Nu cred deloc într-o schimbare pozitivă a lumii. Cred doar că omenirea va ajunge la o astfel de stare, sper nu la cea finală, în care va înțelege că trebuie să se schimbe, și serios.

Întrebare: Deci spuneţi că omenirea se va schimba doar atunci când va fi îngrozită?

Răspuns: Da, trebuie să-și vadă propriul sfârșit.

Întrebare: Dar cu siguranță aveţi vreo speranță? La urma urmei, transmiteți ceva, într-un fel sau altul. Mulți, mulți oameni vă urmăresc.

Răspuns: Sper că oamenii vor vedea că se îndreaptă spre un sfârșit rapid și inevitabil. Și atunci, poate, vor înțelege că trebuie să existe o cale de ieșire. Dar ei nu văd această cale de ieșire.

Spune-le oamenilor astăzi: „Hai să ne purtăm bine unii cu alții.” Și ce urmează?

Comentariu: Pentru ei, asta sună ca ceva copilăresc. Iar pentru dvs. este ceva foarte înalt.

Răspunsul meu: Este o abordare foarte înaltă, dar din păcate, sună de neatins. Deși nu râd de asta și înțeleg că în principiu, trebuie să se întâmple. Dar câtă suferință mai trebuie să îndure omenirea înainte să spună: „Destul!”?

Întrebare: Dar cu un pas înainte de abis, ce gând va veni brusc umanității sau unui om? Ce gând? Cu un pas înainte de abis.

Răspuns: Cred că atunci când oamenii înțeleg că pierd totul, de exemplu, copiii lor. Ceva atât de terifiant încât nu mai are unde să fugă, unde să se întoarcă și trebuie să ia o decizie.Într-un astfel de caz, poate că vor fi de acord să schimbe ceva. Pentru că schimbarea va veni tot de sus, dar numai atunci când suntem pregătiți pentru ea. Iar pregătirea, arată așa: când copiii și nepoții sunt sub amenințarea morții, dispariției, exterminării, atunci vom putea face ceva cu noi înșine.

Comentariu: Înțeleg. Dar aceasta este o formulă în care nu mă pot opri pe parcurs, ci trebuie să ajung în acel punct.

Răspunsul meu: Da. Ne îndreptăm spre asta și nu ne putem opri.

Comentariu: Deci nici rațiunea mea, nici logica mea nu vor funcționa.

Răspunsul meu: Trebuie să existe un sentiment, cel mai profund sentiment interior, că un impas este inevitabil.

Dar să sperăm că pe de o parte, prin diseminarea noastră vom realiza ceva. Iar pe de altă parte, omenirea trebuie să-și vadă propriul sfârșit și să decidă.

Trebuie să existe o cale de ieșire. Altfel, întreaga noastră existență este lipsită de sens. Dar cum putem face ca acest lucru să se întâmple rapid, fără probleme și poate chiar cumva într-un mod controlat? Aceasta este problema.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 14.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Profesorul James Tilley, politolog, a identificat cinci lecții pe care politica umană le poate învăța din luptele pentru putere și din dinamica socială a grupurilor de cimpanzei.

Ține-ți prietenii aproape, iar pe dușmani și mai aproape.

Răspuns: Prietenii sunt prieteni. Dar trebuie să fii atent la dușmanii tăi. Și nu poți să-i supraveghezi dacă îi respingi. Cel mai bine este să-i ții „într-o cușcă” chiar lângă tine.

Când îți construiești alianțele, alege pe cineva slab, nu pe cineva puternic.

Răspunsul meu: Ca să-i poți comanda.

Întrebare: Și pentru oameni, ar trebui să fie exact la fel?

Răspuns: Așa se fac alianțele. Am vrea să le creăm și noi așa, dar nu funcționează întotdeauna.

E bine să fii temut, dar e mai bine să fii plăcut.

Răspunsul meu: Desigur, eşti mai liniștit când ești iubit. Nu există nimic mai bun de atât, e cea mai clară protecție. Dar dacă nu, măcar lasă-i să se teamă de tine.

E bine să fii plăcut, dar e și mai bine să poți oferi bunătăți.

Răspunsul meu: Desigur, pentru că atunci ceilalți devin dependenți de tine.

Amenințările externe pot consolida sprijinul (dacă sunt reale…).

Răspunsul meu: O amenințare externă poate aduce sprijin pentru că te obligă să-ți realizezi toate capacitățile interne și atunci cauți parteneri.

O amenințare externă mobilizează și ajută; nu poți merge mai departe fără ea.

Întrebare: Acestea sunt cinci principii ale cimpanzeilor. Aţi putea numi câteva principii umane?

Răspuns: Un om nu are principii; este lipsit de principii. Toate „principiile” sale durează doar o clipă.

Întrebare: De ce cimpanzeii au principii, dar oamenii nu?

Răspuns: Cimpanzeii acționează conform naturii. Chiar și rațiunea lor, orice ar avea, vine din natură; este acumularea diverselor rezultate.

Dar oamenii nu au asta pentru că totul în ei este în continuă dezvoltare. Egoismul se dezvoltă și de aceea omul nu poate rezolva astăzi ceea ce a decis ieri folosind aceeași metodă. Pentru că circumstanțele sunt complet diferite, egoul este diferit, viziunea asupra lumii este diferită, mediul este diferit.

Întrebare: Atunci ce este „umanitatea”? Oamenii spun mereu: „Fii om, fii bun” și așa mai departe.

Răspuns: Cred că este o poziție dictată de slăbiciune. Nu poate fi altfel, dacă natura noastră este egoismul. Ce fel de „umanitate” poate exista? Doar dacă vreau să par bun sau vreau ca alții să mă trateze bine.

Întrebare: Deci toți, sunt doar măști?

Răspuns: Doar măști. Dacă egoismul unui cimpanzeu este natural și ei se înțeleg reciproc datorită lui, atunci un om se înfășoară în atâtea forme încât este foarte greu să-l înțelegi. Și pe deasupra, folosește bunătatea, rațiunea și tot restul pentru a-i conduce pe ceilalți, pentru a-i controla, pentru a se ridica deasupra tuturor. Deci, în acest sens, este mult mai rău decât orice maimuță.

Întrebare: Ce ar trebui să faci, atunci? Cum poți ajunge la lumină, la bunătate?

Răspuns: Există o metodă de corectare, dar pentru asta, omul trebuie să înțeleagă că trebuie să se corecteze.

Întrebare: Trebuie să simtă că este așa?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și dacă omul ajunge să realizeze că este complet egoist, că aceasta este natura lui…

Răspunsul meu: Atunci trebuie să vină la Cabala. Trebuie să-și studieze natura și de acolo, să meargă mai departe. Nu există altă cale; totul duce la asta, și cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Pentru mine, a deveni „om” înseamnă a deveni precum Creatorul. Este atunci când omul începe să realizeze că legătura cu ceilalți este nevoia sa personală, esențială, una care le depășește pe toate celelalte.

Numai dezvoltând în sine această calitate complet anti-egoistă, adică împotriva naturii, el poate nu numai să supraviețuiască, ci să se ridice la stele. Numai în acest fel. Este extrem de dificil, imposibil, dacă nu ajungi la metoda corectă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.12.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→