mă îndrept?

Răspuns: Da, prin urmare, porunca, condiția principală, este: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11/11/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→