Nu avem alte mijloace de avansare, nicio altă pârghie prin care să pot avansa, cu excepția influenței mediului înconjurător. Dacă totul din mine, complet și în întregime, este concentrat în mine, ce forță mă poate îndruma în cealaltă direcție, din interior spre exterior? Nu am astfel de forțe în mine.

Toate forțele mele acționează „pentru mine”, „de dragul meu”. Cum pot crea acțiunea opusă, „de dragul altora (semeni)”? De unde poate fi obținută o astfel de forță a naturii?

În acest scop, sufletul a fost creat într-o stare divizată, în două părți: eu însumi și lumea înconjurătoare. Ni se dă o singură libertate – să alegem ce este mai important. Dacă vrei să atingi spiritualitatea, organizează-ți mediul înconjurător astfel încât să devină mai important pentru tine decât tu însuți.

Într-adevăr, acesta nu este un mediu exterior, ci propriul meu suflet, AHP al meu, „veșmintele” și „palatele” Kliului sufletului meu. Îmi apare doar, ca fiind în exterior.

Invidia și dorința de onoare te atrag spre mediu, spre părțile sufletului tău. Organizează-le artificial, astfel încât să te influențeze.

De la nivelul nostru, ni se oferă o abordare psihologică, fiind spirituală din interior. Prin conexiunea cu aceste dorințe (Kelim) care se presupune că mă înconjoară, și prin utilizarea a invidiei aparente și a dorinței mele de onoare, în esență atrag aceste dorințe înapoi către mine, astfel încât acestea să fie conectate cu mine și să-mi definească sistemul de valori.

Deci, de unde provin invidia și dorința de onoare? Din ruperea sufletului în două părți – eu și lumea.

Dorind să folosesc „ajutorul împotriva lui” (împotriva ego-ului meu), activez aceste dorințe externe ale mele, astfel încât ele la rândul lor, să mă influențeze. Mai târziu vom dezvălui că lucrăm doar cu noi înșine, cu dorințele noastre, cu calitățile noastre și că totul a fost aranjat așa de la început.

Dar fără a organiza mediul, nu există (și nu va exista niciodată) o altă forță capabilă să „mă ia de urechi” și să mă îndrume către adevăratele mele dorințe, către suflet. Nu există nicio altă forță în lume.

Suferința nu poate decât să mă facă mai sensibil, astfel încât să vreau să caut o soluție. Dar soluția va fi aceeași – să mă pun pe mine sub influența mediului.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala 01.04.2010

Filed under: Invidia, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sunt necesare atât de multe lumi?

Răspuns: Lumile spirituale sunt necesare pentru a ne ridica la nivelul Creatorului. Adevărul este că lumina Creatorului a început să influențeze dorința pe care El a creat-o, iar această dorință s-a dezvoltat continuu sub influența Sa până când a ajuns la al 125^lea grad numit lumea noastră. În acel moment, dorința generală s-a spulberat și s-a rupt.

Acum, prin adunarea și reasamblarea treptată a acesteia, trebuie să ne ridicăm din lumea noastră înapoi la nivelul Creatorului, prin 125 de grade.

Întrebare: În lumea noastră corporală, totul este împărțit în multe obiecte mici, ca un fagure de miere. Vedem lumea împărțită în natură minerală, vegetală, animalică și umană. Dar în spiritualitate, toate fenomenele au loc într-un singur corp. Cum ar trebui să înțelegem acest lucru?

Răspuns: În spiritualitate, totul are loc într-o singură dorință comună. Acolo, multe înclinații, direcții și calități opuse sunt unite de un ecran comun. Colectez toate plusurile și minusurile ca și cum ar fi într-o singură pungă, o leg și vreau să o folosesc pentru a aduce mulțumire Creatorului. Drept urmare, aducându-i mulțumire, primesc mulțumire și pentru mine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 25.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vorbiți constant despre credință, când Cabala este o știință și o realizare, iar credința este un concept filosofic, religios?

Răspuns: Credința este calitatea dăruirii. În lumea noastră, această calitate nu există, deoarece chiar dacă eu dau ceva, o fac cu scopul de a primi ulterior. Nu pot da doar de dragul de a da.

Calitatea lumii spirituale însă, este calitatea dăruirii. Se numește credință. Nu o confundați cu ceea ce înțelegem prin credință în lumea noastră.

În lumea noastră, omul credincios își închide ochii și face ceva complet nechibzuit. Aceasta este o acțiune complet nerealistă, ilogică și lipsită de temei.

În Cabala, credința este forța dăruirii pe care o primim de la lumina superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.05.2016

Filed under: Credinta, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un concept de karmă care promovează ideea că există un fel de povară care mă împiedică să fiu fericit, dar că dacă fac acțiuni pozitive sau am suferit nevinoivat, atunci îmi reduc karma.

Răspuns: Așa este structurată conștiința religioasă, ca și cum suferința ne-ar îmbunătăți cumva. Absolut deloc!

Primesc cu brațele deschise orice influențe asupra mea, atât negative, cât și pozitive. Problema mea constă doar în a mă pregăti să le percep pe amândouă ca pe o motivație de sus, pentru a avansa spre unificare. Și se pare că în principiu, nu contează pentru mine ce fel de influențe sunt acestea, negative sau pozitive.

Mă privesc obiectiv. Dacă egoismul meu este mai afectat de influențe negative, atunci este benefic. Acest efect este negativ în raport cu egoismul meu, nu în raport cu mine, pentru că eu vreau să-mi înalț „egoul”, prin urmare nu am probleme cu asta.

Nu cer suferințe; nu mă rog pentru ele ca să pot primi un fel de recompensă pentru asta mai târziu, nu! Ele servesc pur și simplu drept motivaţie pozitivă pentru mine să merg mai departe. Dar în principiu, nu le primesc în sine cu brațele deschise și nu tind să le ating; acest lucru este imposibil. Doar un masochist ar putea crede că suferința purifică, că va fi răsplătit cu paradisul sau cu un fel de recompensă pentru suferință: a suferi aici și a primi acolo. Toate acestea sunt greșite!

La urma urmei, în principiu, natura însăși asigură progresul nostru bun. Și prin urmare, totul depinde de cât de mult ne poziţionăm deasupra simțirilor, adică le considerăm doar pârghia prin care avansăm.

Dintr-o conversație despre Educația Integrală, 30.05.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→