Întrebare: Fâlfâitul aripilor fiecărei gâște creează un curent ascendent care susține păsările care zboară în spate.

Dacă oamenii se mișcă spre un scop, să presupunem că înțeleg că trebuie să se miște împreună. Ce sunt „bătăile de aripi” pentru oameni?

Răspuns: Pentru oameni, acest lucru poate exista dacă își definesc un singur scop superior și înțeleg cum să îl atingă.

Întrebare: Se spune aici că acest curent ascendent din mișcarea aripilor susține păsările care zboară în spate. În ce fel le susțin? Cu ce?

Răspuns: Același lucru este valabil și în luptă: cei care merg în față dau un exemplu celor care îi urmează. Adică, bătăile de aripi sunt exemplul pe care îl arătați voi.

Întrebare: Când o pasăre rupe formația, începe să experimenteze o rezistență puternică a aerului, ceea ce o obligă să revină rapid în formație și să continue să zboare cu mai puțin efort.

Să presupunem că oamenii își stabilesc obiective înalte și nu pot suporta, renunță, pleacă. Cum se poate face astfel încât în ​​mintea și inima lor să existe gândul că un individ singur nu va trece prin barieră, că pentru a face acest lucru trebuie să fie în acest grup?

Răspuns: Toți trebuie să fie preocupați de un singur scop. Atunci unii vor merge în față, vor rămâne împreună, iar alții se vor ține în spatele lor, și în acest fel, vor ajunge cu toții împreună la scop.

Întrebare: Și cei care se țin în spate înțeleg că sunt mai slabi, așa că se țin de prietenii lor; vor avea gândul că „nu voi reuși singur”?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Asta dacă este menținută constant importanța scopului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când liderul obosește, zboară în spatele stolului, iar o altă pasăre îl înlocuiește. În viață, liderii – politicienii, cei care conduc oamenii, statele – nu simt responsabilitatea. Ei pleacă doar la alegeri. Nu există așa ceva ca „sunt obosit, dau locul meu altuia”. Ce trebuie să aibă un lider pentru ca acest gând să apară?

Răspuns: Importanța scopului întregului stol.

Comentariu: Înțeleg, importanța scopului este vârful, fundația.

Răspunsul meu: Da. Trebuie să înțeleagă că este responsabil pentru a se asigura că stolul continuă pe cale și atinge scopul.

Comentariu: Chiar dacă el nu va fi acolo, chiar dacă…

Răspunsul meu: Nu contează.

Comentariu: Adică gândurile lui nu sunt deloc despre el însuși, ci despre stol.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Acesta este cel mai important lucru! Se pare că am avut un astfel de exemplu. Begin a plecat așa, singur. S-a ridicat brusc în mijlocul unei întâlniri și a spus: „Sunt obosit”.

Răspunsul meu: Da. A fost o decizie excelentă.

Comentariu: Și apoi a stat liniștit timp de zece ani, aproape fără interviuri. Și așa a plecat.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vă amintiţi de vremea când nu înțelegeaţi nimic din ceea ce se discuta în știința Cabala? Poate că puteaţi înțelege aproximativ structura lumilor, dar când le-aţi simțit efectiv, cât de neobișnuită era această impresie sau simţire?

Răspuns: A fost foarte neobișnuit, pentru că începi să percepi realitatea „din exterior spre interior”. Aceasta este cea mai importantă epifanie de la începutul căii. Înțelegi că ceea ce este scris nu este despre exterior, ci că percepţia noastră, creierul nostru, impresia noastră despre realitate sunt concepute să vadă tot ce este în afara noastră și să simtă în afara noastră.

Începi să realizezi că toate acestea există în tine: grupul este în tine, oamenii sunt în tine, tot ce se întâmplă, toate evenimentele sunt în tine, și în mod firesc, acest lucru are ca rezultat unitate în grup, garanție reciprocă și tot restul.

O astfel de înțelegere corectă a acestui proces și a ceea ce spune Cabala în general despre modul în care omul combină toate acestea în sine, este desigur, o revoluție uriașă. Acesta este un eveniment indescriptibil. Dă totul peste cap.

Din acel moment, omul începe să se schimbe, să se trateze pe sine, pe ceilalți, studiile sale și profesorul său în mod diferit.

Întrebare: Ați spus că omul începe să perceapă realitatea „din exterior spre interior”. Este aceasta traversarea Machsomului?

Răspuns: Încă nu. El pur și simplu se tratează pe sine și mediul său în mod diferit, realizând că toate acestea sunt în interiorul său.

Puteți spune chiar mai simplu, fără concepte ingenioase. Mi-am dat seama că totul depinde de mine, de corectarea mea, că voi atinge spiritualitatea nu undeva departe, ci în mine. În mine va apărea calitatea Creatorului, calitatea iubirii și a dăruirii, adică o astfel de calitatate unde ceea ce este în afara mea și în interiorul meu se contopesc într-un întreg, fără limite.

Din acel moment, am început să am o atitudine diferită față de știința Cabala și cum să o realizez, nu prin logică în afara mea, ci tocmai în mine.

Întrebare: De obicei, durează?

Răspuns: Durează mult timp.

Întrebare: Și apoi are loc o tranziție, o inversiune completă, pe care ați menționat-o. Ce se întâmplă cu omul dacă există deja o inversiune?

Răspuns: Nu, în acest caz, inversiunea se realizează pur și simplu în raport cu știința Cabala, cum ar trebui să te conducă înainte: fie ar trebui să dezvăluie o zonă din afara ta, niște legi, conexiuni, fie să dezvăluie tot ce este în interiorul tău. Când începi să realizezi că acest lucru trebuie să se întâmple în tine, îți schimbi radical atitudinea față de tot.

Întrebare: Și totuși, există o percepție complet diferită în spatele acelui „zid”?

Răspuns: Da, dar este imposibil să o transmiți.

Întrebare: Deloc posibil?

Răspuns: Deloc.

Întrebare: Deci, cum i-a explicat Baal HaSulam spiritualitatea nepotului său, care a „fugit” imediat?

Răspuns: I-a explicat că este imposibil să faci trecerea către lumea spirituală prin puterea umană, doar cu forța luminii superioare. Și astfel, el „a fugit”.

Întrebare: Nu i-a arătat el acea lume?

Răspuns: Nu. Nu poți face asta. I-a spus pur logic, cât de mult ar trebui să se schimbe omul, iar el a decis că este imposibil să se schimbe.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Înainte și după Machsom”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există războaie reale în față, numite „războaiele lui Mesia” – războaiele de eliberare de egoismul nostru. „Mashiah” provine din cuvântul „Limshoh”, „a scoate afară”, care ne scoate din egoismul nostru. Nu mai privim lumea în mod egoist și nu mai dăm vina pe oameni pentru asta. Trebuie să raportăm acest lucru la Creator și să ne corectăm atitudinea față de El de la ură absolută la iubire absolută.

Comentariu: Vă puteți imagina?! Spuneți: El este de vină pentru tot, El a făcut totul, El este principalul dușman, ca să spunem așa, al omului.

Răspunsul meu: Dacă așa percep eu lumea, atunci da.

Întrebare: Și dacă o văd diferit? Ce înseamnă să o văd diferit?

Răspuns: A o vedea diferit înseamnă că trebuie să mă întorc din nou, căci în cele din urmă, mă corectez și nu există rău sau prejudiciu în lume în afară de mine, egoismul meu. Trebuie să-l corectez în calitatea iubirii absolute, să-i văd pe toți ca pe dușmanii și oameni care mă urăsc, și să-i corectez pe toți cei pe care îi văd ca fiind iubitori și dragi.

Întrebare: Deci mă corectez, și astfel ei devin iubitori și dragi?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci totul are ca scop să mă descopăr.

Răspunsul meu: Da. Mai este de lucru.

Întrebare: Spuneţi că există războaie serioase în față. Suntem pregătiți pentru ele? Nu vom fi aruncați în acest infern nepregătiți, nu-i așa?

Răspuns: Nu! Cum este posibil? Ar fi ca și cum am arunca un bebeluș într-o luptă adevărată.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, suntem pregătiți pentru asta, pe măsură ce ajungem să ne dorim aceste războaie?

Răspuns: Într-adevăr. Ne dăm seama de necesitatea lor.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 07.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre venerație și frică?

Răspuns: Venerația nu este o frică pentru sine. Se bazează pe iubire, respect și străduinţă pentru Creator.

Întrebare: Care sunt tipurile de frici în fața Creatorului?

Răspuns: Este imposibil să le enumărăm pe toate. Includerea lui Malchut, în toate variațiile sale, în primele nouă Sfirot generează o gamă vastă de temeri primare, secundare și de altă natură. Orice sentiment de posibilă lipsă de a fi împlinit se numește frică.

De exemplu, sentimentul că nu-L pot justifica pe Creator se bazează pe temeri animalice și sociale. Dar teama că nu aș putea să-L împlinesc eu, este deja venerație care coboară asupra noastră prin sistemul comun, deoarece Creatorul este prezent în întregime.

În măsura în care te conectezi și te asociezi cu toată lumea, ai o oportunitate de a-L împlini pe Creator.

Întrebare: Deci, contactul cu El se întâmplă întotdeauna printr-un alt om?

Răspuns: Nu există altă cale, deoarece Creatorul există în sistemul întreg.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 11.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Menținerea unei conexiuni constante cu Creatorul este un efort conștient sau totul vine natural?

Răspuns: Acestea sunt eforturi constante în care încercăm să existăm. Dar nu putem trăi în ele tot timpul într-un mod natural, Creatorul întrerupe aceste eforturi și ne oferă în schimb alte imagini ale lumii. Și ne întoarcem din nou la încercarea de a-L defini pe Creator prin ele. Și așa este tot timpul: intrare – ieșire, intrare – ieșire.

Întrebare: Ar putea deveni acesta un obicei?

Răspuns: Nu devine un obicei, ci o necesitate.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 11.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Copiii israelieni sunt foarte gălăgioși și energici, s-ar putea spune hiperactivi. Este aceasta legată de o mentalitate evreiască anume?

Răspuns: Evreii provin din Babilonul Antic, dintr-o singură civilizație a locuitorilor Pământului care odată s-au ridicat la un nivel spiritual și apoi au decăzut din el. Prin urmare, acea ascensiune și coborâre au fost păstrate în genele lor. Nu este nimic de făcut; ei sunt cea mai activă parte a umanității în toate: știință, cultură, peste tot.

Ei reprezintă literalmente aproximativ 0,01% din umanitate, și dintr-o dată, 50% dintre laureații Nobel, 20 până la 30% dintre muzicieni, 30% dintre artiști și așa mai departe. Și toate acestea pentru că au fost odată la un nivel spiritual, au decăzut din el și acum sunt angajați în treburile pământești. Ar fi trebuit să renunțe complet la asta și să se dedice exclusiv muncii spirituale. Sper că în cele din urmă, așa va fi. Nu avem nevoie de „Einstein” sau de revoluționari. Trebuie să ne implicăm în revoluții spirituale, nu pământești.

Cred că totul se îndreaptă în această direcție acum. Criza generală și tot ceea ce se întâmplă în lume va conduce umanitatea la o înălțare spirituală, iar apoi această hiperactivitate se va realiza în acțiuni spirituale.

Se manifestă la evrei pentru că au căzut de la un nivel spiritual la unul pământesc, au pierdut componenta spirituală și s-a transformat în ceva pământesc. Ceea ce a rămas în ei din încărcătura spirituală la cădere este tocmai această parte hiperactivă.

Prin urmare, dacă vedeți un revoluționar sau un transformator în lumea noastră, în știință, artă sau în orice altceva, atunci săpând în linia lor, veți descoperi că rădăcinile lor provin dintr-un trib care a fost cândva la un nivel spiritual. Aceasta este calitatea Bina, calitatea dăruirii, care singură poate însufleți umanitatea.

Nu sunt naționalist și pledez pentru corectarea întregii lumi. Prin urmare, metoda Cabala, care a apărut din Babilonul Antic, trebuie realizată peste tot. Adevărul este că întreaga lume este Malchut. Și o parte din ea, care a fost cândva la nivelul de Bina, a căzut înapoi în Malchut. Dar numai din acea parte, care este fostul popor al lui Israel, aflat odată la un nivel spiritual, provine progresul în lumea noastră.

Așadar, dacă vedeți activiști cu adevărat serioși, nu se poate ca lor să le lipsească o scânteie provenită din atingerea lumii superioare care a căzut la nivelul nostru. Oamenii care vin la Cabala astăzi, indiferent de unde, cumva, undeva, au primit acest virus spiritual.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea a 2-a”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vorbiți despre oameni care au primit un „virus” spiritual și au avansat în lumea corporală într-un fel, vă referiți la oameni remarcabili?

Răspuns: Da, aceasta este o consecință a lui Bina. Bina este expansiune, dăruire, o calitate opusă lui Malchut. Când două calități se unesc, egoismul și niște mici germeni de altruism care au căzut de la nivelul spiritual, egoismul primește direcție și o putere mai mare, deoarece conține o scânteie a luminii superioare.

Prin urmare, un astfel de egoism este mai norocos, mai reușit, iar acest lucru se exprimă în rezultate.

Astăzi, metoda cabalistă este deschisă tuturor. Odată, în Babilonul Antic, doar o mică parte a umanității o folosea. Apropo, de-a lungul istoriei, mulți oameni, așa-numiții „Gerim” din diferite națiuni (convertiți), i s-au alăturat.

Dacă ne uităm la istoria antică de la exodul din Egipt, trecând prin existența Regatului lui Israel și până la distrugerea celui de-al Doilea Templu, aceasta a fost o perioadă în care mase uriașe de triburi diferite au venit și s-au alăturat elevării spirituale. Printre aceștia s-au numărat mulți mari cabaliști.

Comentariu: Dar când s-au unit, ei nu au devenit evrei.

Răspunsul meu: Ce înseamnă că oamenii „se alătură”? Înseamnă că adoptă această metodă și încep să o realizeze în ei înșiși, la fel ca în Babilonul Antic. Avraam, preotul din Babiloniul Antic, a adunat în jurul său câteva mii de oameni, a creat un grup din ei și din acest grup s-a format un popor, ca să spunem așa.

Ce înseamnă „un popor”? Este un grup de indivizi uniți de un singur scop de ascensiune spirituală. Oricine dorește, i se alătură. La nivelul lumii noastre, nu există de fapt un astfel de concept precum „poporul evreu”.

Comentariu: Dar în Israel ei sunt o națiune.

Răspunsul meu: Nu, ei nu sunt o națiune. Nici astăzi ei nu sunt o națiune, ci o adunare. Când vor deveni evreii o națiune? Când vor începe să se unească între ei cu forța iubirii reciproce. Doar această forță îi poate uni într-o națiune. Nu există nicio altă forță care să-i poată conecta împreună.

În orice altă națiune există o forță naturală de jos care adună oamenii împreună. Dar deasupra acestui grup, trebuie să existe o forță de sus în jos.

Prin urmare, astăzi de exemplu, un italian poate deveni evreu.

„Dar tu ești italian!”

„Eu nu mai sunt italian, sunt evreu.”

„Cum se poate? Dar tatăl și mama ta?”

„Tatăl și mama mea nu mai sunt «ai mei».”

Sunt evreu și nu pot deveni italian pentru că nu m-am născut din părinți italieni. Dar un italian poate deveni un evreu de valoare deplină dacă își asumă metoda ascensiunii spirituale. Legile convertirii la iudaism se bazează doar pe asta. Iar el nu se mai poate întoarce și deveni din nou italian.

Acesta este un model foarte irațional, dar există în lumea noastră, deși nimeni nu îl înțelege cu adevărat pentru că este construit pe legi spirituale pe care încercăm să le strecurăm în lumea noastră ca într-un pat al lui Procust. Dar asta nu funcționează.

Oamenii nu înțeleg asta. Sună foarte ciudat. Dar treptat, ne apropiem de un moment în care va începe să aibă loc clarificări în umanitate cu privire la întregul tablou istoric: de ce s-a întâmplat așa, ce aduce asta, și de ce trebuie să fie așa.

Dar deocamdată, oamenii au doar întrebări, iar răspunsuri nu există.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea a 2-a”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii se străduiesc constant să găsească noi simțiri; ei încearcă un lucru, apoi altul, apoi un al treilea. De exemplu, eu nu am înțeles ce înseamnă să-ți faci un tatuaj și am decis să încerc. Evident, este un semn al unei anumite exprimări de sine. Dar abia după ce mi l-am făcut am înțeles ce este cu adevărat un tatuaj.

La fel este și cu lucrurile spirituale. Până nu încerci, nu poți explica. Mulți oameni care vin să studieze Cabala încep să cultive un principiu al egalității între ei, astfel încât toți devin similari. În ce măsură poate mediul înconjurător să influențeze în acest sens omul, în mod pozitiv sau negativ?

Răspuns: Vorbești despre un om care este ca vântul pe câmp. Are un scop sau nu? Mai întâi trebuie să-l găsească singur. Ce vreau să ating? Care este scopul meu? Există sau nu? Dacă nu, atunci ce? Ar trebui să mă uit în jur? Acești oameni se comportă așa, alții au un scop sau altul, iar alții se joacă în felul lor. Așa că aleg ceea ce este mai aproape, mai bun și mai ușor pentru mine. Urmăresc masele sau anumite grupuri, și prin urmare, mă alătur lor.

Dar dacă vorbim despre individualitate, atunci trebuie să-mi găsesc propriul scop personal. După ce îl găsesc, trebuie să clarific cum poate fi realizat: unde, cu cine și prin ce mijloace. Apoi voi căuta: dacă de dragul scopului, trebuie să spunem, să-mi fac același tatuaj, atunci îl voi face; dacă trebuie să învăț ceva, îl voi învăța.

Cu alte cuvinte, scopul trebuie să justifice mijloacele. Starea finală trebuie să determine calea către ea. Starea mea prezentă este lipsită de sens dacă nu o cunosc pe cea finală și sunt ca vântul pe câmp: oriunde mă împinge, acolo mă duc. Adică, voi acționa nu cu propria mea minte, ci cu a altcuiva, orice mi se anunță în acel moment devine important. Și astfel omul se învârte toată viața, până când slăbește, este de acord că „asta e” și moare.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Toată lumea ar trebui să fie la fel”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem nevoie de suferință fizică? Este vorba despre trezirea punctului din inimă?

Răspuns: Esența noastră materială este un corp căruia dorim să-i oferim confort maxim.

Trăim într-o familie și dorim ca totul să fie bine acolo: casă, copii, sănătate, pensie, odihnă etc. Adică, dorim să trăim confortabil în această lume.

Totuși, dacă omul realizează acest lucru și totul este bine în viața lui, devine un animal, pentru că deja nu aspiră la nimic; nu face nimic. Dă-i tot ce există și vei vedea că nimic nu se va schimba. Vedem cum, fără lupi, oile încep să se îmbolnăvească și să decadă.

La fel este și cu poporul evreu. Fără antisemiți, nu ar exista sioniști, nu ar exista un cămin evreiesc și o națiune evreiască. Înseamnă că trebuie să-i respectăm pe antisemiți și să înțelegem că ei există ca o anumită forță a naturii care ne susține. Altfel, am fugi în toate direcțiile.

La fel este și cu omul în general; el nu poate exista fără suferință. Suferința ne călăuzește pentru că suntem egoiști. Dorința noastră este absolut egoistă: să ne împlinim, să nu facem nimic și să avem totul în același timp.

Cum este posibil să realizăm acest lucru? Este imposibil! La urma urmei, sarcina unei ființe umane în natură este să atingă cea mai înaltă dezvoltare a sa. Dar dacă mă bucur și mă simt bine în legătură cu toate, atunci nu voi împlini niciodată această sarcină.

Nu trebuie să uităm că „iubirea și foamea conduc lumea”. Prin urmare, doar suferința ne împinge înainte. „Un om învins valorează cât doi neînvinși”. Acest lucru este într-adevăr adevărat. Prin urmare, „prin spini spre stele”. Ne lipsesc tocmai acești spini.

Înțelepciunea Cabala spune că un „punct în inimă” care s-a trezit într-un om declanșează în noi depresia, întrebarea despre scopul vieții și inutilitatea ei. Dacă nu ar fi așa, cum am merge mai departe? Astfel, doar suferința ne conduce.

Mai mult, trebuie să fie o suferință îndreptată spre atingerea scopului, anticiparea și aspirația spre acesta – suferința din iubire. Cu toate acestea, dacă ea ne lipsește, suntem îndemnați de alte suferințe. Așa este structurat întregul sistem al naturii și chiar o face.

Dacă vrei să mergi înainte corect și de bunăvoie, nicio problemă; există înțelepciunea Cabala pentru tine. Îți arată întregul sistem și direcția corectă către scopul predestinat. Scopul este definit dinainte. Nu există nimic de inventat.

Totuși, dacă nu ne îndreptăm spre el, atunci natura ne provoacă suferință prin diverse căi alternative. Ne conduce totuși către acest scop, dar deja pe calea lungă și încâlcită.

Întrebare: Se dovedește că suferința noastră pământească (animalică) ne conduce la suferința din iubire?

Răspuns: Nu imediat și nu direct, dar ne conduce. Orice mică suferință din viața noastră ne împinge înainte. Dacă omul ar fi înțeles acest lucru, ar aspira el însuși către scop și nu ar mai fi nevoie să „se miște cu un băț spre fericire”. Ar merge înainte mai repede decât l-ar putea ajunge bățul.

Aceasta este dezvoltarea sensibilă și asta ne arată Cabala: scopul și cea mai scurtă cale pentru a-l atinge, astfel încât să nu fiți împinși din spate de suferință.

Veniți și alăturați-vă dezvoltării blânde, bune și corecte. Așteptăm cu nerăbdare să vă vedem!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Suferinta - Niciun comentariu→

Rabi Elazar a spus: „Creatorul a spus: «Întreaga lume a fost creată doar pentru asta». Aceasta înseamnă că întreaga lume a fost creată pentru frica de Dumnezeu” (Rabaş, „Scopul Societăţii – 1”).

Există un scop înalt, care nu este perceput în simțirile noastre egoiste, în aspirația de a lua totul „în sine”. Ieșirea „din sine” și grija pentru ceea ce este „în afara mea” se numește frică spirituală (Yirat HaŞem).

În prezent, sunt anxios în legătură cu modul în care să mă umplu și să mă protejez. Aceasta se numește frică pentru sine.

În mod subconștient, suntem constant preocupați să atragem ceea ce este benefic și să ne distanțăm de ceea ce este dăunător pentru noi înșine, pentru egoismul nostru.

Frica spirituală înseamnă că experimentez frică pentru ceea ce este în afara mea. Îmi fac griji pentru ceilalți și pentru Creator așa cum o mamă își face griji pentru copilul ei mic, când toate gândurile ei sunt în el și despre el.

În această frică, în această grijă pentru celălalt, în afara mea, în afara egoismului meu, simt realitatea superioară.

Din Lecția nr. 1 Mega Congres, 24.07.2010

Filed under: Frica spirituala, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→