Dacă omul își organizează corect cele trei calități interioare – „lumânarea”, „uleiul” și „fitilul” – în interiorul lui, el ajunge la o stare numită Hanuka (din cuvintele „ḥanu ko”, „s-au oprit aici”), adică un scurt răgaz la mijlocul căii.

„Uleiul” este materialul nostru, dorința de a ne bucura; este conținutul vasului (Kli). Nu este capabil să se aprindă singur din lumina pe care o tragem din exterior; ci doar cu ajutorul fitilului.

Fitilul trebuie să fie scufundat în ulei și să și iasă din acesta. Aceasta simbolizează ecranul pe care îl construim în afara dorinței egoiste (în afara uleiului). Acea parte a dorinței egoiste pe care suntem capabili să o includem în ecran, adică uleiul care s-a îmbibat în fitil, numai aceea poate străluci și poate veni în contact cu lumina superioară.

Dar aceasta este doar cu condiția ca uleiul să nu poată pur și simplu să pătrundă în interiorul fitilului, ci acesta să se și ridice deasupra nivelului uleiului, egoismului, spre Bina, spre lumină, spre dăruire. Numai atunci poate străluci!

Lumina iese din marginea superioară a fitilului, unde iese și își pierde legătura cu uleiul, cu egoismul.

Lumina reflectată, flacăra care se ridică de jos în sus, ajunge la Keter din cele zece Sfirot ale luminii reflectate, iar acolo conexiunea dintre lumina reflectată și forța dorinței de primire, egoismul, din care provine forța arderii, aproape se rupe.

Uleiul se ridică în sus de-a lungul fitilului și doar acolo se realizează contactul, o similaritate a calităților între uleiul din fitil și lumină. Numai împreună pot străluci. Lumina nu poate fi revelată până când nu se conectează cu fitilul și uleiul din interiorul său.

Imaginându-ne o lumânare aprinsă, putem înțelege munca interioară a unui om: ce trebuie să facem cu noi înșine, astfel încât sufletul nostru să atingă similaritatea cu lumina, cu Creatorul.

Dorința nu dispare; Totul trebuie să se unească cu ecranul, fitilul. Din el creăm linia de mijloc în măsura în care suntem capabili să aducem uleiul, dorința, în fitil.

Doar o mică parte din dorință poate fi inclusă în ecran. Fitilul simbolizează acel miez, acel fir subțire prin care se măsoară corespondența dorinței noastre cu lumina.

Ecranul, linia de mijloc, este construită din aceste două forțe, uleiul și fitilul, stânga și dreapta. Linia dreaptă este dăruirea, lumina, iar stânga este primirea, uleiul.

Linia de mijloc, pe care o creăm din cele două calități superioare, primirea și dăruirea, se numește suflet.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.12.2009, Rabaş, Scrisoarea 43

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă dacă faci o alegere greșită? Am verificat totul, am făcut totul și am luat o decizie greșită.

Răspuns: De unde știi că este greșit?

Comentariu: Drept urmare, nu mi-am atins scopul.

Răspunsul meu: Dar asta va fi evident după ce iei decizia.

Comentariu: După aceea, când deja am luat-o.

Răspunsul meu: După implementare?

Întrebare: Da, așa este. Mi-am dat seama că am luat decizia greșită. Ce ar trebui să fac în privința asta?

Răspuns: Nu faci nimic.

Întrebare: Mă devorez pe dinăuntru după aceea! Am verificat totul de două ori, am sărit și totul este greșit!

Răspuns: Nu poți face nimic. Nu mai este nimic de făcut, nimic de învinovățit.

Întrebare: Să nu te învinovățești?

Răspuns: Nu, absolut deloc!

Întrebare: Cum mă opresc?

Răspuns: Relaționează asta la Creator.

Întrebare: Deci, înainte eu eram cel care măsura totul? Dar după ce s-a întâmplat…

Răspuns: Creatorul a făcut-o. Cu siguranță a fost Creatorul.

Comentariu: Adică, am ajuns acum la regula de aur. Verific totul…

Răspunsul meu: Eu decid, eu acționez, iar Creatorul face restul.

Întrebare: Nu am niciun regret, nimic?

Răspuns: Nimic. Așa a fost intenționat de la început.

Comentariu: Dacă ar fi posibil să trăiești așa, nu ai avea niciun regret.

Răspunsul meu: Așa că, trăiește așa.

Comentariu: „Trăiește așa!” Aș vrea să pot învăța să trăiesc așa.

Răspunsul meu: Nu ar trebui să ai regrete pentru nimic! Totul este orchestrat de sus.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cabala spune că nu ar trebui să ne temem de factorii externi și că ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu ne influențează cu adevărat, ci doar creează un fel de imagine de presiune sau tensiune în jurul nostru.

Răspunsul meu: Ce înseamnă „nu influențează”? Vedem câtă influență a avut Hitler, sau Bohdan Hmelnițki, sau persecuțiile din Europa de Vest când evreii au fost adunați din orașe sau orășele mici în sinagogi și arși de vii.

Vedem ce motive serioase au existat, care au afectat atitudinea oamenilor față de viață, față de lume și față de ei înșiși.

Întrebare: Și de ce a avut toată lumea dorința de a se descărca asupra evreilor?

Răspuns: Pe cine altcineva puteau să o descarce? Și toate acele pogromuri? Acesta a fost singurul mod în care au „descărcat-o”. Populația a fost educată și îndrumată în mod deliberat astfel încât să se descarce asupra lor.

Întrebare: Dar de ce nu exista o altă națiune față de care ura celorlalți să fi fost îndreptată?

Răspuns: În general, există un singur motiv pentru ură: eșecul evreilor de a-și îndeplini misiunea.

În poporul evreu există un punct interior de lumină, care nu poate fi explicat. Este de natură mistică și nu poate fi înțeles sau perceput corect de nimeni altcineva.

Omul simte că există ceva în el care este diferit de mine. Mai mult, ceva ce simt în subconștient nu este doar despre oamenii asupriți; nu, ei sunt speciali. Au ceva.

Pe de o parte, mi-au dat religie. Toți strămoșii lor sunt zeii mei. Îi venerez pe toți strămoșii lor. De exemplu, în centrul orașului Sankt Petersburg se află Catedrala Sfântul Isaac. Îi numesc pe toți preoții mei pe numele lor antice. Le-am luat întreaga religie.

Și totuși, ei încă se agață de ea și nu vor să accepte ceea ce am creat din ea. Prin însăși existența lor, ei dovedesc că ei sunt cei care au dreptate, nu eu.

Și nu o pot distruge dacă nu mă acceptă ca succesor al lor. Trebuie să o accepte, nu doar să fie de acord din deznădejde sau pur și simplu să stea departe.

Dacă nu acceptă acest lucru, atunci religia mea nu valorează nimic, lumea mea nu valorează nimic și lumea viitoare pe care mi-am desenat-o nu valorează nici ea nimic. Adică, simpla lor existență confirmă că tot ceea ce mi-am inventat despre lumea viitoare este incorect.

Întrebare: Națiunile lumii spun: „Îi urâm pe evrei”. Dar Iisus Hristos, nu era El evreu?

Răspuns: Nu contează. Toate acestea trebuie justificate cumva. Nu cred că înțelege cineva cu adevărat asta. În toate religiile este atât de complicat. Ce poți face? Suntem deja la sfârșitul tuturor acestor lucruri; vor mai exista valuri. Toate acestea vor duce la un alt război uriaș, poate nu doar unul spiritual, ci și unul fizic. Nu se poate face nimic în privința asta.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Factori externi sau de ce toată lumea urăște evreii?”, 14.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În „Prefaţă la Comentariul Sulam”, este descris un sistem care pare extern oamenilor. Cum mi-l pot imagina ca având legătură cu mine, în interiorul meu?

Răspuns: Nu există suflet în corpul meu animal, nu există zece Sfirot  ale sufletului. Am doar un punct din care trebuie să le construiesc.

Acesta a apărut în dorinţele mele egoiste. Dacă mă pot conecta la alte puncte din inimă cu egoismul meu, atunci egoul meu îmi va da dorințe materiale, iar conexiunea cu alți oameni va crea o structură de nouă Sfirot în mine.

Eu însumi mă transform în punctul Malchut, în a zecea Sfira, iar primele mele nouă Sfirot sunt atitudinea mea față de ceilalți oameni. Toate celelalte suflete, tot ce se află în fața lor, întreaga lume și tot ce se află în jurul lor sunt cele nouă Sfirot ale mele (Tet Rişonot).

Și dacă le conectez la mine cu iubire și înțelegere că suntem una și mă ridic deasupra egoismului meu, dacă mă pot ridica deasupra lui Malchut al meu pentru a dărui, atunci voi conecta aceste calități externe ale dăruirii, iar sufletul meu va răsări în mine, un Parţuf complet de zece Sfirot.

Unde Îl revelez pe Creator? În chiar dorințele pe care le-am dobândit prin dăruirea către alții.

Tot ceea ce este în jurul unui om este propria sa structură sufletească. Dar după spargerre, după căderea în egoism, vreau să folosesc aceste părți din mine în mod egoist pentru a obține tot ceea ce este în ele.

Acum trebuie să mă întorc la dăruirea catre ele, să le conectez la mine cu iubire și voi dezvălui lumina sufletului meu în ele. În mine, în Malchut, nu voi dezvălui niciodată lumina, deoarece prima restricție (Țimţum Alef) nu poate fi anulată.

Prin urmare, totul depinde de modul în care ies din mine și mă conectez cu alte suflete, de modul în care simt dorințele lor ca și cum ar fi ale mele. În această dorință comună, Îl voi dezvălui pe Creator.

Din Lecția de Cabala, 8 septembrie 2009, Baal HaSulam „Prefață la comentariul Sulam [Scara]”,

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→