Este imposibil să înțelegi ce înseamnă credința mai presus de rațiune până când omul nu atinge această simțire, această revelație. Iar revelația credinței mai presus de rațiune vine simultan cu cunoașterea. În acest moment, nu știm ce este cu adevărat mintea noastră; ea tinde instinctiv, subconștient, întotdeauna spre stări bune și se distanțează de cele rele.

Nu am puterea de a investiga, de a vedea, de a înțelege sau de a simți de ce acționez exact așa cum o fac. Un astfel de comportament este deja înrădăcinat dinainte, în natura mea, chiar înainte de a ajunge la simțirea, înțelegerea sau calculul meu conștient. Aceasta este natura mea.

Este scris: „Și El a despărțit lumina de întuneric”. Aceasta se referă tocmai la starea în care omul începe să simtă că mintea sa este pe deplin guvernată în toate. Totuși, el este deja capabil să privească această guvernare din lateral. Și din acest punct de observație, omul vede o altă abordare, începând să se formeze în interiorul lui și pregătindu-se să se dezvolte.

Aceasta înseamnă că el dobândește noi dorințe (vase spirituale) în care se poate separa de natura sa inițială. Acolo, există împreună cu alte suflete, împreună cu Creatorul, și operează un calcul diferit, așa-numitul calcul integral, care include interesele tuturor, în măsura în care i-a fost revelat omului.

Din acest punct zero, aceste două direcții, rațiunea și credința mai presus de rațiune, încep să se dezvolte împreună: la fel de mult una, la fel de mult cealaltă, până când ajungem la sfârșitul corectării în ambele. Rațiunea este dezvoltarea dorinței mele egoiste naturale, inerente. Și deasupra rațiunii este dezvoltarea dorinței de a dărui.

Iar ceea ce le separă una de cealaltă este lumina. Una este întotdeauna construită în detrimentul celeilalte. Prin urmare, sensul primirii este de a fi de dragul dăruirii, chiar dacă aceste cuvinte par incompatibile și contradictorii. Dar numai dacă se dezvoltă rațiunea, deasupra ei se dezvoltă în mod corespunzător credința mai presus de rațiune.

Simțirea că una este separată de cealaltă se numește mântuirea Creatorului. Din acel moment, omul  începe să simtă în interiorul său noi vase spirituale, noi dorințe.

Aceasta necesită o înțelegere senzorială, deoarece subiectul discutat este dorința, iar rațiunea vine chiar mai târziu.

Atât timp cât încercăm doar să atingem dorința de a dărui, depunând efort în studiu și în grup, este considerat timpul pregătirii. Încă nu avem dorințe spirituale, și prin urmare, nu am atins încă acel punct zero din care încep să crească cele două ramuri – rațiunea și credința deasupra rațiunii. Tocmai de acolo începem să lucrăm cu credința deasupra rațiunii, nu în timpul etapei de pregătire.

Apoi ne mișcăm constant de la una la alta: de la rațiune ne ridicăm deasupra rațiunii și apoi ne retragem. Trebuie să ne cufundăm complet în rațiune pentru a ne ridica din interiorul ei la credința deasupra rațiunii. Rațiunea este necesară pentru a ne ridica deasupra ei.

Singurul lucru pe care îl avem este dorința de a primi plăcere. Și aceasta trebuie revelată pentru a învăța cum să lucrăm cu ea în formă inversă.

Din Lecția zilnică de Cabala 8/2/11, Baal HaSulam, Şamati 207 „A primi pentru a dărui”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo paralelă între dezvoltarea embrionului spiritual și embrionul din lumea noastră?

Răspuns: Dezvoltarea unui embrion spiritual are loc în același mod ca la un om din lumea noastră.

Întrebare: De regulă, un embrion are etape de dezvoltare conform unui model. De exemplu, o celulă se formează în prima zi, apoi sarcina se dezvoltă strict în funcție de zile și ore, inclusiv atașarea la uter și alte procese.

De ce se întâmplă exact așa și ce reflectă? Este posibil să transmiteți ceva prin aceasta, studiind acest proces?

Răspuns: Nu înțeleg ce înseamnă „a transmite”? Cui și la ce? Știu că trebuie să definesc un instrument, o calitate, un obiect, o dorință superioară relativ la mine; nu contează cum o numesc. Trebuie să mă atașez de ea.

Când încep să mă atașez, mă formez relativ la ea, creez o celulă din mine care se construiește pe parcursul a trei așa-numite zile spirituale: dreapta, stânga și linia de mijloc. Am terminat, am creat o celulă și gata, m-am atașat de superior.

Și apoi încep să mă dezvolt. Egoismul meu crește și sunt deasupra lui, opus lui, așa cum sunt atașat de superior. Egoul mă trage înapoi în dorințele de a primi, iar eu, anulându-le, mă atașez de dorințele altruiste ale superiorului. Așa lupt cu aceste două forțe și mă construiesc între ele pe linia de mijloc.

Întrebare: Are loc întregul proces în uter?

Răspuns: „În uter” înseamnă anularea sinelui în raport cu calitățile superiorului, calitățile dăruirii și iubirii.

Întrebare: Iar apoi fătul crește. La aproximativ cinci săptămâni, toate sistemele încep să se formeze, iar la trei luni, întregul embrion. Dacă luați orice animal, absolut totul în lume este construit conform acestui principiu. Este exact același lucru cu nașterea unui om în spiritualitate, punctul său din inimă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Iar în cele din urmă, are loc nașterea. Este vorba despre traversarea Machsomului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Omul trece într-o nouă realitate după ce parcurge întregul drum în uter?

Răspuns: Da, dintr-un spațiu închis, trece într-unul deschis.

Întrebare: Se întâmplă acest lucru în cadrul acelorași parametri fizici, adică iese din burtica mamei?

Răspuns: Aceasta este o atașare complet diferită față de partea superioară. Devine independent superior, și prin urmare, se simte diferit.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Naștere și moarte”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, în grupul de zece, simțim din ce în ce mai mult unitate și chiar prezența Creatorului. Se poate spune că trecem la gradul de revelare a feței Sale? Această tranziție are loc treptat, sau este un salt după care ne va deveni clar că nu ne vom mai întoarce niciodată la nebunia noastră?

Răspuns: Se întâmplă treptat, până când devine revelația Creatorului. Și apoi omul înțelege unde se află acum.

Întrebare: Trebuie ca întregul grup de zece să urmărească împreună această revelație?

Răspuns: Nu neapărat, dar toată lumea trebuie să se străduiască pentru ea.

Din Lecţia zilnicăde Cabala, 11/12/25, Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→