Noi percepem această lume prin mintea și sentimentele noastre; acestea sunt cele două instrumente pe care le avem. Cu ajutorul lor, începem treptat să înțelegem lumea în care ne aflăm și învățăm să o folosim în avantajul nostru.

Toate acestea sunt minunate, dar adevărul este că mai există o altă lume, o lume vastă și superioară pe care nu o simțim. Trăim numărul alocat de ani în această lume, preocupați de familia și munca noastră și nu suntem conștienți că o lume eternă și perfectă există alături de noi.

Vedem că oamenii trăiesc și mor, dar se dovedește că asta nu este tot; există o altă viață și este posibil să o dezvăluim, să dobândim înțelegerea, conștientizarea și simțirea ei. Și pentru aceasta, trebuie să ne dezvoltăm.

Ne naștem cu organe de percepţie moștenite de la părinții noștri, prin care putem simți această lume și ne putem acomoda în ea. Dar este posibil să dezvoltăm organe de percepție suplimentare prin care vom simți lumea superioară și vom începe să trăim în ea. După cum se spune: „Îți vei vedea lumea în timpul vieții tale”. Există oameni care se nasc deja cu dorința de a dezvălui lumea superioară, iar pentru alții, aceasta vine mai târziu în viață. Unii se simt nefericiți toată viața, ca și cum le-ar lipsi ceva în viață. Ei nu înțeleg de ce trăiesc și ce să facă cu această viață, dar nu știu unde să caute lumea superioară.

Anume, vrem să atingem lumea superioară și există o metodologie numită știința Cabala care ne permite să facem acest lucru. Dar aceasta este o cale foarte dificilă, care necesită eforturi mari, perseverență și muncă asiduă din partea unui om. Problema este că nu pătrunzi în lumea spirituală cu forța; trebuie să te formatezi corect pentru a intra în ea. Trebuie să mă modelez într-o formă specială care se potrivește lumii spirituale.

Această corespondență a omului cu lumea superioară este punctul central al metodei Cabala. Adică, întrebarea este cum să-i explici unui om și să-i dai puterea și instrucțiunile pentru a se adapta la lumea superioară, pentru a-și găsi locul în sistemul spiritual general, pentru a-L simți pe Creator, pentru a se apropia de El și pentru a începe să-L slujească. Știința Cabala ne învață toate acestea.

În această lume, omul folosește calitățile care i-au fost date de la naștere: mintea, simţurile și percepția tridimensională. Dar dacă ne-am fi născut într-o altă lume, se pare că am avea calități diferite.

Există povești despre nativii americani care nu au putut vedea corăbiile lui Columb apropiindu-se de țărm, deoarece corăbiile erau atât de mari și nefamiliare, iar indigenii erau obișnuiți cu bărcile mici pe care le foloseau. Abia prin modul în care valurile se învârteau în jurul cocii navelor și-au dat seama că ceva era în apă și au descoperit nava.

Nu știu dacă s-a întâmplat cu adevărat sau nu, dar este foarte posibil. Existăm într-o anumită lume și ne formatăm în funcție de ea. Dacă aș întâlni brusc o persoană care a trăit acum câteva mii de ani, nu aș putea să o înțeleg, deoarece mințile noastre sunt diferite și abordările noastre asupra vieții sunt diferite.

Iar lumea spirituală este complet diferită de lumea noastră. Este scris despre ea: „Am văzut o lume opusă”. Și dacă totul este opus acolo, atunci cum mi-o pot imagina și cum mă pot pune în corespondență cu ea? Cabala răspunde: lucrând cu credință mai presus de rațiune, ceea ce ne ajută să dobândim o nouă viziune, noi organe senzoriale pentru a vedea ceea ce alții nu pot vedea, la fel ca nativii americani care nu au văzut navele mari ale lui Columb, deoarece erau obișnuiți doar cu ambarcațiuni mici. Suntem în aceeași lume, iar eu văd și ei nu.

Acesta este genul de viziune spirituală pe care trebuie să o atingem. Deși în acest moment nu vedem lumea spirituală, vom corecta treptat organele noastre senzoriale și o vom vedea. Pentru a ne extinde simțurile către percepția lumii spirituale, trebuie să lucrăm cu credință mai presus de rațiune, adică mai presus de mintea noastră. Acum percep totul în mintea mea, dar deschizând-o, voi vedea lumea diferit; nu ca fiind tridimensională, ci în alte dimensiuni.

Din Lecția zilnică de Kabbala din 7.09.2020, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că știința Cabala este îmbrăcată în numele Creatorului?

Răspuns: Înseamnă că tot ceea ce studiezi în Cabala este doar ceva extern, în timp ce atingerea este un strat mai profund. La urma urmei, tot ceea ce scriu cabaliștii provine din atingerea lor, din ceea ce ei dezvăluie în lumina reflectată.

Întrebare: Din moment ce toată înțelepciunea Torei este dezvăluită în lumina reflectată, putem spune că lumina reflectată este linia stângă?

Răspuns: Nu, nu neapărat.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 21/11/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Winston Churchill este un simbol al unei epoci – calm, încrezător, hotărât, cu trabucul său omniprezent. Nu a fost doar un mare om de stat, ci și un artist și scriitor. Aforismele sale sunt încă bine cunoscute astăzi. Merită să ascultăm principiile sale de conducere.

Nu am nimic de oferit decât sânge, trudă, lacrimi și sudoare.

Răspunsul meu: Nu cred că trebuie să ne sacrificăm. Nu este un sacrificiu; este o distribuție rațională a forței și a destinului atunci când dai totul guvernării superioare, și în conformitate cu aceasta, curgi spre ea în fiecare moment.

Acesta nu este un sacrificiu, ci o decizie foarte înțeleaptă, corectă și adevărată. Pentru că în acest fel mă sprijin pe și mă agăț de guvernarea superioară. Ce altceva ar putea fi? Ai sugera să acționez conform logicii pământești sau a unei filozofii?

Comentariu: Deci, dacă aș acționa pentru mine, pentru ego-ul meu, acesta ar fi un sacrificiu: „Mă sacrific”. Dar dacă mă sprijin pe „nu există nimeni altcineva în afară de El”…

Răspunsul meu: Cred că aceasta este singura alegere pe care o are omul. Și prin urmare, pentru mine nu este un sacrificiu, ci chiar opusul. A descoperi că așa ar trebui să acționezi, este un mare dar.

Întrebare: Ei spun: „Relaxează-te și bucură-te”. Este aceasta în aceeași realitate?

Răspuns: Da. În fiecare moment, indiferent ce se întâmplă. Înțelegi cum este aranjat totul! Totul este spre binele omului – dar cu această condiție.

Dificultățile depășite sunt oportunități câștigate.

Răspunsul meu: În adevăr, nu există pericole nefavorabile. Unele sunt mai bune, altele mai rele, unele amenințătoare, altele blânde, care te fac să te relaxezi.

Întrebare: Dar din perspectiva dvs., toate sunt favorabile?

Răspuns: Toate sunt favorabile, toate sunt necesare, toate izvorăsc din rădăcina sufletului tău și fiecare corespunde următorului moment pe care trebuie să-l corectezi. Prin urmare, trebuie să le accepți ca fiind potrivite și necesare și să răspunzi în consecință.

Fiecare moment este corect; este ceea ce trebuie să primești în viață.

Întrebare: Primești ceea ce ți se cuvine să primești?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și oare tocmai pentru că ești aliniat cu legea, doar cel superior te conduce?

Răspuns: Da. Lucrezi împreună cu El, ca într-un tango.

Nimeni nu ar trebui niciodată să întoarcă spatele unui pericol de care este amenințat și să încerce să fugă de el… Dar dacă îl întâmpini prompt și fără să tresari, vei reduce pericolul la jumătate.

Răspunsul meu: Ar trebui să acorzi atenție pericolelor, pentru a le transforma în prosperitate, pentru a vedea în ele ajutorul ascuns și iubirea Creatorului.

Întrebare: Chiar dacă cineva îți amenință viața?

Răspuns: Se spune: chiar dacă o sabie ascuțită îți stă pe gât, trebuie să crezi totuși că vine din intenția binevoitoare a Creatorului.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Nu am testat-o ​​eu însumi. Dar te poți apropia. Adevărul este că, la acel nivel, nu știu. Totuși, am trecut prin multe operații și am simțit chiar și în acele momente că era o expresie a iubirii, când eram literalmente la granița dintre viață și moarte. Îmi plac astfel de momente.

Comentariu: Aceasta este o mare iubire! Am fost cu dvs. atunci, așa că pot aprecia cum poți simți brusc că este o expresie a iubirii.

Răspunsul meu: Așa este.

Toate lucrurile cele mai mari sunt simple, și multe pot fi exprimate într-un singur cuvânt: libertate; dreptate; onoare; datorie; milă; speranță.

Răspunsul meu: Agață-te de ele, dezvoltă-le constant, crește-le și reevaluează-le.

Întrebare: Care este valoarea cea mai esențială pentru dvs.?

Răspuns: Cea mai esențială valoare pentru mine este să fiu eu însumi așa cum sunt scris în cartea destinelor a Creatorului – să mă realizez. Asta e tot. Nimic altceva nu este dat unui om.

Întrebare: În ce fel să te realizezi pe tine însuți?

Răspuns: Este să transmit prin mine, în modul cel mai optim și complet, influența Creatorului asupra lumii, așa cum trebuie să facă fiecare om.

Încerc să fac asta prin mine, să transmit tuturor din această lume existența Creatorului, planul Său, atitudinea Sa, iubirea și dăruirea.

Revelarea Creatorului către oamenii din lumea noastră este subiectul înțelepciunii Cabala.

Există o singură datorie, o singură cale sigură, și anume să încerci să ai dreptate și să nu te temi să faci sau să spui ceea ce crezi că este corect.

Răspunsul meu: Pentru aceasta, trebuie mai întâi să te ridici la nivelul Bina, calitatea dăruirii complete. Și din dăruire și iubire pentru toți, acționezi în consecință.

Efortul continuu – nu puterea sau inteligența – este cheia pentru a debloca potențialul nostru.

Răspunsul meu: Provocarea este pentru tine însuți, pentru nimeni altcineva. Pentru că în afară de tine, există doar Creatorul. Tu joci doar de partea ta.

Tot ce apare în fața ta este o provocare trimisă ție și trebuie să te cobori sau să te ridici până la realizarea corectă a acestei provocări, deoarece vine de la Creator.

Comentariu: Pentru un egoist, „provocare” înseamnă să-i provoci pe ceilalți.

Răspunsul meu: Dar nu există alții! Pe cine să provoci? Există doar Creatorul. Întreagă această viziune asupra lumii este falsă și înșelătoare.

Comentariu: Deci tot ce văd, tot ce vine la mine din lume…

Răspunsul meu: Tot ce este în fața ta este o piesă de teatru, pusă în scenă perfect. Și trebuie să-ți joci rolul corect și să te îndrepți prin toți actorii către regizorul Însuși.

Întrebare: Și prin toți acești actori, Creatorul mi se adresează mie?

Răspuns: Doar atât.

Întrebare: Ca să mă pot întoarce către El?

Răspuns: Da. Și asta este tot. În acest fel, întreaga lume devine un intermediar între tine și Creator. Este atât de simplu – toate problemele sunt rezolvate.

Pesimistul vede dificultăți în fiecare oportunitate; optimistul vede oportunități în fiecare dificultate.

Răspunsul meu: Exact, așa este. Priviți dificultățile ca oportunități, deoarece toate dificultățile care apar sunt oportunități pentru ca egoismul nostru să se ridice la nivelul următor.

Nu ne putem permite – nu avem dreptul – să privim înapoi. Trebuie să privim înainte.

Răspunsul meu: Acest lucru este necesar – altfel nu puteți avansa.

Perspectiva înseamnă revelarea completă a Creatorului către om.

Prioritățile înseamnă a face din întreaga lume legătura dintre mine și Creator, dintre noi. Întreaga lume! Acesta sunt eu, acesta este El și întreaga lume este între noi.

Comentariu: Frumos, dar nu este foarte clar.

Răspunsul meu: În atitudinea ta față de lume, trebuie să ajungi la o stare în care Creatorul îţi este revelat în lume, în fiecare detaliu al ei. Și te raportezi la fiecare detaliu în mod corespunzător.

Niciodată, niciodată, niciodată să nu cedezi în nimic, mare sau mic, larg sau mărunt, decât în ​​fața convingerilor de onoare și bun simț. Niciodată să nu cedezi forței; Nu ceda niciodată în fața puterii aparent copleșitoare a inamicului.

Răspunsul meu: Fii neînduplecat față de egoismul tău. Trebuie să te pregătești astfel încât să fii statornic în luptă, să te ridici deasupra naturii tale animalice. În Cabala, acest lucru se numește „a crea o restricție, un ecran și o lumină reflectată”.

Există un singur lucru mai rău decât să lupți cu aliați, și anume să lupți fără ei.

Răspunsul meu: Omul are nevoie de o societate mică înconjurătoare – oameni pe care se poate baza, cel puțin într-o oarecare măsură. Pentru că nici măcar pe sine nu se poate baza. Dar pe ei, dacă își construiește relația corect, se poate baza.

O astfel de societate este esențială, deoarece Creatorul îl împinge în mod deliberat, îl dezechilibrează și uneori are nevoie de sprijin.

Niciun caz de vreun fel nu poate fi judecat separat de circumstanțele sale.

Răspunsul meu: Firește, după ce altceva să acționezi? A te ridica deasupra situației înseamnă, de asemenea, a acționa în conformitate cu ea.

Întrebare: Deci este foarte natural?

Răspuns: Da, acesta este lucrul corect.

Întrebi: Care este scopul nostru? Pot răspunde într-un singur cuvânt: Este victoria – victorie cu orice preț, victorie în ciuda oricărei terori, victorie oricât de lung și greu ar fi drumul; căci fără victorie, nu există supraviețuire.

Răspunsul meu: Nu este o dorință, ci o necesitate – să câștigi.

Cabala este știința victoriei: a te cuceri pe tine însuți, și prin tine însuți, cucereşti întreaga realitate, astfel încât să-L obligi pe Creator să Se reveleze în ea.

Aceasta este victoria.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 1.01.2025

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dați-ne sfaturi despre cum să urmăm calea și metoda lui Baal HaSulam și să atingem scopul în cel mai rapid mod?

Răspuns: Am studiat deja în general tot ce a scris Baal HaSulam și metoda sa. Trebuie doar să o punem în aplicare. Am fost onorați să întâlnim această persoană, acest suflet, opera vieții sale. Trăim cu gândurile sale; existăm în interiorul „clădirii” construite de el.

Înțelepciunea Cabala se dezvoltă deoarece sufletele se dezvoltă. Tot mai multe suflete ajung la etapa finală de corectare; se apropie de realizarea lor.

Ultimul exil s-a încheiat, iar acum suntem primii care trecem de la acest exil final la eliberarea completă, la revelarea Creatorului. Aici avem nevoie cu adevărat de sprijin, ajutor, o lumină mare, studiul pe care Baal HaSulam ni l-a transmis.

Putem vedea în noi înșine cât de mult ne ajută să o folosim; dacă urmăm cu exactitate metoda sa, obținem succes atunci când trezim lumina reformatoare.

Această lumină încă acționează în noi în ascuns, iar rezultatele nu sunt atât de vizibile din exterior. Totuși, cu fiecare zi, această forță crește, devine din ce în ce mai vizibilă și o putem simți mai mult. Sper cu adevărat că în curând vom începe să simțim ceea ce citim și să simțim acele forme, calități și reprezentări în noi înșine.

Tot ceea ce citim în Cartea Zohar și în Studiul celor Zece Sfirot, toate aceste reprezentări vor trece în interiorul nostru și ne va deveni clar că acesta este un film.

Așa cum dorințele noastre ne desenează o imagine a acestei lumi, tot așa mai târziu, dorințele noastre, doar dorințele de a dărui, ne vor desena o imagine a celei de-a doua naturi, a lumii superioare. Atunci vom înțelege ce a făcut Baal HaSulam pentru noi!

El scrie că în realitate, omul începe să studieze Tora abia după revelarea realizării. La urma urmei, când dezvălui imaginile lumii viitoare, trebuie să știi la ce servesc toate acestea! Ca un bebeluș care are nevoie de adulți.

Atunci vom simți că Baal HaSulam și RABAŞ au grijă de noi ca de un copil mic și ne explică întreaga lume.

Cu ajutorul lor, începem să pătrundem mai adânc în ea, să înțelegem și să ducem la bun sfârșit unele dintre propriile noastre acțiuni independente.

De fiecare dată primim mai multă inspirație, iar acești mari învățători stau aproape de noi, acești doi educatori care au grijă constant de noi și ne susțin în fiecare moment și la fiecare pas.

Încă nu am apreciat semnificația întreprinderii pe care Baal HaSulam a creat-o, a acelei mari pregătiri pe care a făcut-o: „îngrijirea copiilor”, „școala” și întreaga „universitate” a vieții spirituale pe care a pregătit-o pentru noi. Dacă nu ar fi fost el, nicio școală cabalistă nu ne-ar fi putut ajuta.

Ele nu pot decât să adauge la revelația pe care o împlinim conform metodei lui Baal HaSulam și la atingerea lumii spirituale.

Sper cu adevărat că vom ajunge la o astfel de revelație și atunci vom începe să cunoaștem adevărata Lui măreție și iubirea Lui pentru noi. După aceea, vom putea interacționa la un nivel diferit și ne vom înțelege unii pe alții.

Sper din tot sufletul să vă întâlnesc în lumea adevărului, unde vom putea discuta tot ce se întâmplă, privind lucrurile dintr-o perspectivă adevărată și unde ne vom înțelege reciproc.

Vom face toate acestea împreună cu RABAŞ și Baal HaSulam, cu ajutorul lor. Vomi simți că ei ne susțin constant și ne înconjoară cu grijă.

Vom încerca să fim demni de ei!

Din Lecția Zilnică de Cabala 19.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce schimbarea interioară a omului în abordarea sa față de realitate, de la primire la dăruire, îi oferă capacitatea de a atinge prezentul, trecutul și viitorul fără limitare?

Răspuns: Lumina, calitatea dăruirii, revelată în interiorul omului, include totul, deoarece este singura forță din întreaga natură; este natura însăși.

Lumina ne guvernează pe noi, ființele create, deoarece nimic altceva nu a fost creat în afară de noi. Revelarea Sa tot mai mare în interiorul nostru, dezvăluie totul dincolo de timp, spațiu și mișcare.

Prin urmare, prin dezvăluirea calității dăruirii, omul ajunge să cunoască toate acțiunile Sale (ale Creatorului) de la început până la sfârșit. „Nu există Creator fără o ființă creată, care să-L reveleze.”

Calitatea dăruirii care acționează asupra ființei create este Creatorul. Când această calitate, care m-a creat, începe să domnească în mine, aceasta înseamnă că eu Îl dezvălui pe Creator. Guvernarea dorinței de a dărui, intenția de dăruire, calitatea dăruirii din mine, se numește revelarea Creatorului către mine.

Această revelare are loc în măsura în care eu însumi devin dăruitor. Dar atunci, cum pot spune că Îl dezvălui pe Creator? Cine este acest „Eu” care încă Îl dezvăluie? Rezultă că în mine rămân calități care încă nu L-au dezvăluit pe Creator.

Dar mai târziu, când dezvălui totul complet, nu mai există o diviziune între „Eu” și „El”. Există doar calitatea dăruirii, care domnește nelimitat în mine – și nimic altceva.

În cele din urmă, înlocuim forța care ne motivează. Noi înșine vrem să o înlocuim astfel încât, în loc de gânduri constante despre primire, să mă gândesc doar la cum să dăruiesc.

În realitate, sunt obișnuit să muncesc doar de dragul de a primi, dar nu este nimic bun în acest lucru. Este un obicei de care nu mă pot elibera.

Baal HaSulam spune că tranziția către dorința de a dărui este doar o dificultate psihologică. Pentru că în dorința de a dărui, există mult mai multe posibilități de a te bucura și de a te dezvolta. Dar noi suntem obișnuiți să acționăm de dragul primirii, și prin urmare continuăm să acționăm.

De aceea, împotriva naturii noastre obișnuite, trebuie să constrângem o forță externă, lumina înconjurătoare, să acționeze astfel încât să înlocuiască programul care ne guvernează. Aceasta se numește: „Fiii mei m-au învins”.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/2/09, Scrierile lui Baal HaSulam, „Esența înțelepciunii Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este scopul întregului sistem imens de creştere şi educaţie?

Răspuns: Se învârte în jurul nostru de unul singur și asta e tot. Nu putem face nimic în privința asta. Nu poți insufla nimic unui copil, doar mediul înconjurător, prietenii și, într-o oarecare măsură, educatorii pot. Toate acestea creează lumea interioară a copilului, care apoi intră în viață. Și mergând mai departe, el începe deja să preia din viață.

Întrebare: Ce este creșterea, în opinia dumneavoastră? Ați împins puțin partea de educație la o parte.

Răspuns: În primul rând, educația și creșterea nu sunt același lucru. Educația este umplerea unui copil cu tot felul de cunoștințe. Pe când creșterea este un exemplu de la un adult către un copil despre cum să se comporte în diverse situații.

Întrebare: Este un adult educator, un părinte, mediul înconjurător și așa mai departe?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci se dovedește că modul corect de creștere este să pui un copil într-un mediu care oferă exemplele corecte. Ce exemple ar trebui să-i arătăm unui copil, astfel încât acest copil să crească corect și să primească o creștere corectă?

Răspuns: Este imposibil de spus. Copilul însuși selectează aceste exemple și le asimilează.

Întrebare: Îi arăt un exemplu, dar poate că el ia din acesta ceva propriu, ceva ce numai el înțelege?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum pot pătrunde în această lume a unui copil?

Răspuns: Nu este nevoie! Nu există nicio modalitate! Lasă-l să se dezvolte independent.

Comentariu: Dar trebuie să-l îndrum cumva.

Răspunsul meu: Cred că nu este atât de necesar. Lasă-l să alerge prin curte și să interacționeze cu colegii săi și se va dezvolta în acest fel.

Întrebare: Se presupune că, copilul are un mediu ideal, astfel încât să crească în el?

Răspuns: Copii și animale.

Întrebare: Deci există copii și animale în jur, dar unde este locul pentru un adult?

Răspuns: Nu este loc pentru un adult acolo. Adulții vor impune tot felul de reguli de comportament copiilor. Nu este nevoie de asta. Treptat, copilul va crește și va descoperi aceste reguli singur.

Întrebare: Nu ar trebui un adult să intervină în conflictele copiilor?

Răspuns: Nu, cred că nu există loc pentru educatori aici.

Întrebare: Atunci ce va crește din copil dacă spuneţi că este înconjurat de copii, animale și natură?

Răspuns: Conform lumii sale interioare, el absoarbe tot ce este posibil să primească de la lume.

Comentariu: Există desen, dans și studii despre natură. Se întâmplă ca adultul să vină și să spună: „Lasă-mă să-l învăț pe copil aceste lucruri.”

Răspunsul meu: Nu este nevoie! Va învăța singur. Toate aceste discipline care-I sunt impuse, doar îl limitează.

Întrebare: Vorbesc despre discipline simple precum dansul și desenul. Va stăpâni chiar și asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Putem trage vreo concluzie?

Răspuns: Concluzia este foarte simplă: Lasă-i pe copii în pace, lasă-i liberi de gândurile și instrucțiunile tale mărețe, de pedagogie și de tot, tot ce este în tine.

Întrebare: Atunci ce se întâmplă cu părinții? Părinții și adulții încă există. Cum ar trebui părinții să-și crească corect copiii?

Răspuns: După sute de generații, nu văd în nicio generație că o anumită generație să fi luat ceva util și bun de la părinți, și să fi realizat ceva util și bun. De fiecare dată, pur și simplu reînvățăm.

Întrebare: Deci înveți din propriile greșeli, înveți din viața ta, înveți totul singur. Și spuneţi că ar trebui să lăsăm omul cu acest „tu însuți”, să-l lăsăm să meargă pe drumul lui?

Răspuns: Da, sper că vom ajunge la o astfel de stare, când vom înțelege cum ar trebui să-i tratăm pe copii în general. Sper că acest lucru va fi înțeles și realizat în viitorul apropiat.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 9.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Credeţi că este posibil să te contopești cu Creatorul?

Răspuns: Dacă învăţătorii mei scriu despre asta, atunci eu cred.

Întrebare: Există vreun exemplu al cuiva care a atins această stare?

Răspuns: Și ce ți-ar oferi asta? Oricum nu ai vedea asta.

Întrebare: Vreau doar să înțeleg.

Răspuns: Nu ne este dat să înțelegem, ci doar să simțim.

Comentariu: Vreau să simt pentru ceea ce mă străduiesc.

Răspunsul meu: Pentru a simți asta, trebuie să muncești.

Întrebare: Dar vom simți asta când ne vom contopi cu Creatorul?

Răspuns: Desigur.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/11/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îți poți întări practic, credința în Creator înainte de a studia?

Răspuns: Trebuie să încerci să te ridici deasupra tuturor obstacolelor, deasupra confuziei care apare în mintea și inima ta, și prin urmare, să te întărești în credința în Creator.

Întrebare: Cum poți simți ceea ce își dorește Creatorul?

Răspuns: Clarifică ceea ce îți dorești. În cele din urmă, vei ajunge la ceea ce își dorește Creatorul, deoarece întrebarea „Ce își dorește Creatorul?” este în esență, întrebarea „Ce își dorește Creatorul de la mine?”

Întrebare: Cum putem ajuta un prieten să extragă remediile conținute în Tora?

Răspuns: A ajuta un prieten înseamnă a te apropia de el și a-l implica într-un studiu comun. Atunci vei vedea cât de repede te ajută acest lucru.

Întrebare: Cum poți lucra cu lumina pentru a avea control asupra subconștientului și a corpului?

Răspuns: Trebuie să studiezi fiecare lecție împreună cu noi, apoi să lucrezi la material separate, când ești singur, și ulterior, să pui întrebările care rămân după studiu. Nimic mai mult.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/11/25, Baal HaSulam, „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori există situații când cerem prietenilor noștri și ne dăm seama că cererea noastră este egoistă și nu există deloc vreo dorință de a le cere. Dar cerem pentru că este scris că omul ar trebui să practice întotdeauna Tora și poruncile, chiar și în Lo Lişma. Acesta este modul corect de a lucra?

Răspuns: Chiar trebuie să fim într-o stare în care să ne străduim mereu să comunicăm cu Creatorul într-o stare de „ Lo Lişma” și apoi „Lişma”.

Întrebare: Este posibil să adăugăm ceva la aceste stări?

Răspuns: Orice simte fiecare om necesar pentru sine, el va adăuga.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Natura corpului este astfel încât omul vede întotdeauna mai degrabă defectele în ceilalți, decât meritele lor. De aceea, înțelepții au spus: „Încearcă să justifici fiecare om”. Adică, chiar dacă văd în limite raționale că un prieten nu are dreptate, tot încerc să-l justific. Iar dacă văd meritele prietenului chiar și în limitele raționale, este cu atât mai bine.

La urma urmei, pentru mine nu este important dacă altcineva are dreptate sau nu, și de fapt este imposibil să judec vreodată cu adevărat acest lucru. Ceea ce contează pentru mine este să mă calibrez în funcție de lumea spirituală. Dacă eu cred că toți prietenii mei sunt oameni drepți, amabili și respectabili și vreau să-i văd ca fiind măreți, ca și cum ar fi Creatorul, atunci prin aceasta mă ajustez, îmi corectez viziunea, percepția mea asupra lumii superioare.

Prin urmare, dacă văd meritele prietenului în limitele raționale, înseamnă că m-am acordat deja la viziunea corectă. Dacă nu văd acest lucru, atunci trebuie să mă străduiesc să-l văd și să-mi imaginez ca și cum prietenul ar avea dreptate, pentru că prin acest „ca și cum” mă apropii să văd spiritualitatea, să văd adevărul. Este de dorit să ne vedem prietenii ca fiind măreţi, fiecare în felul său. Fiecare om are calități pe care eu nu le posed. Dacă eu caut constant doar calitățile pozitive la ceilalţi, acest lucru mă va ajuta să văd „corabia lui Columb”, să văd spiritualitatea.

Făcând acest lucru, îmi diminuez egoismul și înalț calitățile care sunt exterioare mie. Și prin aceasta, parcă înalț spiritualitatea, deoarece ea este în prezent zero pentru mine, deoarece nu o simt și nu o înțeleg. Dacă îmi înalț prietenul în ochii mei, îmi sporesc astfel capacitatea de a percepe spiritualitatea.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/7/20, „Munca în Credință mai Presus de Rațiune”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→