Există recomandări care nu sunt nici interzise, ​​nici permise. Tocmai acolo, așa cum scrie Baal HaSulam, se află câmpul de luptă dintre sfințenie (Kduşa) și forțele impure (Sitra Ahra).

Nu distingem încă pe deplin acest lucru, dar după ce omul stabilește ce este pentru sine Klipa și ce este sfințenia, el verifică: Nu fac aceste lucruri pentru că există un ecran împotriva lor și le împlinesc pentru că am deja intenții clare.

El descoperă că în interiorul său există ceva ce nu poate fi împărțit și atribuit unei părți specifice. Nu este nici calitatea Creatorului, nici calitatea opusă Lui, creația, Klipa. Dar ce altceva există în realitate în afară de aceasta? Căci există calitățile Creatorului și amprenta lor, calitățile creației.

Așadar, ce există între ele care nu ar aparține uneia sau alteia? La mijloc se află libera alegere a omului. Aceasta nu înseamnă că există niște dorințe suplimentare pe care Creatorul le-a creat, și care se presupune că nu Îi aparțin nici Lui, nici la ceea ce este opus Lui.

În alegerea dintre sfințenie și Klipa există astfel de lucruri în care ești liber să faci ce vrei, fără niciun rezultat negativ pentru tine. Și acolo este o alegere, cu adevărat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune: „Am creat înclinaţia rea ​​și am creat mijloacele pentru corectarea ei, în care lumina care se întoarce la sursă este ascunsă.” Din aceasta este clar că nimic nu poate fi realizat pe cont propriu, ci doar printr-o cerere, prin rugăciune.

Străduința de a te îndrepta spre intenţia de a dărui, spre beneficiul altora, chiar dacă nu este sinceră și chiar dacă este complet contrară dorințelor care ne conduc în prezent, se numește rugăciune sau ridicarea de MAN.

Am primit o mică scânteie de spiritualitate, și pentru a trece de granița lumii spirituale și a intra în a doua parte a realității, ne lipsește doar dorința. Prin urmare, toate rugăciunile noastre sunt destinate unui singur lucru: dobândirea dorinței.

Dar există stări în care omul nu își dorește nimic. Trebuie să înțelegem că și aceasta este o stare dată de sus și nu doar lenea sau indiferența noastră. Omul este un fel de „cutie neagră” trezită de semnale de sus. Lumina care acționează asupra materiei noastre, asupra dorinței de a primi, o trezește mai mult sau mai puțin, sau o lasă complet indiferentă.

În funcție de aceasta, ne trezim și ne extindem, precum o floare spre lumina soarelui sau spre ploaie, sau ne ofilim și cădem, fără a primi forțe vitale. Prin urmare, dacă nu există putere sau dorință pentru muncă spirituală, trebuie să înțelegem că, așa cum odată ai primit inspirație de sus și te-ai grăbit înainte, ai ars de zel și ai lucrat, la fel, dorința este luată de sus.

Această stare este dată intenționat și măsurată precis în funcție de calitățile și pregătirea individuală a fiecărui om, pentru a-ți crea un loc de rugăciune. Și trebuie să încerci cu ajutorul grupului, al cărților, al profesorului și al mediului înconjurător, să-ți mobilizezi toată puterea pentru o cerere.

Rugăciunea se naște din neputință, din lipsa dorinței, sau dimpotrivă, dintr-o dorință intensă, nu contează cum; toate acestea sunt condiții date de sus. La fel, de sus este aranjat pentru noi mediul nostru înconjurător: un grup, un profesor, cărți. Și noi, prin studiu comun și în grup, trebuie să găsim lumina care ne va întoarce la sursă.

Când studiem împreună, chiar acesta este momentul pentru rugăciune. Căci atunci suntem în conexiune cu sistemul superior, cu Malchut și Zeir Anpin din lumea Aţilut, adică cu Creatorul și Şchina Sa. Devenim incluși în ele, nu fiecare individual, ci toți împreună, și astfel dăm naștere unei rugăciuni colective. Și prin aceasta cerem și atragem la noi puterea schimbării.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/6/11, Rabaș – Art.31, 1991-Ce înseamnă în muncă ‘Caritatea față de săraci face Numele Sfânt’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există nicio conexiune între munca de împlinire fizică a poruncilor și munca interioară pe care o studiem, deoarece aceasta din urmă se poate face doar atunci când dobândesc forțe de sus, când am o conexiune cu Creatorul. În măsura în care primesc iluminare și instruire de la El de sus, înțeleg ce să fac cu mine însumi, cum să o fac în relație cu El, cum să mă adresez Lui și cum să mă apropii de El.

Munca mea interioară este apropierea mea de Creator conform principiului echivalenței de formă, ca și cum ar exista un fir de conexiune între mine și El. Și eu, ca pe o sârmă întinsă la circ, urc de-a lungul acestui fir.

Acțiunile care ajută în acest sens se numesc porunci; cele care interferează se numesc încălcări; și există lucruri permise, adică recomandări.

Acestea sunt toate acțiuni interioare, pe măsură ce mă ridic în mine însumi spre Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Frica pentru viața în această lume apare în noi instinctiv, incontrolabil. Cum putem obține aceeași panică și frică de a nu atinge dăruirea?

Răspuns: Nu suntem neputincioși în fața fricii acestei lumi. Când omul începe să avanseze spiritual, i se trimit temeri atât de ciudate încât începe să înțeleagă că aceasta nu este o frică reală, ci un joc.

Simte că de sus, ca o rază, această frică este proiectată către el și singurul lucru pe care îl poate face este să se ridice deasupra ei prin „credinţă mai presus de raţiune”, în dăruire. La urma urmei, dacă este în dăruire, nu are nimic de temut! Își poate închide calm ochii la toate temerile care vin doar pentru a ne forța să ne ridicăm deasupra grijii pentru noi înșine, pentru a ne învăța să trăim în dorința de a dărui.

Aceasta nu este doar o frică animalică, inconștientă, ci mai degrabă o stare pe care omul o percepe conștient, cu o oarecare „iluminare de la sursă”, că sentimentele sale sunt proiectate către el dintr-o anumită sursă cu scopul de a-l avansa. Prin urmare, omul înțelege că nimic nu poate fi fără motiv, nu există temeri pentru nimic.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.08.2010, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În înțelepciunea Cabala, un student are o problemă; pentru a înțelege despre ce vorbește profesorul, studentul trebuie să fie la un nivel spiritual. Profesorul poate vorbi din grade foarte înalte, dar, deoarece prin natura lor toate gradele sunt similare între ele și fiecare conține aceleași detalii, un student poate cel puțin înțelege ceea ce se spune în funcție de gradul spiritual la care se află în prezent. Dar dacă studentul nu a urcat încă la niciun grad spiritual și există doar în această lume, el nu este capabil să înțeleagă limbajul ramurilor.

Limbajul ramurilor înseamnă că eu percep ceea ce există în această lume, „ramurile”, și le percep la nivel spiritual, „rădăcinile”. Atunci legătura dintre ele îmi este clară și sunt capabil să înțeleg ceea ce spune profesorul. Dar dacă nu ating rădăcinile, nu pot înțelege ceea ce îmi spune, deoarece profesorul rostește cuvinte în spatele cărora nu pot recunoaște nimic.

Percepând lumea noastră, nu percep de fapt ramurile, pentru că nu le cunosc rădăcinile.

Ramurile sunt ceea ce coboară din rădăcini. Nu există ramură fără rădăcină și nu există rădăcină fără ramură. Nu există nici măcar începutul limbajului ramurilor dacă nu atingem esența lor spirituală, rădăcinile lor.

Prin urmare, un student nu este capabil să înțeleagă învățătorul până când nu atinge rădăcinile spirituale. Numai atunci poate înțelege de la învățător toate conexiunile dintre rădăcini și ramuri. Din păcate, așa stau lucrurile.

Și prin urmare, înțelepciunea Cabala și studiul ei sunt doar pentru cei care posedă realizare spirituală. Atât timp cât noi nu am dobândit realizare spirituală, ar trebui să ne fie clar că nu studiem înțelepciunea Cabala, ci doar folosim „calitatea ei miraculoasă” (Sgula) pentru a dezvălui „rădăcinile”. Acesta este singurul motiv pentru care studiem.

Prin urmare, nu ar trebui să fim derutaţi acumulând cunoștințe despre „ceva ce nu știm ce este”, ci ar trebui să ne concentrăm doar asupra faptului că avem nevoie de lumina care ne întoarce la sursă (lumina reformatoare) și cât mai repede posibil. Dacă ating rădăcinile prin această lumină, voi începe să înțeleg înțelepciunea; Dacă nu le ating, voi rămâne în întuneric.

Și nu vă faceți iluzia că înțelegeți ce se discută, că studiind definițiile scrise într-o carte studiați această înțelepciune. Nu o studiați pentru că nu cunoașteți conexiunea dintre ramură și rădăcină; nu ați atins încă rădăcinile.

Prin urmare, înțelepciunea Cabala începe cu realizarea spirituală și nu înainte. Înainte de aceasta, este doar o aspirație de a atrage asupra sa influența luminii (Sgula).

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.10.2009, Baal HaSulam – Articole – Esența Înțelepciunii Cabala

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se pare că trebuie să ne rugăm pentru împlinire: „Umple-mă, umple-mă!” Dar lumea spirituală este opusul, lumea opusă, pentru că în ea împlinirea este însăși munca, efortul, strădania pentru un scop, dorința de a iubi!

Chiar această dorință împlineşte omul. El se umple de dorința de dăruire, nu chiar de acțiunea în sine.

Omul este împlinit de Creator, iar Creatorul este forța dăruirii. Dacă atingem forța dăruirii și suntem împliniți de dorința de a dărui fără a îndeplini măcar acțiunea în sine, aceasta se numește etapa Bina. Când realizăm actul dăruirii, am atins etapa Keter, gradul iubirii. Aceasta este împlinirea.

În lumea noastră, funcționează diferit. Eu efectuez o acțiune și aștept să fiu plătit, așa că plata este împlinirea mea. Dar nu acesta este cazul în lumea spirituală. Acolo, acțiunea în sine servește drept împlinire. După cum se spune: „Răsplata pentru o Miţva este însăşi Miţva”.

Dar există o altă adăugare: „Răsplata pentru o poruncă este să-L atingi pe Cel care a poruncit.” Adică, dezvăluim pe cineva în interior, care este în adeziune cu noi înşine…

Nu există așa ceva ca a cere plată pentru actul de a dărui; altfel, nu este dăruire! Prin urmare, împlinirea noastră constă în eforturile noastre, în munca noastră, în însăși căutarea spiritualității. Asemenea unei mame care iubește un copil și nu-i cere în schimb iubirea, ea este plină de iubirea ei pentru el și numai de dăruirea ei.

De aceea, ne rugăm doar pentru dorința de dăruire, nu avem nevoie de nimic altceva. Dacă am o astfel de dorință pentru Creator, pentru iubire, pentru dăruire, nu mai este nimic de cerut! Acest lucru este suficient pentru a mă simți complet împlinit.

Voi fi umplut de dorințele mele de dăruire, în timp ce dorințele egoiste de bucurie nu vor fi niciodată împlinite. Ele vor putea fi umplute doar cu o scânteie foarte slabă, care se numește „o lumânare subțire” (Ner Dakik), o viață foarte limitată în această lume.

Din Lecția zilnică de Cabala din 3/6/11, Rabaș – Art.31, 1991-Ce înseamnă în muncă ‘Caritatea față de săraci face Numele Sfânt’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Lupii se mișcă în şir. Mai întâi sunt trei lupi bătrâni și bolnavi. Sunt urmați de cinci dintre cei mai puternici. Apoi vine partea haitei pe care o protejează, iar o alta, apoi cinci lupi puternici. Liderul merge ultimul, asigurându-se că nimeni nu rămâne în urmă. Deci, a fi lider nu înseamnă a fi în fruntea haitei, ci a te asigura că toată lumea ajunge?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru – grija pentru siguranța tuturor.

Întrebare: Inclusiv pentru cei în vârstă care merg în față?

Răspuns: Absolut toți! Exact așa este evaluat liderul.

Întrebare: Aceasta este puterea unui lider?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Vedeți că printre lupi este. Pentru oameni, este mai dificil.

Comentariu: La urma urmei, încă te ții de scaun dacă ești ales și așa mai departe.

Răspunsul meu: Omenirea s-a corupt în mare măsură în ultimele mii de ani.

Comentariu: Acolo funcționează instinctul, iar la noi este rațiunea.

Răspunsul meu: Într-o haită de animale, există o înțelegere interioară clară a necesității care funcționează.

Întrebare: Acolo, în haită? Adică, trăiesc conform naturii?

Răspuns: Da. Aceasta este natura atât a noastră, cât și a unei haite de lupi din jurul nostru. Numai așa putem acționa și supraviețui.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu noi aici?

Răspuns: Aici, suntem nimeni și nimic. Toată lumea caută unde să fugă, cum să scape de asumarea responsabilității și îi lasă pe alții să se descurce cum pot. „Nu am nimic de-a face cu asta.”

Comentariu: Deci am ajuns la concluzia că liderul, cel responsabil, trebuie să-i vadă pe toți și să meargă în spatele lor.

Răspunsul meu: Da, și așa trebuie să creăm o astfel de „haită”, astfel încât oamenii să vină la noi și să ceară să ni se alăture, în special conform regulilor noastre.

Întrebare: Când spuneţi „noi”, despre cine vorbiţi?

Răspuns: „Noi” se referă la grup.

Întrebare: Și oamenii vor veni pentru că vor înțelege că toată lumea are grijă unii de alții?

Răspuns: Da, nu există altă cale. Pentru a ne păstra, pentru a crește copii, pentru a oferi siguranță persoanelor în vârstă, femeilor și copiilor, trebuie să ne comportăm exact în acest fel.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un lup trăiește toată viața cu o singură lupoaică și nu o înșală niciodată. Și chiar dacă în timpul unei vânători lupul sau lupoaica moare, partenerul supraviețuitor nu caută un înlocuitor, ci rămâne singur pentru tot restul vieții. Vă puteți imagina?

Răspunsul meu: Suntem încă foarte departe de asta.

Comentariu: Vă puteți imagina că alegeți pentru viață! Lupii reușesc asta.

Răspunsul meu: Avem multe de învățat.

Întrebare: Ce este atunci când iei o astfel de decizie?

Răspuns: Pentru ei, este natura.

Întrebare: Și pentru noi? Ce este atunci când decizi așa?

Răspuns: Pentru noi, natura noastră egoistă ne înnebunește.

Întrebare: Dar când te hotărăști și trăiești așa, înseamnă că ai îmblânzit-o cumva, ai reușit să-ți înfrânezi natura egoistă, că alegi pentru viață?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar dvs spuneţi: „Ar trebui să alegi pentru viață.”

Răspuns: Așa ar trebui să fie.

Întrebare: Și să reziști?

Răspuns: Și stai puțin, dar vezi cum se întâmplă pentru noi.

Întrebare: Despre lupoaică. Când lupul mascul este în pericol, lupoaica îi acoperă gâtul, ceea ce poate fi foarte periculos și pentru ea, dar ea nu se gândește la asta.

Și în viața de om, ce înseamnă pentru o soție să-și acopere soțul, să-l protejeze?

Răspuns: Nu cunosc sentimentele unei lupoaice.

Comentariu: Dar vorbim deja despre un om.

Răspunsul meu: Pentru un om, înseamnă că înțelege că depinde de el și aceasta este sarcina ei principală. Atât timp cât el este viu și puternic, ea și copiii sunt protejați.

Întrebare: Dar ce înseamnă o soție care își iubește soțul?

Răspuns: O soție care își iubește soțul crede că, dacă i s-ar putea întâmpla ceva rău, este gata să împărtășească răul cu el, fără nicio ezitare.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Se spune că Parţuf-ul inferior îmbracă corpul Parţufului superior. Ce înseamnă să îmbraci Parţuf-ul superior?

Răspuns: Corpul superiorului reprezintă acțiunile sale, lucrul său cu dorinţele, iar capul este luarea deciziilor.

Inferiorul nu poate face nimic cu propriul său cap, la propriul său nivel. Se spune: „Prin acțiunile Tale Te cunoaștem”. Adică, inferiorul trebuie să intre în corpul superiorului.

Și când învață practic ce face superiorul, executând el însuși, abia atunci începe să înțeleagă ce a vrut să spună superiorul prin asta. Până când nu faci ceea ce ți-a spus superiorul să faci, nu vei înțelege ce spune el.

Și aceasta nu este o acțiune plictisitoare, animalică, în care trebuie doar să faci ceea ce îți spune el, trebuie să o faci și să înveți! Priviţi la copii, cum repetă acțiunile adulților. Ei copiază acțiunile noastre fără să le înțeleagă sensul.

Când unui copil i se dau un ciocan și cuie de plastic, nu știe ce să facă cu ele. Dar el privește cum bateți cuie și face același lucru, și de acolo începe să înțeleagă la ce servește.

Este imposibil să înveți în alt mod. Atunci când construim programe educaționale, trebuie să ținem cont de faptul că omul poate fi învățat doar prin exemplu. Vedem că motivul este ascuns în rădăcinile spirituale și este încorporat în răspândirea Parţufim (coborârea conexiunii sufletelor) de sus în jos.

Tot intelectul dat celui inferior este necesar doar pentru a putea repeta acțiunile celui superior. Capul celui inferior trebuie să funcționeze doar în acest fel.

Dacă capul celui inferior privește în sus pentru a lua un exemplu de la cel superior și a efectua acțiuni similare cu ale sale, atunci succesul îl așteaptă pe cel inferior. Dar dacă cel inferior crede că poate judeca, decide și face ceva cu propria minte, îl așteaptă eșecul.

El va crede că se află la un nivel la care el însuși poate face ceva. Dar toate acțiunile sunt efectuate în corpul celui superior. Dacă cel inferior are suficientă inteligență pentru a-și anula propria minte, intelectul său, atunci se ridică și primește mintea și intelectul celui superior.

Din Lectia zilnica de Cabala 01.01.11, Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să ne asumăm credința în înțelepți (RABAŞ, Art.4, 1989- „Ce etse Potopul în muncă?”).

Să presupunem că sunt gata să cred cuvintele înțelepciunii, dar ce înseamnă asta? Înțeleg cuvintele înțelepților? Care este mesajul lor?

În primul rând, în înţelepciunea Cabala nu avem de-a face cu corpuri. Nu există corpuri, există suflete. Corpurile care apar în fața noastră sunt imagini ale unei lumi imaginare.

Eu exist în dorință, care se manifestă în diverse forme: minerală, vegetală, animală și umană. Înțelepții sunt suflete corectate, care există în sistemul spart al lui Adam HaRişon. Ei pot servi drept ajutor și sprijin pentru mine; pot fi ghizi și educatori pentru sufletul meu spart.

În consecință, așa ar trebui să primim sfaturile lor. De exemplu, Cartea Zohar ne vorbește despre cei zece înțelepți ai grupului lui Rabin Şimon, precum și despre profetul Ilie, Moise, Aaron, regele David, regele Solomon și alții.

Nu îi percepem ca pe oameni care au trăit în lumea noastră, ci ca pe dorințe corectate, suflete corectate. Ei există în cadrul sistemului spart care începe treptat să reînvie. Ei înșiși sunt deja corectați parțial sau complet și participă la corectarea întregului sistem.

„Rabi Șimon a spus… Rabi Abba a spus…” Am citit în Cartea Zohar. Pentru mine, aceștia nu sunt oameni care au atins și vorbesc despre lumea superioară; pentru mine, aceste nume sunt grade de realizare.

Prin aceste cuvinte studiez scara gradelor spirituale: la un nivel realitatea apare într-un fel, la altul diferit. Este ca și cum cabaliștii mi-ar spune asta, dar pentru mine sunt forțe, vase de percepție.

Fiecare înțelept întruchipează un anumit concept spiritual, putere, forță sau calitate pentru mine. În fața mea nu sunt numele unor personaje istorice, ci numele unor fenomene și grade spirituale.

„Credința în înțelepți” înseamnă: vreau să obțin aceeași dăruire ca în gradele despre care citesc. „Credința” înseamnă dăruire.

În timpul studiului, omul trebuie să se includă pe sine în acest proces și să se străduiască să înțeleagă cum îl va influența. Oricare ar fi subiectul cărții, vreau să pătrund esența spirituală a fiecărui cuvânt. Asta înseamnă că eu cred în cuvintele înțelepților.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.12.2010, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă

Filed under: Intelepciune, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→