Chiar acum, genele informaționale (Reşimot) se schimbă în noi cu o viteză infinită, dar sunt atât de multe și toate trebuie realizate în secvență, încât pare că nimic nu se schimbă.

Dar înainte ca aceste schimbări interioare să producă o schimbare exterioară, ca un contor care sare brusc la următorul număr, miliarde de acțiuni trebuie să se rotească în interior. Așa că dați-le timp să treacă!

Se spune: „Cei care îl caută pe Creator grăbesc timpul.” Toată participarea noastră la creație se reduce la accelerarea dezvoltării noastre.

La urma urmei, te afli la baza acestei lumi, cu datele primite în timpul coborârii de sus în jos. Ești obligat să urci pe aceeași cale de jos în sus; calea este neschimbată. Poți doar să-ți accelerezi dezvoltarea, să parcurgi calea rapidă, dezirabilă, și prin urmare, plăcută.

Aceasta este întreaga diferență dintre calea suferinței împotriva voinței omului și calea luminii, prin dorință.

Calea suferinței este lungă, iar forțele naturii acționează asupra noastră pentru a ne împinge înainte prin lovituri. Iar noi, ca niște măgari, stăm în picioare și refuzăm să ne mișcăm. Aceasta este calea naturală a dezvoltării.

Iar a doua cale este atunci când tu însuți vrei și cauți în ce fel să avansezi. Și astfel scurtezi calea pentru tine și o faci dezirabilă, adică devine confortabilă, plăcută, și de asemenea, rapidă!

Din Lecția zilnică de Cabala 18.09.2009, Baal HaSulam, Şamati , Art. 13, „O rodie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibilă trecerea la dăruire fără durere sau suferință?

Răspuns: Da, se poate face o astfel de tranziție fără suferință dacă are loc sub influența mediului.

Mediul este capabil să-mi insufle tânjirea oricărui scop, chiar și cel mai nerealist. Dacă toți cei din jur se gândesc la asta, voi începe și eu să aspir la el.

Și atunci, nu-mi va fi deloc dificil să apreciez calitatea dăruirii ca pe o mare recompensă în loc de primirea egoistă de astăzi, cu condiția ca cei din jurul meu să gândească și să acționeze în acest fel.

Omul este ca un computer, iar societatea poate șterge vechiul program din el și să instaleze unul nou, mai avansat, cu date noi, iar pe măsură ce se întâmplă acest lucru, omul avansează.

Am nevoie de intelect doar pentru a-i urma pe cei care mă îndrumă spre calea spirituală. Nu este atât de simplu să-i urmezi, deoarece, făcând acest lucru, nu devii un robot, ci dimpotrivă, crești!

Ți se oferă constant perturbări la toate nivelurile: mineral, vegetal, animalic și uman, care interferează cu capacitatea ta de a urma calea spirituală. „Și trebuie să te cobori de la înălțimea enormului tău egoism, pentru a putea urma ghidul spiritual. Prin urmare, trebuie să ai un intelect puternic pentru a descifra toate uneltirile și trucurile viclene ale propriului egoism și să nu-l urmezi, ci să treci peste rațiunea ta și să urmezi ghidul.

Ni se trimit astfel de stări, suntem atât de confuzi încât începem să le neglijăm și chiar să le urâm. Dar dacă ești capabil să te ridici deasupra acestora și să te transformi în „nimic”, „țărână sub picioarele celor drepți”, atunci îl urmezi pe cel drept pe calea spirituală.

Se dovedește că ești măreț, că ești exact ca el. La urma urmei, primești tot ce este în mintea lui prin el; primești de la Creator.

Când se spune că oamenii l-au urmat pe Moise așa cum o turmă urmează un păstor, nu înseamnă că ei l-au urmat precum animalele. Este o formă specială de avansare în care te anulezi în fața învățătorului, în fața lui Moise, și prin el te anulezi în fața Creatorului.” Așa cum prin iubirea față de oameni ajungem să-L iubim pe Creator, nici aici nu ne putem schimba în alt mod. Îți transformi forma anterioară și dobândești una nouă, similară Creatorului.

Nu există nicio denigrare în aceste cuvinte. Dacă te anulezi în lumea spirituală împotriva Klipot, la înălțimea lumilor Asia, Yeţira, Bria, Aţilut și îl urmezi pe învățător, te ridici la înălțimea acestor lumi. Vorbește doar despre magnitudinea rezistenței tale la tulburările trimise (care apar).

Aceasta se numește a merge prin credință deasupra rațiunii, deoarece eu nu posed cunoștințele învățătorului spiritual și mă anulez în raport cu el, îmi anulez rațiunea și primesc de la el cunoștințe noi, cunoștințe de un grad superior – credința.

Partea inferioară a Parţufului său spiritual, AHP, coboară în mine și accept întunericul ca lumină pentru mine, chiar dacă apare ca întuneric în dorința mea egoistă. În acest fel, pot progresa pe calea spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 01.08.2010, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Mediu, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În sistemul de creştere și educaţie integrală nu există constrângere artificială, spre deosebire de ceea ce există în sistemul educațional modern?

Răspuns: În sistemul de creștere integrală, nu poate exista constrângere, ci doar conștientizarea necesității. Scopul care ne stă în față este complet indezirabil pentru noi; egoismul nostru este absolut împotriva lui, dar nu avem scăpare. Treptat, pătrunși de această necesitate, începem brusc să-i găsim merite: „Să ne gândim, ce obținem prin asta? Să presupunem că este posibil. Poate că este utopic, dar să ne prefacem că jucăm o poveste.”

Începem să explorăm ce se întâmplă de fapt în acest caz. Este omul împlinit prin asta? La urma urmei, vrem doar să atingem împlinirea. În ce, cu ce și cum? În ce măsură devine omul sătul de toate nevoile sale, de toate dorințele sale? Câte dorințe putem satisface în starea noastră actuală?

Comentariu: Nu multe, cam douăzeci.

Răspunsul meu: Corect. Și chiar și atunci, începem imediat și instantaneu să simțim un nou gol, și încă o dată, trebuie să alergăm după împlinirea lor, să ne grăbim spre niște surse noi. Dar ce este împlinirea integrală sau ce implică ea?

Aici începem să dezvăluim o formă de existență complet nouă atunci când eu, incluzându-mă în ceilalți, în conexiune cu ceilalți, încep să dobândesc capacitatea de a fi împlinit, de a fi sătul, de a experimenta constant, literalmente, un „orgasm” senzorial și creativ. Acesta există în mine și crește continuu.

Acesta este un șoc extraordinar. Și este constant; nu te obosește și nu te risipeşte. Nu mai ești atras să încerci altceva: „Acum aș vrea ceva puțin picant…”, deoarece ambele calități sunt prezente împreună: egoismul și atingerea conexiunii deasupra lui.

Astfel, începem să dezvăluim un nivel complet nou de simțire a vieții: senzorial și cognitiv. Pătrundem într-un nou strat al naturii și începem să ne familiarizăm cu forța unică care guvernează întreaga natură. Dacă Dumnezeu există (așa cum spun oamenii de obicei), atunci practic devenim echivalenți cu Dumnezeu. Simțirea timpului dispare – trecut, prezent și viitor.

Mă ridic deasupra fluxului întregii existențe. Prin integrarea cu ceilalți, aceasta formează în mine o imagine eternă, perfectă, care se schimbă constant, strălucind cu toate metamorfozele sale. Și în același timp, intru continuu în realizare, sațietate, plăcere, cunoaștere și revelație din ce în ce mai mari.

Ajung brusc într-o stare în care corpul meu pare să se distanțeze de mine. Devine secundar, iar simțirea lui dispare într-o asemenea măsură încât, chiar dacă moare, nu-l simt. Prin stăpânirea întregului sistem, prin includerea mea în el, nu simt cum moare partea mea animalică.

Așa cum la nivelul nostru animalic actual, atunci când ne tăiem unghiile sau părul de nivel vegetal, nu simțim nicio pierdere sau durere, tot așa aici, după ce am ajuns la nivelul următor, Uman (Adam), nu simt nicio pierdere din cauza morții corpului animalic. Nici măcar nu simt că se întâmplă, într-o asemenea măsură mă detașez de el și mă adaptez la noul nivel.

Dacă toate acestea li se dezvăluie treptat ascultătorilor, aceștia văd că natura nu ne împinge pur și simplu prin toate aceste crize pentru a ne naște la un nou nivel, ci ne conduce spre ceva special. Și apoi ei dezvoltă motivații serioase.

Mai mult, acest lucru justifică starea lor actuală în lume, fără muncă, deoarece prin atingerea următorului nivel, superior, oferiți astfel acestei lumi tot ce este necesar, cu armonie în urma căreia fiecare fir de nisip vă oferă brusc o cantitate enormă de energie, literalmente conform formulei lui Einstein.

Din KabTV „A 13-a Conversație despre Educația Integrală”, 18.12.2011

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi discutăm despre subiectul percepţiei realității pentru a ne orienta treptat în direcția corectă. La urma urmei, totul depinde de intenţie. Există mulți oameni care studiază Cabala, dar în special, există curente care nu au nimic în comun cu aceasta.

Știința Cabala este destinată corectării naturii noastre, și cu cât ne corectăm mai mult, cu atât simțim mai mult forța superioară, dezvăluim lumea superioară, devenim incluși în ea, intrăm în ea și ne ridicăm deasupra vieții noastre materiale. Aceasta este numită „eliberare de îngerul morții”, deoarece încetăm să ne simțim complet dependenți de corpul nostru! Ne ridicăm deasupra corpului nostru animalic, biologic, până la gradul naturii generale.

Nu simt durere când îmi tai unghiile sau părul, deoarece corpul meu aparține nivelului animalic, în timp ce unghiile și părul aparțin nivelului vegetal, cu un grad mai jos. Și de la înălțimea nivelului animalic, nu simt nicio pierdere din pricina pierderii la nivel vegetal. În același mod se va întâmpla și când mă voi ridica de la gradul animalic la un grad superior, la gradul de Om.

„Omul” nu suntem noi, cei de astăzi. „Om” (Adam) provine din cuvântul „similar” (Edomeh) cu natura, Creatorul, lumina. Și când voi deveni un astfel de „om”, voi înceta să simt pierderea din ceea ce se întâmplă în această viață materială. Prin urmare, știința Cabala este numită „un remediu împotriva morții”.

Să sperăm că vom atinge un astfel de grad și vom începe să experimentăm viața spirituală astăzi. Totul depinde doar de eforturile noastre interioare. Să încercăm să ne conectăm punctele interioare și să apreciem această stare specială.

Din Congresul Internațional de Cabala din 01.04.2011, „Noi!” Lecția 2

Filed under: Intentie, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: De ce devine Cabala sensul vieții și ceva valoros pentru unii oameni, în timp ce pentru alții este ceva inacceptabil?

Răspuns: Cei pentru care Cabala este inacceptabilă nu au simțit încă dorința care răspunde luminii spirituale, și prin urmare ei resping această înțelepciune.

Omul, fiind egoist din fire, nu vrea să se gândească la asta. Cabala îl irită; la nivel subconștient îl obligă la ceva și îl direcționează către o zonă complet diferită de cea spre care este el atras. Nu vrea ca acest tărâm să existe; nu vrea să existe un suflet sau o lume viitoare; preferă să rămână în cadrul pe care și l-a inventat. Acesta este primul motiv.

În al doilea rând, oamenii care vin la Cabala și încep să o studieze descoperă brusc că aceasta spune că ei trebuie să se schimbe!

„Am venit aici pentru a primi și a dezvălui cunoștințe, calități și sentimente; cu alte cuvinte, pentru a fi umplut. Dar aici se spune că eu trebuie să-L umplu pe Creator umplându-i pe ceilalți și că numai printr-o astfel de mișcare dinspre mine însumi spre exterior pot începe să simt lumea spirituală. Nu simt nicio atracție sau înclinație către asta. Așa că, scuzați-mă! Rămâneți voi cu Cabala voastră, eu aș prefera să plec.”

Există mulți astfel de oameni. Când pleacă, ei se simt înșelați: Părea că la început erau captivați și atrași, dar apoi, dintr-o dată, descoperă că nu era deloc ceea ce credeau ei și că doar pierdeau timp și energie. Și pleacă foarte dezamăgiți.

Ei şi-au imaginat că Îl vor apuca imediat pe Creator „de barbă”, vor obține această lume și lumea viitoare, vor începe să controleze totul, vor descoperi niște secrete pentru a-și umple propriul sine prețios și iubit.

Dar se dovedește că totul este diferit, într-o cheie complet diferită. Lumea spirituală este situată la nivelul următor, nivelul dăruirii, în conexiune simultană cu lumea noastră, ca într-un motor electric.

Prin urmare, ei pleacă foarte dezamăgiți și devin adversarii noștri.

Totuși, noi încă susținem acest lucru. Se spune că o mie intră în studiu și doar unul rămâne. Nu contează că ei pleacă si devin oponenţi ai Cabalei. Cum altfel poate reacționa un egoist?

Dar omul păstrează încă o conexiune cu Cabala, și treptat, ceva se infiltrează în el. Chiar dacă adversarul nostru este departe de noi, el încă este conectat cu noi. În interiorul său, scânteia pe care a primit-o a început deja să se aprindă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 29.10.2017

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: La un moment dat, am observat cum zboară păsările și am fost foarte surprins; ele sunt cu adevărat un singur organism. Unele coboară și se odihnesc, altele se ridică și formează forme pur și simplu indescriptibile. Se simt unele pe altele și nu au niciun lider. Este oare posibil ca oamenii să ajungă la o astfel de stare?

Răspuns: Nu este nimic de realizat. Trebuie doar să te grupezi și apoi vei descoperi forța care ne conectează și ne formează pe toți.

Ideea este că noi nu devenim inteligenți. Păsările nu sunt atât de inteligente, ele pur și simplu dezvăluie conexiunea dintre ele la nivel animal, iar apoi forța comună a Creatorului se manifestă în ele din interior. El le simte simultan, le guvernează și este fundamentul lor.

Întrebare: Este aceasta unitatea despre care vorbiţi tot timpul?

Răspuns: Desigur. Iar când omenirea ajunge la aceasta, se comportă ca un singur om. Acestea sunt manifestări uimitoare de unitate, armonie, eternitate, perfecțiune și transcendență asupra vieții și a morții, asupra limitărilor în care existăm. Mai mult, perspective complet nemărginite se manifestă aici, în toate simțirile – lumea infinitului.

Acest lucru nu este realizat de noi, ci de Forța superioară. Trebuie doar să mergem înainte și să-I cerem să facă acest lucru.

Cred că vom dedica anul care vine tocmai unei astfel de apropieri, conexiunii într-un singur corp comun. Și apoi Îl vom descoperi pe Creator în interiorul acestui corp comun, forța care de fapt guvernează absolut întregul univers, pe fiecare într-o singură mișcare, precum un stol de păsări sau banc de pești.

Înțelepciunea Cabala vorbește doar despre asta. Apropiere, adeziune, conexiune într-un singur organism, întoarcerea la un singur organism unificat, acestea sunt cele 125 de grade pe care trebuie să le parcurgem. Toată Cabala este construită pe asta. Pur și simplu Cabala ne explică cu precizie matematică și detalii meticuloase ce trebuie făcut. Mai întâi, explică în cuvinte pe care le putem înțelege: egoismul, altruismul, apropierea, ura și iubirea. Și apoi, când trecem la simțirea acestor calități, aceasta explică în termeni de măsurători, în dimensiuni specifice (atâtea grame, atâtea forțe , etc) cum să lucrăm sistemic, grupând conștient acest sistem și înțelegându-l. Pentru că, revenind la acest sistem complet, integral, Îl atingem pe Creator, acțiunile Sale, modul în care ne-a format și ne-a asamblat și în ce mod a creat acest sistem.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Unitate fără lider”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu avem alte mijloace de avansare, nicio altă pârghie prin care să pot avansa, cu excepția influenței mediului înconjurător. Dacă totul din mine, complet și în întregime, este concentrat în mine, ce forță mă poate îndruma în cealaltă direcție, din interior spre exterior? Nu am astfel de forțe în mine.

Toate forțele mele acționează „pentru mine”, „de dragul meu”. Cum pot crea acțiunea opusă, „de dragul altora (semeni)”? De unde poate fi obținută o astfel de forță a naturii?

În acest scop, sufletul a fost creat într-o stare divizată, în două părți: eu însumi și lumea înconjurătoare. Ni se dă o singură libertate – să alegem ce este mai important. Dacă vrei să atingi spiritualitatea, organizează-ți mediul înconjurător astfel încât să devină mai important pentru tine decât tu însuți.

Într-adevăr, acesta nu este un mediu exterior, ci propriul meu suflet, AHP al meu, „veșmintele” și „palatele” Kliului sufletului meu. Îmi apare doar, ca fiind în exterior.

Invidia și dorința de onoare te atrag spre mediu, spre părțile sufletului tău. Organizează-le artificial, astfel încât să te influențeze.

De la nivelul nostru, ni se oferă o abordare psihologică, fiind spirituală din interior. Prin conexiunea cu aceste dorințe (Kelim) care se presupune că mă înconjoară, și prin utilizarea a invidiei aparente și a dorinței mele de onoare, în esență atrag aceste dorințe înapoi către mine, astfel încât acestea să fie conectate cu mine și să-mi definească sistemul de valori.

Deci, de unde provin invidia și dorința de onoare? Din ruperea sufletului în două părți – eu și lumea.

Dorind să folosesc „ajutorul împotriva lui” (împotriva ego-ului meu), activez aceste dorințe externe ale mele, astfel încât ele la rândul lor, să mă influențeze. Mai târziu vom dezvălui că lucrăm doar cu noi înșine, cu dorințele noastre, cu calitățile noastre și că totul a fost aranjat așa de la început.

Dar fără a organiza mediul, nu există (și nu va exista niciodată) o altă forță capabilă să „mă ia de urechi” și să mă îndrume către adevăratele mele dorințe, către suflet. Nu există nicio altă forță în lume.

Suferința nu poate decât să mă facă mai sensibil, astfel încât să vreau să caut o soluție. Dar soluția va fi aceeași – să mă pun pe mine sub influența mediului.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala 01.04.2010

Filed under: Invidia, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sunt necesare atât de multe lumi?

Răspuns: Lumile spirituale sunt necesare pentru a ne ridica la nivelul Creatorului. Adevărul este că lumina Creatorului a început să influențeze dorința pe care El a creat-o, iar această dorință s-a dezvoltat continuu sub influența Sa până când a ajuns la al 125^lea grad numit lumea noastră. În acel moment, dorința generală s-a spulberat și s-a rupt.

Acum, prin adunarea și reasamblarea treptată a acesteia, trebuie să ne ridicăm din lumea noastră înapoi la nivelul Creatorului, prin 125 de grade.

Întrebare: În lumea noastră corporală, totul este împărțit în multe obiecte mici, ca un fagure de miere. Vedem lumea împărțită în natură minerală, vegetală, animalică și umană. Dar în spiritualitate, toate fenomenele au loc într-un singur corp. Cum ar trebui să înțelegem acest lucru?

Răspuns: În spiritualitate, totul are loc într-o singură dorință comună. Acolo, multe înclinații, direcții și calități opuse sunt unite de un ecran comun. Colectez toate plusurile și minusurile ca și cum ar fi într-o singură pungă, o leg și vreau să o folosesc pentru a aduce mulțumire Creatorului. Drept urmare, aducându-i mulțumire, primesc mulțumire și pentru mine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 25.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vorbiți constant despre credință, când Cabala este o știință și o realizare, iar credința este un concept filosofic, religios?

Răspuns: Credința este calitatea dăruirii. În lumea noastră, această calitate nu există, deoarece chiar dacă eu dau ceva, o fac cu scopul de a primi ulterior. Nu pot da doar de dragul de a da.

Calitatea lumii spirituale însă, este calitatea dăruirii. Se numește credință. Nu o confundați cu ceea ce înțelegem prin credință în lumea noastră.

În lumea noastră, omul credincios își închide ochii și face ceva complet nechibzuit. Aceasta este o acțiune complet nerealistă, ilogică și lipsită de temei.

În Cabala, credința este forța dăruirii pe care o primim de la lumina superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.05.2016

Filed under: Credinta, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un concept de karmă care promovează ideea că există un fel de povară care mă împiedică să fiu fericit, dar că dacă fac acțiuni pozitive sau am suferit nevinoivat, atunci îmi reduc karma.

Răspuns: Așa este structurată conștiința religioasă, ca și cum suferința ne-ar îmbunătăți cumva. Absolut deloc!

Primesc cu brațele deschise orice influențe asupra mea, atât negative, cât și pozitive. Problema mea constă doar în a mă pregăti să le percep pe amândouă ca pe o motivație de sus, pentru a avansa spre unificare. Și se pare că în principiu, nu contează pentru mine ce fel de influențe sunt acestea, negative sau pozitive.

Mă privesc obiectiv. Dacă egoismul meu este mai afectat de influențe negative, atunci este benefic. Acest efect este negativ în raport cu egoismul meu, nu în raport cu mine, pentru că eu vreau să-mi înalț „egoul”, prin urmare nu am probleme cu asta.

Nu cer suferințe; nu mă rog pentru ele ca să pot primi un fel de recompensă pentru asta mai târziu, nu! Ele servesc pur și simplu drept motivaţie pozitivă pentru mine să merg mai departe. Dar în principiu, nu le primesc în sine cu brațele deschise și nu tind să le ating; acest lucru este imposibil. Doar un masochist ar putea crede că suferința purifică, că va fi răsplătit cu paradisul sau cu un fel de recompensă pentru suferință: a suferi aici și a primi acolo. Toate acestea sunt greșite!

La urma urmei, în principiu, natura însăși asigură progresul nostru bun. Și prin urmare, totul depinde de cât de mult ne poziţionăm deasupra simțirilor, adică le considerăm doar pârghia prin care avansăm.

Dintr-o conversație despre Educația Integrală, 30.05.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→