Întrebare: Întotdeauna vorbiţi despre anulare în faţa destinului, în faţa a ceea ce hotărăște Creatorul. Când spuneţi asta, ce vreţi să spuneţi, mai exact?

Răspuns: Vreau să spun că sunt conștient de acord cu ceea ce îmi este pus în față.

Întrebare: Chiar și cu bolile mele și așa mai departe?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Adică asta vine de la Tine și este necesar pentru mine. Așa? Și ce se întâmplă apoi cu durerea mea, cu suferinţa mea?

Răspuns: A fi de acord cu asta creează seninătate în interiorul omului. Omul este de acord cu soarta sa, este de acord cu Creatorul, este de acord să accepte tot ceea ce îi este alocat conform destinului său.

Întrebare: Este ca un anestezic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și asta se numește anulare?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și trebuie să se ajungă la asta?

Răspuns: Aşa cred.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Într-adevăr, ar trebui să știți că motivul distanței noastre mari față de Creator și al faptului că suntem atât de înclinați să-I încălcăm voința este unul singur, care a devenit sursa tuturor chinurilor și suferințelor pe care le suferim și a tuturor păcatelor și greșelilor în care cădem (Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”).

Este nevoie ca în noi să ardă întrebarea de ce suntem depărtați de Creator, de ce nu-L simțim,

Evident, prin îndepărtarea acestui motiv, vom scăpa instantaneu de orice tristețe sau durere. Ni se va acorda imediat adeziune cu El în inimă, suflet și putere.

Baal HaSulam spune că ar trebui să știm că adevăratul motiv al distanței noastre față de Creator constă în lipsa simţirii, conștientizării și cunoașterii Lui. La urma urmei, nu-L simțim ca fiind Cel care este în noi și ne guvernează.

Din Lecția zilnică de Cabala 29.11.2025, Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul stă neștiind încotro să meargă. Aude această deliberare despre căi: la capătul uneia este iadul, la capătul alteia este raiul. Totuși, el nu se mișcă niciunde. Este ca și cum ar fi sfâșiat; nu știe încotro să meargă!

Răspunsul meu: Acesta este sentimentul nostru în fiecare secundă.

Comentariu: Deci, aceste drumuri, nu este vorba doar de faptul că stau și iau o decizie chiar acum. Sunt mereu în această stare.

Răspunsul meu: Tu ești mereu în ea.

Întrebare: Sunt mereu la o răscruce?

Răspuns: Da, în fiecare moment.

Întrebare: Deci, cum decid în cele din urmă ce cale să urmez?

Răspuns: Tu nu decizi nimic. Tu nu decizi nimic; totul este decis de sus. Ești condus așa cum trebuie să fii condus. Și acest lucru este deja cunoscut și predeterminat dinainte. Deci, principalul lucru este să fii de acord cu el, să nu-ți faci griji și să te conectezi cu Creatorul, care aranjează totul. El te va duce de mână acolo unde trebuie să mergi. Pur și simplu te corectezi ascultător, adică să fii de acord cu El în fiecare moment.

Întrebare: Într-un fel sau altul, mă opresc la această bifurcație pentru o clipă, pentru o vreme, și apoi trebuie să fiu de acord cu El și să merg unde mă îndrumă El?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta înseamnă „a merge unde mă duce inima”?

Răspuns: Așa se spune. Conform definiției unei linii drepte. O linie dreaptă este de fapt o curbă în fiecare punct în care există o cotitură.

Comentariu: Nu știam asta. Pentru mine, chiar și din primele clase de școală, sunt două puncte și o linie dreaptă între ele.

Răspunsul meu: Nu. Nu poți trasa o linie dreaptă; nu știi punctul final. Dar în fiecare punct, faci o cotitură și de aceea devine o linie dreaptă.

Comentariu: Omul nu își alege calea, așa cum spuneţi dvs.. Creatorul o alege pentru el. Și subliniaţi mereu că linia este ca omul să fie de acord cu Creatorul.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: De ce sunt de acord? Este din epuizare, din înțelepciune? Care este mai puternică aici?

Răspuns: Pentru că aceasta este singura opțiune corectă. Nu mă acordez la ceva supranatural. Nu iau nicio decizie specială. Pur și simplu vreau să curg cu curentul vieții în acord cu Creatorul, pentru că este deasupra mea de la început.

Întrebare: Cum ajungem la această înțelepciune? Alegem ceva tot timpul.

Răspuns: Atunci fii un revoluționar. Haide!

Întrebare: Este deja clar că aceasta este o cauză pierdută. Este o adevărată revoluție atunci când sunt de acord?

Răspuns: Este atunci când ești de acord cu Creatorul, pentru că asta este împotriva naturii tale.

Întrebare: Asta înseamnă să te ridici deasupra naturii tale?

Răspuns: Da, viața noastră este o luptă cu propriul nostru egoism, cu ceea ce ne-am dori pentru noi înșine. Prin urmare, doar o astfel de abordare este cu adevărat rațională.

Întrebare: Deci „eu decid” trăiește în noi? Adevărata inversare este: „Tu decizi, nu eu”?

Răspuns: Da, de aceea trebuie să ţintim în sus, să ne ținem de Creator, și în acest fel, să zburăm înainte.

Întrebare: Trebuie să mă țin de Creator, ce este aceasta?

Răspuns: Este natura întregului univers. O Forță măreață, cea mai înțeleaptă Forță care învârte totul. Și noi suntem particule minuscule în interiorul ei.

Într-adevăr, ni se dă abilitatea de a realiza că deasupra noastră există ceva care ne controlează. Să fim de acord că El guvernează, aceasta este înțelepciunea noastră dacă o putem revela.

Comentariu: Și acest element suplimentar, pe care îl spuneţi mereu, că totul este bine, este cel mai greu de acceptat.

Răspunsul meu: Dacă El guvernează și nu există nimeni altcineva în afară de El, atunci ce ne rămâne? Cel mai rațional lucru pe care trebuie să-l facem este să ne supunem Lui. Să ne supunem, nu din slăbiciune, ci din înțelegere.

Întrebare: Atunci înțeleg automat că mă îndrept spre bine?

Răspuns: Da, și atunci ne vom îndrepta spre bine.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este credința în înţelepciunea Cabala?

Răspuns: Credința este dăruire deasupra primirii. Folosim forța credinței deoarece în om nu există o forță inerentă de dăruire; trebuie să o primim de la Creator. Prin influența luminii superioare asupra omului, se creează în el capacitatea de a dărui.

Este ca un magnet care ține o bucată de metal. Capacitatea de a dărui este menținută î nom doar pentru că se află sub influența luminii superioare și de aceea se numește credință. Omul trebuie să fie pătruns de această impresie de sus și numai atunci poate efectua acțiuni altruiste, calcule altruiste. De aceea se numește credință.

Dacă dăruirea ar apărea din propria putere, nu s-ar numi credință. Există doar cu condiția ca lumina superioară să transmită calitatea sa omului și să creeze în el. capacitatea de a dărui Calitatea dăruirii la o ființă creată provine din asemănarea sa cu lumina superioară, din aspirația sa către cel superior, și prin urmare, se numește credință.

Din Lecția zilnică de Cabala din 6/4/2012, Scrierile lui Rabaș – Art.16, 1988-Care este fundamentul pe care este construită Kdușa [Sfințenia]

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→