Comentariu: Împărțirea lumii în „noi-buni” și „ei-răi” este înrădăcinată în natura umană și este sursa multor conflicte.

Unele cercetări au descoperit că maimuțele îi judecă pe ceilalți membri ai propriei specii cu același grad de prejudecăți cu care oamenii îi judecă pe „nou-veniți”. Populațiile de maimuțe formează diverse comunități sociale în cadrul speciei lor. După ce au migrat în comunități noi, maimuțele păreau să-i judece pe membrii speciei lor străini comunității lor cu un grad de prejudecăți similar cu prejudecățile umane despre „străini”.

Se pare că natura prejudecăților este mai veche decât istoria civilizației și culturii, și prin urmare, este imposibil să scapi de gândirea părtinitoare apelând la cultura umană! Adevăratul motiv al intoleranței se află în afara problemelor diferențelor culturale (naționale, religioase, politice etc.), fiind mult mai profund și nu este o consecință a evoluției culturale.

Răspunsul meu: Nicio problemă a societății nu poate fi rezolvată la nivelul nostru, ci doar prin ridicarea la următorul nivel al dezvoltării noastre, ceea ce este posibil doar prin educație integrală, deoarece aceasta provoacă cea mai înaltă energie de dezvoltare (lumină, Or Makif) de la viitorul nostru nivel de „om”, la nivelul nostru actual de „animal”.

Doar o ascensiune la următorul nivel al dezvoltării noastre ne va scăpa de toate prejudecățile animalice, iar toate celelalte încercări de a realiza un acord, înțelegere sau egalitate sunt inutile. Este mai bine să ne privim cu sobrietate, prieteni.

Din KabTV „Evoluția dincolo de teoria lui Darwin”, 02.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul să vadă lumea de la un capăt la altul în cadrul grupului de zece?

Răspuns: Desigur, un grup de zece este un sistem complet al creației, care conține nu mai mult de zece elemente, iar dacă toate se manifestă printre cei zece prieteni, atunci nu ai nevoie de nimic mai mult. În micul tău grup de zece vei dezvălui toate lumile, inclusiv Creatorul. În afara grupului de zece, nu există nimic.

De aceea, cartea care prezintă metoda cabalistă se numește Studiul celor Zece Sfirot.

Întrebare: Pe de o parte, întreaga umanitate este un grup de zece; pe de altă parte, doi oameni sunt, de asemenea, un grup de zece. Pot să aleg oamenii? Să presupunem că îmi plac doi oameni și încerc să pun în aplicare metoda spirituală cu ei. Este acesta un grup de zece? Iar pe ceilalţi douăzeci sau treizeci de oameni din grup, încă nu i-am atins.

Răspuns: Dar mai târziu va trebui să te conectezi și cu ei.

Întrebare: Deci pot alege câțiva oameni cu care mă simt confortabil?

Răspuns: Pentru a ieși din tine însuţi, un singur om este suficient.

Întrebare: Deci, în principiu pot exista mai multe grupuri de câte două sau trei persoane?

Răspuns: Poate că da, dar este mai bine dacă este mai aproape de zece. Mai mult de zece însă, este imposibil. Omul nu poate cuprinde mai mult de atât.

Întrebare: Este sistemul astfel aranjat încât să am un grup de zece și să nu-mi pese de restul lumii?

Răspuns: Întreaga lume se va aduna în interiorul grupului tău de zece. Prin intermediul lui, vei primi tot ceea ce lumea vrea să-ți spună.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 11/3/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar și atunci când un cabalist se află deja la un nivel înalt, este foarte util pentru el să studieze cărțile altor cabaliști. Atunci, el poate vedea realitatea prin calitățile altuia, deoarece fiecare om privește din propriul punct de vedere. Învățând cum percep ceilalți realitatea spirituală, el începe să o vadă prin fiecare suflet corectat, și astfel, se alătură rapid sufletului comun.

La început, eu sunt un punct în interiorul unui cerc. M-am corectat și mi-am construit conexiunea cu infinitul, o linie de la centrul cercului către lumina care îl înconjoară. M-am conectat cu toate celelalte suflete, și astfel am extins această linie, ca un sector, peste întregul cerc. Acum, întregul plan al cercului este dorința mea corectată. M-am corectat complet, unindu-mă cu celelalte suflete.

Dar acest lucru nu este suficient. Pentru că cercul meu este plat. Și există alte cercuri, alte suflete corectate. Când toate aceste cercuri se unesc, ele formează o sferă, cu un centru comun. Asta înseamnă că trebuie să văd toate corectările tuturor sufletelor din perspectiva lor.

De ce? Pentru că Creatorul privește de sus la fiecare suflet și îl conduce către munca spirituală. Trebuie să ating același nivel. Prin urmare, trebuie să mă îmbrac în fiecare om și să-i văd corectarea din propria perspectivă, din interiorul sufletului său.

Numai atunci ating echivalența de formă cu Forța superioară. Nu este suficient pentru mine să-mi corectez propriul plan. Trebuie să corectez un plan după altul, cerc după cerc, până când toate se unesc într-o sferă.

Acest lucru este obligatoriu. Altfel, nu atingem asemănarea cu Creatorul. Și astfel, fiecare om se conectează cu ceilalţi și privește prin ei.

Și apoi toţi trebuie să se unească împreună. Toate sferele individuale se combină într-o dimensiune și mai „rotunjită”, perfectă. Și apoi toate deosebirile private dispar complet.

Dar această etapă este dincolo de corectările noastre.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/10/09, Scrierile lui Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot From the Daily Kabbalah

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu ne putem măsura direct atitudinea unii față de alții. Putem măsura cât de mult ne iubim sau ne urâm unul pe celălalt doar în raport cu un obiect extern.

Să presupunem că iubești ceva și eu urăsc acel lucru, sau că tu îl iubești mai mult decât mine – și această iubire este relativă. Și numai așa poate fi măsurată.

Aceasta este baza tehnicii pentru măsurarea interioară, spirituală precisă a conexiunii dintre oameni, căci prin ea, ei se conectează și cu Creatorul. Această măsurare trebuie să fie foarte personală, deoarece toți avem dorințe complet diferite. Trebuie să examinăm în ce măsură suntem capabili măcar să discernem această conexiune. Dar nu există nicio îndoială că, dacă eu iubesc ceea ce tu urăști, atunci nu ne putem uni.

Așa ne putem testa atitudinea unul față de celălalt. Există miliarde de concepte diferite în lume, și dacă vrem să ne iubim unii pe alții, atunci atitudinea noastră trebuie să se alinieze în raport cu fiecare dintre ele. Aceasta se numește adeziune.

Cum altfel te pot examina pe tine, iar tu pe mine? Este posibil doar în raport cu un reper care este în afara atât a ta, cât și a mea. Comparându-ne cu el, determinăm dacă ne potrivim sau nu. Reperul după care se verifică atitudinea noastră față de Creator este grupul, căci acesta este locul în care suntem împreună cu El.

Dacă mă raportez corect la grup, descopăr că Creatorul este deja acolo de la început, în unitate cu prietenii. După cum se spune: „Creatorul locuiește printre poporul Său”. El este deja în grup. Singura problemă este că eu nu sunt acolo. Prin urmare, toată munca mea constă în a mă atașa de cei nouă prieteni și a-i completa până la un total de zece.

În măsura în care mă atașez de grup, mă contopesc cu Creatorul. Nu există niciun alt cadru de referință. Grupul este reperul, standardul, diapazonul după care mă ajustez. Nu se cere nimic de la prieteni, nici măcar acordul lor.

Dacă mă alătur lor necondiționat și mă anulez în toate, voi descoperi că mă acceptă din toată inima și sufletul lor și că Creatorul locuiește printre ei. Grupul se află într-o stare de corectare finală.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala din 27.08.2018, Scrieri ale lui Baal HaSulam, „Discurs la finalizarea Zoharului”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Două opuse într-un singur întreg reprezintă punctul principal care definește intrarea în lumea superioară, în dimensiunea spirituală, adică în spațiul în care locuiește Creatorul, sursa celor două forțe.

În ceea ce ne privește, ele sunt revelate ca forța răului și forța binelui – Klipa și sfințenia, dăruirea și primirea, două forțe opuse. Dar pentru Creator nu există contradicție și totul este unit ca unul singur.

Doar raportat la noi, în percepția și înțelegerea noastră, ele apar ca două forțe care se contrazic reciproc. Cu cât începem să percepem mai mult creația, cu atât vedem mai multă distanță și opoziție între părţile ei.

Din această cauză, nu putem percepe spiritualul. După cum se spune: „În Isaac îți va fi chemată sămânța, dar trebuie să-l sacrifici”. Unul îl contrazice pe celălalt. Pe de o parte, el trebuie ucis; pe de altă parte, el trebuie să-ți continue calea.

Cum este posibil acest lucru? Nu putem înțelege acest lucru cu mintea noastră pământească. Trebuie să atingem mintea celui superior. Dacă încercăm să ne ținem de ambele principii, atragem lumina care se întoarce la sursă, ceea ce construiește o nouă realitate pentru noi. În acest nou spațiu pe care îl dezvăluim, numit linia de mijloc, aceste două linii opuse pot coexista ca un întreg și se pot completa reciproc.

Acest lucru este extrem de dificil de înțeles, practic imposibil. Avem nevoie de un mediu și de lumina superioară care se întoarce la sursă și care va uni cele două linii în cadrul liniei de mijloc. Linia de mijloc este Creatorul.

Revelarea Creatorului, unitatea celor două linii opuse, ne conduce treptat către scopul creației, către sfârșitul corectării. Pas cu pas, aceste opuse cresc și se unesc din ce în ce mai mult, iar aceasta este întreaga muncă.

Am finalizat deja o pregătire suficientă de-a lungul multor ani și am adunat mulți oameni care sunt capabili de acest pas. Restul vor deveni capabili de acest lucru atașându-se de cei care au atins deja pregătirea potrivită.

Astfel, în lumea noastră, copiii care se nasc în secolul XXI se alătură tuturor progreselor realizate de generațiile anterioare și merg înaintea lor, deoarece se atașează de părinții lor și primesc tot ceea ce au părinții.

Așa este și în grupul cabalist. Nu contează cine a avansat mai mult sau cine mai puțin. Dacă fiecare încearcă să atingă scopul cu toată puterea și pregătirea sa, îl va atinge.

Sper că veți aborda acest subiect cu seriozitate, deoarece în întreaga înțelepciune a Cabalei – în munca spirituală, în atingerea Creatorului, a realității superioare și a perfecțiunii naturii – nu există nimic mai important decât acest principiu al unității celor două linii.

Această integrare a contrariilor este spațiul spiritual care este revelat omului. Când intră în el, începe să simtă lumea următoare. Nu există nicio îndoială că prin eforturile noastre comune suntem capabili să avansăm și să realizăm toate acestea și să tragem fiecare om spre acest grad, spre începutul adevăratei scări spirituale.

Din acest moment încolo, avansăm întotdeauna pe cele trei linii în credința deasupra rațiunii. Atunci întreaga Tora și întreaga lume ne vor deveni clare. Toată realitatea începe să devină clară; se împarte în trei linii și dezvăluie interacțiunea lor.

Deocamdată nu știm de unde provin plusul și minusul și nici unde ne conduc. Dar dacă știm cum să conectăm corect contrariile, deasupra acestei lumi și deasupra intelectului pământesc în cadrul simţirii și rațiunii spirituale, atunci atingem revelația nelimitată și înțelegem cum acționează Creatorul, ce face El, ce trebuie să facem pentru a fi similari cu El, pentru a deveni „ca zeii, cunoscând binele și răul”.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 23.12.2019, „Două contrarii într-un singur subiect”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, copiii sunt învățați și la școală să împartă și să dăruiască, dar când ies în lume, cad sub influența unor valori diferite. Ce ar trebui să adăugăm sistemului educațional existent pentru a forma o ființă umană și nu doar un specialist?

Răspuns: O școală contemporană tipică nu poate crește o ființă umană sau insufla atitudinea corectă față de ceilalți, deoarece acest lucru este posibil doar prin mediul adecvat (societatea), care trebuie creat mai întâi în jurul elevilor.

Nicio școală din lume nu își stabilește acest lucru ca obiectiv. Elevii de pretutindeni sunt învățați să obțină succes formal la examene, să câștige concursuri și să-i depășească pe ceilalți. Scopul principal în viață este să reușească și să dobândească o profesie care să le aducă cele mai mari venituri posibile.

Aceasta a fost abordarea corectă într-o societate competitivă. Dar astăzi, am intrat într-o societate integrală în care legea este: „Nu cel mai puternic cucerește totul, ci câștigă cel care se unește cu ceilalți (împreună cu toți).” Prin urmare, a apărut nevoia de a cultiva un nou tip de ființă umană, nu un adversar al tuturor, ci un prieten al tuturor.

Creșterea acestui tip de om este împotriva naturii noastre egoiste. Prin urmare, este nevoie de o metodă specială (înțelepciunea Cabala) și de un mijloc (forța corectării). Altfel, oamenii vor distorsiona din nou ideea de unitate într-o formă de „Muncitori ai lumii, uniți-vă!” și vor încerca din nou să construiască socialism sau kibuțuri. Atât timp cât acționăm din egoismul nostru inerent, nimic altceva nu ne va veni în minte.

Prin urmare, educația este problema fundamentală a societății. Fără a o rezolva, societatea nu se va reconstrui niciodată așa cum cere natura. Iar o astfel de reconstrucție este posibilă doar prin aplicarea principiilor Cabalei.

Din KabTV 04/06/2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A decide când să mergem pe linia dreaptă și când pe cea stângă este o muncă dificilă și este ceea ce va trebui să facem în viitor.

Ori de câte ori fiecare dintre noi întâlnește tulburări personale care ne abat de cale, ne vom ridica deasupra lor și vom restabili întregirea. Suntem precum clapele unui instrument muzical, care sunt apăsate și ridicate pe rând.

Uneori, unul dintre noi devine mai mare, iar altul mai mic, și apoi invers. În acest fel, vom simți cum ne vorbește Creatorul, cum cântă El asupra noastră ca pe zece clape de pian, transmițându-ne limbajul Său. Vom deveni instrumentul muzical la care cântă Creatorul.

Melodia reflectă toate stările noastre și conflictele dintre noi, atât în ​​tonalități minore, cât și majore, într-o simfonie de sunete diferite. De aceea, fiecare melodie este foarte diferită. Dacă vă uitați la Psalmii Regelui David, puteți vedea cât de distincti sunt. Deși nu știm care au fost melodiile lor, chiar și din cuvinte și ritmul lor, ne putem imagina ce opere muzicale unice trebuie să fi fost.

Sper că vom putea să ne ridicăm la o stare în care să putem auzi cântecele Regelui David, muzica sa cerească, pentru că nimic nu dispare în lumea spirituală. Vom putea auzi vocea Regelui David cântând Psalmii.

Creatorul ne vorbește prin toate sursele primare, cărțile cabaliștilor, pentru că acestea au fost scrise dintr-o stare de adeziune cu Creatorul, din împlinire, mereu pe linia de mijloc.

Din Lecția Zilnică de Cabala din 06/09/20, „Munca în Credință Deasupra Rațiunii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

RABAŞ a spus că tatăl său, Baal HaSulam, a promis că urmând calea și sfatul său, ni se va acorda viață veșnică de către Creator pentru a putea adera la El.

RABAŞ însuși a atins o înaltă realizare spirituală folosind doar lucrările și sfaturile tatălui său. Nu există alte mijloace practice de a dezvălui generației noastre lumea superioară, cu excepția lucrărilor lui Baal HaSulam.

De aceea, sufletul său este deosebit de apropiat de noi. La urma urmei, evaluăm totul după beneficiul pe care ni-l aduce nouă. Nu comparăm statura Cabaliștilor: Moise, RAŞBI, ARI, Baal HaSulam și RABAŞ.

Așa cum cel mai important lucru pentru un copil este mama sa, tot așa și eu depind de primirea vieții spirituale veșnice de la sufletul care m-a precedat: RABAŞ și Baal HaSulam. Desigur, există încă multe suflete înalte, dar ne putem conecta cu sistemul spiritual doar prin RABAŞ și Baal HaSulam.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.09.2010, Ziua de pomenire a lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om este deasupra mediului său, îl poate influența și-l poate corecta?

Răspuns: Omul nu se poate ridica deasupra propriului mediu! El este complet dependent de acesta. Chiar dacă ei sunt oameni obișnuiți, iar el este un mare cabalist, mediul tot îl va influența.

Imaginează-ți că iei un pom frumos plin de fructe, îl scoți din pământ și îl plantezi în mijlocul deșertului. Ce se va întâmpla cu el? Va transforma deșertul într-o grădină înflorită?

Sufletul nostru depinde de mediu în același mod.

Scopul creației este atât grupul, cât și munca mea personală, și Creatorul din interior în acest punct unic. Imaginează-ți că întreaga ta viață depinde de acest punct pe care trebuie să-l desluşeşti. Chiar acum, dacă vei trăi sau nu, depinde de asta! Și așa este în fiecare clipă.

De exemplu, nu poți respira dacă nu apeși acest punct, iar apoi oxigenul vine la tine de acolo. Și dacă nu l-aș apăsa, dacă nu m-aș alătura lui, nu există oxigen.

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.04.2010, Scrierile lui Baal HaSulam, „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să trecem de la simțirea realității actuale, a acestei lumi, la realitatea superioară care se numește lumea viitoare, înseamnă să trecem de la rațiune la credință deasupra rațiunii, de la primire la dăruire. Deși este imposibil să explici ceva aici în cuvinte, este ca și cum ai descrie existența diferitelor sunete muzicale unui om surd.

Dar există exerciții care ne pot ajuta să trezim lumina care se întoarce la sursă și care ne dă forța dăruirii. Apoi treptat, începem să ne gândim la existență cu această forță a dăruirii, în loc de forța primirii. Este posibil.

Când încercăm să ne unim, adică să anulăm dorința noastră egoistă personală și să trecem la dorința comună de dăruire către grup, atunci treptat, fundamentele din noi se schimbă.

Așa ajungem la credința deasupra rațiunii, la abordarea spirituală care ne permite să simțim, să înțelegem, să luăm decizii și să îndeplinim acțiuni care încep și se termină nu în interiorul dorinței noastre de a obține plăcere, ci deasupra ei, adică în lumea spirituală.

Când pierdem gustul pentru muncă, ne enervăm și dăm vina pe soartă, pe Creator, pe înțelepciunea Cabala și pe învățător. Nu înțelegem că pierderea gustului pentru studiu și pentru grup este o invitație la ridicarea la un nivel spiritual, unde lucrăm nu de dragul plăcerii animalice, materiale, egoiste, ci pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Treptat, pas cu pas ne obișnuim cu o astfel de muncă. Principalul lucru este să realizăm că pierderea gustului și a dispoziției vine de sus, de la Creator personal către om, pentru a-l smulge de egoism și a-i acorda o oarecare libertate de plăcerile egoiste și pentru a-l face să se simtă independent de interesul personal.

Mă simt ca și cum aș fi suspendat între cer și pământ, pentru că nicio plăcere nu mă atrage, nu am puterea de a mă mișca și nici motiv, viața nu promite nicio împlinire. Acesta este un ajutor enorm din partea Creatorului, care smulge omul din intenția egoistă, de întreaga lume.

Atunci singura opțiune rămasă este să lucrez fără niciun combustibil, fără motivație egoistă, ci doar de dragul măreției Creatorului: să vin la lecții, la evenimente, să trăiesc în general! Încerc să schimb plăcerile anterioare care îmi dădeau speranță egoistă pentru o stare nouă, în care nu vreau să-mi imaginez viitorul și recompensa viitoare, ci mă străduiesc în fiecare moment doar să mă agăț de Creator.

Acest sentiment că fac ceva pentru Creator îmi dă combustibil pentru muncă, iar în acest moment sunt viu. Și în secunda următoare, trebuie să depun un alt efort și așa mai departe, iar și iar, în fiecare moment. În această formă, voi avansa; Creatorul mă va ajuta să mă deconectez și să mă curăț de dorința personală de plăcere, iar apoi voi putea acționa pentru mulțumirea Lui. Pentru aceasta, voi exista.

Aceste momente, stări în care simțim că nu avem puterea să trăim și să acționăm, când lumea devine întunecată și se cufundă în întuneric, ne promițând nicio speranță și împlinire, acesta este un ajutor uriaș din partea Creatorului. Așa ne detașează El de realitatea noastră, de această lume, și ne dă oportunitatea de a lucra pentru El.

Dacă Creatorul nu ne-ar deconecta de la plăcerile și împlinirile acestei lumi, nu am avea nicio șansă să atingem un grad spiritual. Am rămâne pentru totdeauna robi ai Faraonului, care ne-ar plăti cu credință, iar noi am lucra cu ascultare de dragul acestei recompense. Aceasta este viața noastră în egoism.

Prin urmare, detașarea de egoism, atunci când apare sentimentul de gol, neputință, lipsă de speranță și pierdere, este tocmai starea în care există posibilitatea să trecem de la rațiune la credință mai presus de rațiune, la gradul de dăruire, când decid că voi face totul de dragul cerului, pentru mulțumirea Creatorului.

Este necesar iar și iar, să efectuăm astfel de exerciții organizate de Creator și să-I mulțumim pentru aceasta, să ne bucurăm că în sfârșit ne ridicăm din această lume în lumea spirituală și ne aflăm în tranziție. Trebuie să accelerăm și să întărim astfel de acțiuni, aşa încât fiecare din ele să devină un salt înainte pentru noi, iar totul depinde de conexiunea noastră cu mediul

Din Lecţia zilnică de Cabala 02.12.2019, „Munca în credință mai presus de rațiune

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→