Datorită Congresului, am simțit că ne îndepărtăm ușor de nivelul grupului nostru de zece și ne apropiem din nou, ca un pendul care se leagănă înainte și înapoi, schimbând gradul de conexiune dintre noi sau cu Creatorul și atitudinea noastră față de studiu. Forța și dorința se diminuează, slăbiciunea se instalează, iar apoi puterea revine. Fiecare perioadă completă de mișcare a pendulului înainte și înapoi, în creștere și în scădere, nu trece neobservată; lasă o amprentă asupra noastră.
Se pare că omul cu o credință puternică ar trebui să găsească întotdeauna puterea de a depăși orice stare fără a pierde conexiunea cu Creatorul, fie în tristețe, fie în bucurie, ca și cum nimic nu l-ar putea zdruncina sau deconecta de la uniunea eternă.
Dar în realitate, nu este cazul. Omul care aspiră la Creator experimentează schimbări constante. Trebuie să simtă o slăbiciune din ce în ce mai mare, dar în același timp să știe cum să obțină mai multă încredere și adeziune cu Creatorul. Astfel, omul continuă să avanseze și să crească.
Dacă el nu simte astfel de schimbări în sine, nici neputință și nici incertitudine, nicio coborâre și teamă de a se abate de la direcția corectă către Creator și scopul vieții, dacă nu își face griji în privința asta, atunci tocmai acesta este un motiv serios de îngrijorare.
Trebuie să interacționăm cu grupul cât mai repede posibil, cu toată puterea, astfel încât prin intermediul acestuia omul să poată începe să primească lumina înconjurătoare care îl va schimba.
Dacă ni se pare că totul este în ordine și nimic nu ne deranjează, atunci este timpul să ne facem griji.
În această lume, omul care avansează fără să simtă o povară grea este considerat puternic. Îi mai adaugi zece kilograme în spate și el continuă să meargă, încă douăzeci și continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acesta este un om puternic, un erou!
Dar în spiritualitate, este invers. Un erou este cineva care este foarte sensibil la fiecare gram adăugat pe parcurs și se întoarce imediat către Creator cu o cerere de a corecta lipsa de încredere și putere de a dărui.
Avansarea spirituală este diferită; constă în creșterea sensibilității. Creatorul ne adaugă în calitate și cantitate, iar noi avem întotdeauna ocazia să-I cerem putere nouă prin intermediul mediului înconjurător și astfel să avansăm.
Avansarea pe cale depinde doar de schimbările pe care le simte omul, pe care Creatorul le trezește în el. De fiecare dată, trebuie să-mi înțeleg slăbiciunea și cum să mă întăresc pentru a continua. Firește, îmi lipsesc credința și forța dăruirii. Prin urmare, am din ce în ce mai mult nevoie de mediu și de Creator pentru a-l adăuga, pentru a mă întoarce către Creator prin intermediul grupului și astfel să continui pe cale.
Toată lumea trebuie să verifice schimbările pe care le-a indus Congresul în ei. Unul simte respingere, altul simte atracție, iar un al treilea are ceață în minte și sentimente. Unii nu se pot regăsi în grupul de zece; se uită la prieteni și nu-i simte și nu-i vede în inima lor ca înainte. Implicarea în grupul de zece mai mare l-a afectat în așa fel încât a pierdut vechea conexiune pe care o avea cu prietenii săi.
Există multe fenomene după Congres, pe care nu le putem ignora în timp ce așteptăm să ne întoarcem la rutina obișnuită. Trebuie să verific ce se întâmplă cu mine și de ce și cum m-a afectat Congresul. Acest lucru este foarte important.
Fiecare dintre grupurile de zece simte diferit și trebuie să verificăm dacă ne putem întoarce la starea anterioară sau dacă noua noastră stare este mult mai clară, mai înaltă și mai limpede.
La urma urmei, am început să apreciem mai mult conexiunea dintre noi și să înțelegem de ce ne întoarcem la grupurile noastre de zece pentru a fi împreună. Nu numai că urmăm sfaturile cabaliștilor, dar ne dăm deja seama că fără ele nu vom avea încrederea sau puterea de a avansa; nu va exista nicăieri de unde să ne tragem puterea sau de unde să ne întoarcem către Creator.
Grupurile de zece se transformă într-o sursă spirituală pentru noi, un izvor. Ne simțim capabili să ne stabilizăm în grup și să ne întoarcem la corectare. Fiecare dintre noi are o calitate specială, precum cele zece Sfirot. Prin urmare, suntem foarte diferiți. Dar suntem conectați printr-o muncă comună și un scop comun. Astfel, din zece oameni, și nu mai puțin, putem forma o atitudine completă față de Creator.
Grupul de zece se transformă într-un Kli, un instrument cu care putem schimba ceva, influența ceva și ne putem conecta cu un nivel mai larg sau mai înalt. Centrul grupului de zece este o ureche de ac minuscul prin care trec în lumea spirituală. Pentru a face acest lucru, trebuie să-mi restrâng toate gândurile și dorințele și să le comprim într-un singur punct care să mă conducă spre lumea superioară prin centrul grupului de zece.
Din Lecția zilnică de Cabala din 16.11.2019, „Împietrirea inimii – o invitație la ascensiune”
Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate -
Niciun comentariu→