Când un copil se simte neputincios, plânge, țipă și cere superiorilor săi, părinților săi, să aibă grijă de el și să-l ajute să crească. Același lucru se întâmplă și cu omul, în tărâmul spiritual.

Este o stare foarte avansată a sufletului dacă omul începe să devină conștient de astfel de stări. Treptat, el dezvoltă atitudinea corectă față de cel superior, care este numit „Creator”, și se întoarce către El.

Și într-adevăr, nu avem alte mijloace în afară de rugăciune pentru a trece prin corectării și să ne ridicăm la un grad superior. Dacă omul așteaptă pur și simplu condițiile să se schimbe de la sine, poate aștepta la nesfârșit, până când vin suferințele și ne forțează să ne ridicăm.

Suferințele sunt revelația unor noi Reşimot  (programul interior de dezvoltare) în noi. Dar se spune că Israel (cei care aspiră direct la Creator) accelerează timpul și sunt deasupra semnelor zodiacale și a destinului.

Se poate accelera dezvoltarea omului preluând forțe din afara gradului în care se află acum: prin cărțile cabaliste și grup, primind trezire de la prieteni. Dacă ești impresionat de cât de mult se străduiesc prietenii spre spiritualitate, acest lucru îți va servi drept combustibil pentru avansare.

Întreaga umanitate se dezvoltă cu o viteză lentă naturală, sub presiunea loviturilor care o mută dintr-o stare în alta. Dar în loc de aceasta, există oportunitatea de a aduna impresii pozitive din mediu, de a le absorbi ca propriile dorințe, și prin intermediul lor, de a te ridica. Cu aceste noi Reşimot ne îndreptăm către cel superior și Îi cerem să ne ridice.

Partea inferioară a Parţufului superior se află în interiorul Parţufului inferior. Acestea intră unul în celălalt ca două conuri, iar toată conștiința noastră se află în această zonă comună. Fie că ne simțim bine sau rău, fie că tânjim spre spiritualitate sau nu, fiecare mișcare interioară a noastră se întâmplă pentru că cel superior, care este constant în interiorul nostru, produce tot felul de schimbări în noi pentru a ne trezi.

Și dacă noi înșine începem să-l căutăm pe cel superior care este în interiorul nostru și să ne conectăm cu El, să-I cerem să ne ridice, acest lucru se va întâmpla. Ne lipsește doar dorința pentru aceasta, pe care o vom primi din mediu!

Din Lecția zilnică de Cabala 06.01.26, Rabaş – Art.23, 1984-85-Pe patul meu, noaptea

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea spirituală și sufletul sunt pur și simplu dorințe în forma lor directă, pură. Dar știința Cabala vorbește despre stări în care sufletul este îmbrăcat într-un corp. Cabaliștii nu descriu stările unui suflet care nu este îmbrăcat într-un corp, deși desigur, le cunosc și sunt conectați cu ele.

Sufletul unui om care se ridică deasupra Machsom, deasupra graniței lumii spirituale, până la nivelul ecranului anti-egoist, se simte deja liber de corp.

În timpul vieții omului în această lume, cât timp sufletul lui este îmbrăcat într-un corp, trebuie să își corecteze toate dorințele, astfel încât corpul să nu prezinte nicio barieră între sine și alte suflete care sunt fără trup. O astfel de stare se numește sfârșitul corectării (Gmar Tikun).

Este necesar un limbaj special pentru a descrie stările sufletelor, deoarece întregul nostru limbaj se bazează doar pe conceptele acestei lumi. Deci, de unde pot fi luate cuvinte pentru a descrie stările sufletelor?

Cabaliștii au văzut că, deși corpul este făcut dintr-un material complet diferit, structura sa este analogă structurii sufletului. Și prin urmare, este posibil să numim părțile sufletului și acțiunile spirituale cu aceleași nume ca părțile corpului și acțiunile sale, chiar dacă nu există nicio legătură între ele. Astfel a fost inventat „limbajul ramurilor”.

Cabaliștii folosesc un limbaj pământesc obișnuit pentru a descrie fenomenele spirituale, dar dacă vrem să citim despre ce se întâmplă cu sufletul și nu cu trupul, trebuie să căutăm un sens spiritual în cuvinte, nu unul material. Adică, chiar dacă nu cunoaștem încă sensul spiritual al cuvintelor, trebuie să rămânem cu această întrebare și nu trebuie să ne imaginăm imagini materiale. Altfel, nu vom ieși niciodată din această lume.

Cabaliștii ne-au dat limbajul ramurilor și ne-au obligat să studiem cărțile cabaliste, astfel încât în ​​timpul studiului să ne străduim să înțelegem ce se ascunde în spatele acestor cuvinte, care sunt calități sau fenomene spirituale. Adică, încercăm să traducem ceea ce este scris din limbajul pământesc, uman, în cel spiritual, ca și cum am traduce fiecare cuvânt dintr-o limbă în alta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06.01.26, Rabaş – Art.23, 1984-85-Pe patul meu, noaptea

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă ne dovedim incapabili să trezim lumea la progresul spiritual, astfel încât o lumină să strălucească pentru ea înainte, atunci suferința va începe să o împingă din spate, forțând-o să avanseze. Și aceasta este o cale foarte lungă până când suferința obligă omul să se gândească la ce să facă și de ce suferă. Imaginați-vă cât timp și suferință necesită acest lucru! Dacă, totuși, contribuim chiar și puțin la dezvoltare prin diseminarea înțelepciunii Cabala, trezim rapid dezvoltarea și evităm toate aceste lovituri.

Se știe că tot ceea ce se întâmplă la nivel mineral este echivalent cu o singură acțiune la nivel vegetal. Tot ceea ce se întâmplă la nivel vegetal este echivalent cu o singură acțiune la nivel animal. Imaginați-vă doar această diferență dintre grade!

Războaie, suferință și catastrofe teribile trebuie să aibă loc pentru a ne muta chiar și cu un pas mai sus, la gradul următor. Și în loc de asta, putem atrage lumina superioară și evita toate aceste probleme la nivelul acestei lumi!

Zece ani plini de suferință pot fi înlocuiți de o mică mișcare personală către dezvoltarea spirituală cu ajutorul luminii! Aceasta este diferența dintre gradele nivelurilor mineral, vegetal, animal și uman. Prin urmare, trebuie să ne raportăm cu deplină responsabilitate la oportunitățile care ne sunt oferite.

Din Lecția zilnică de Cabala din 04.08. 2010, Baal HaSulam, Prefațe „Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În orice stare, scopul nostru este să ajungem la recunoașterea faptului că nu există nimeni în afară de Creator. Oricare ar fi situația, depășesc această perturbare și intru în „nu există nimeni în afară de El”, dar fără a mă deconecta de la realitatea acestei lumi.

Lucrul constă în acceptarea perturbărilor, și prin intermediul lor, căutarea Creatorului. Și când termin această muncă, înseamnă că am terminat cu această lume și încep să lucrez cu alte perturbări, spirituale.

De ce a aranjat Creatorul astfel încât să mă împiedic la fiecare pas și să-mi descopăr neputința totală? Pentru că întregul proces este doar un mijloc pentru mine de a simți nevoia de Creator și de a mă conecta cu El. Prin aceasta, dobândesc calitățile Sale.

Creatorul vrea să devin etern și perfect ca El, și prin urmare, de fiecare dată îmi arată slăbiciunea, neputința, lipsa de speranță și ignoranța mea. Îmi arată opusul Său, astfel încât să mă întorc către El și să cer ceva opus a ceea ce simt, adică puțin din calitățile Sale, gradul Său. Și astfel, din a fi opus Creatorului, ajung la o stare perfectă. De fiecare dată, cu cât mă afund mai adânc în rău, cu atât binele pe care îl ating este mai mare.

Când nu am de ales, îmi amintesc de Creator. Dar în realitate, El este cel care îmi amintește de Sine Însuși. De unul singur nu m-aș gândi niciodată la El, deoarece dorința egoistă este blocată în ea însăși; este un sistem închis. Prin urmare, Creatorul aduce o mică rază de lumină aproape imperceptibilă în mine, și dintr-o dată, îmi amintesc că există un Creator și că mă pot îndrepta către El.

Și așa se întâmplă de fiecare dată pentru a întări conexiunea cu El, deoarece prin aceasta îmi construiesc sistemul spiritual interior, dobândesc calitățile Sale și devin ca El. Dar mai întâi, pentru a-mi arăta cine sunt eu și cât de opus sunt Lui, El trebuie să mă pună în stări neplăcute.

Și bineînțeles, toate stările trebuie să se producă și cu siguranță mă voi împiedica la fiecare pas. Este deja scris dinainte unde voi primi un cucui și unde o vânătaie, dar fără aceste lovituri nu pot crește. Se spune că deasupra fiecărui fir de iarbă stă un înger care îl lovește și îi poruncește să crească.

Dar dacă vrei să eviți suferința, este posibil. Întreaga întrebare este cum să treci prin ele; despre asta este studiul nostru. Învățăm cum să parcurgem această cale în mod conștient, prin propria noastră dorință. Vrem să aflăm cine suntem și în ce suntem opuși Creatorului, adică să obținem în mod conștient corectarea. Și dacă acționăm astfel, nu simțim loviturile, ci le parcurgem cu bucurie.

Simțim dezamăgire, dar ne privim pe noi înșine ca și cum ar fi din exterior, ca și cum ar fi altcineva. Ca și cum mi-aș vedea corpul pe masa de operație și eu însumi particip la corectarea mea. Aceasta este o simțire complet diferită.

În loc să sufere sub fiecare lovitură timp de cincizeci de ani, omul poate trece prin ea în zece minute. Omul trăiește mulți ani de viață în muncă grea și suferință, și în final, primește mici corectări în plan spiritual, corectări care nu pot fi comparate cu ceea ce corectează un student în timp ce studiază Cabala. Omul care a participat la o singură excursie cu caiacul cu grupul nostru a făcut o corectare care i-ar lua unui om obișnuite o viață întreagă, totuși rezultatul în lumea spirituală este același.

Nu înțelegem ce semnificație are calea conștientă a dezvoltării. Omul trece prin zeci de cicluri de vieți, în timp ce ar putea, într-o singură viață, să facă un salt.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06.01.26, Rabaş – Art.23, 1984-85-Pe patul meu, noaptea

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→