Suntem cu toții marionete, lipsite de liberă alegere. Oamenii circulă în această lume, în viața materială, „animalică”.

Între timp, dorinţa lor egoistă crește până când atinge stări speciale de disperare, care sunt îndreptate spre revelarea embrionului sufletului, punctul din inimă.

Și poate nu un punct în inimă, ci simpla suferință trimite omul spre căutare, iar apoi el se alătură celor al căror suflet a „pătruns” deja.

În interiorul cazanului comun, dorința continuă să mocnească, iar la o anumită etapă, o parte a umanității dobândește posibilitatea liberei alegeri. Aceasta înseamnă că oamenii acționează, ca să spunem așa, independent de  Creator. Sunt eliberați de dorința lor egoistă, iar acest lucru este în întregime și complet în mâinile Sale.

Dobândesc eliberarea de egoismul meu și devin independent de el, adică independent de Creatorul care îl guvernează. Împreună cu ceilalți, ne transformăm în ființe independente, care acționează; vrem să înțelegem și să realizăm ce se întâmplă cu noi înșine și să luăm parte la proces noi înșine.

Nu vreau ca Creatorul să mă guverneze – vreau să acționez exact așa cum face El, dar din proprie voință. Prin aceasta, ajung să cunosc munca Lui, acțiunile Sale, scopurile Sale. „Profitul” meu constă în faptul că devin similar cu El, devin om (Adam) și împlinesc exact aceeași muncă pe care El a împlinit-o asupra mea.

În cele din urmă, tot beneficiul de aici este că Îi aduc plăcere Creatorului. Nu există nimic altceva în afară de asta.

Dar există și oameni care nu posedă un suflet de acest tip. Sufletele lor se pot alătura dezvoltării doar într-o oarecare măsură. Pe măsură ce ei devin ceea ce se numește „țărână sub picioarele celor drepți”, primesc iluminare și spiritualizare prin aceasta, înțeleg importanța procesului și își dobândesc și sufletul.

De asemenea, în lumea noastră există lideri, „cei care conduc” și „cei care sunt conduși”, cei care pur și simplu își trăiesc viața fără a o pune la îndoială. Ei constituie 99,9% din populația care își câștigă pâinea, și ei nu simt lipsa a nimic mai mult. Cu toate acestea, în unitate cu toți, fiecare își va atinge rădăcina în Malchut comun.

Prin interconectare, cu toții simțim că trăim într-o lume unică. Desigur, marii oameni de știință, filozofi și gânditori înțeleg acest lucru mult mai bine decât un măturător de stradă sau un comerciant de piață care știe doar să vândă pepeni verzi și să se uite la fotbal la televizor. Nu este deloc nevoie să-l disprețuim, el nu este vinovat de nimic; pur și simplu dorința sa are o astfel de structură și acționează aşa. Un alt om însă, trebuie să atingă lumea de la înălțimea lui Malchut a infinitului, altfel se simte nerealizat.

Toată diferența dintre ei constă în dorința pe care Creatorul a creat-o și o trezește la viață. Totul vine de la Creator. Și prin urmare, gânditorul trebuie să înțeleagă că în realizarea sa, el nu este în niciun fel superior comerciantului. Căci circumstanțele nu depind deloc de el. Astfel, rezultă că în acest sens, ei sunt complet egali, deoarece toate conturile lor sunt semnate de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala, 28.04.2011, Baal HaSulam – Articole – Mintea care acționează

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea noastră este o copie a infinitului, doar că este la cel mai mic nivel de simțire. Percepem și simțim realitatea doar într-o măsură nesemnificativă; suntem cât se poate de departe de percepţia completă.

Este ca un om cu vedere slabă care nu vede aproape nimic fără ochelari. Abia îi distinge pe cei din jurul său, chiar dacă aceștia stau chiar lângă el.

Senzații de somnolență, neclare, o mică fracțiune de conștientizare clară a infinitului – aceasta este lumea noastră. Totuși, întotdeauna dezvăluim o imagine completă, așa cum fiecare fragment al unei holograme conține întreaga imagine.

Chiar și la cel mai scăzut grad, observ întregul spectru al realității în măsura în care îl pot vedea fără „ochelari”. Cu cât acești ochelari sunt mai buni, cu atât imaginea devine mai clară.

Existăm într-o stare neschimbată; pur și simplu o simțim în funcție de claritatea percepției noastre. Cea mai clară, mai lipsită de tulburări, percepția este lumea infinitului.

Pentru a o aborda, trebuie mai întâi să ne corectăm instrumentele de percepție (Kelim), să dezvăluim puțin mai multă lumină în interiorul lor. Și pentru ca acest lucru să se întâmple, ele trebuie să devină similare cu lumina.

Sfaturile Cabaliștilor ne ajută în această corectare, iar atunci când lumina este revelată, descoperim o „comoară”, sau mai degrabă, un depozit, un nou strat al realității care a fost „plasat” de la început în contul nostru.

Din Lecția zilnică de Cabala, 02.10.2009, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea Din gura unui înțelept

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sunt închis în propria mea carapace care mă separă de Creator, care este în exterior. Sunt un sclav; nu pot evada singur. În fiecare moment, o forță lucrează asupra mea și mă întoarce automat la mine însumi, la centrul egoist.

Cum mă pot face să fiu atent la ceea ce se întâmplă în exterior, astfel încât să înțeleg că și asta sunt eu și că acolo, în exterior, exist împreună cu Creatorul? Aceasta este adevărata mea realitate, acolo sunt eu, dincolo de animalul meu și acolo este sufletul meu, în afara acelui „eu” egoist prin care mă definesc în prezent.

Acestea sunt două forțe care acționează în natură. Și trebuie să aranjez lucrurile astfel încât a doua forță, centrifugă, să acționeze asupra mea la fel de natural, instinctiv și inevitabil ca prima, cea centripetă.

Lăsați-o să ne cucerească mintea și inima și să le tragă cu forță în exterior!

Lăsați-o să mă oblige să mă gândesc la ceilalți și să-mi pese de ei! Am nevoie de asta pentru că fără ea nu-mi voi găsi sufletul.

Și aici mă ajută puterea grupului cabalist. Numai asta mă poate convinge să ies din propriul meu cerc și să fiu atent la ceea ce este „în afara lui”.

Și când îmi schimb orientarea de la „înăuntru” la „în afară”, încetez să-mi mai fac griji pentru corp și încep să am grijă de suflet. Înțeleg că realitatea externă care mi se părea străină și complet indiferentă ascunde în sine adevăratul meu eu!

Acest cerc exterior este de fapt, mult mai prețios pentru mine decât cel interior, deoarece acolo se află sufletul meu, care este etern. Iar cercul interior nu este nimic mai mult decât animalul căruia i se acordă aproximativ 70 de ani.

Dar ascunderea nu-mi permite să văd toate acestea. Și când încep să înțeleg, sunt uimit de modul în care Creatorul îmi face farse.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 01.04.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→