Întrebare: În lumea spirituală, nu există o viteză constantă; există doar accelerație. Cum ar trebui înțeles acest lucru?

Răspuns: În lumea noastră, poți fi într-o stare de repaus sau mișcare, dar în lumea spirituală, repausul este imediat zero; pur și simplu nu există. La fel cum în micro-lume, este imposibil să oprești o particulă elementară; ea nu poate rămâne nemișcată pentru că ar dispărea imediat; așa este și aici.

Comentariu: Dar o particulă elementară are o viteză constantă și noi vorbim despre accelerație.

Răspunsul meu: Nu contează; ea nu poate rămâne într-o stare înghețată. În lumea noastră, observăm ceea ce pare a fi o mișcare constantă între diferite obiecte, dar în lumea spirituală nu există constanță, ci doar accelerație pozitivă.

Întrebare: Ce este repausul în spiritualitate?

Răspuns: Repausul este starea de a te bucura de aplicarea constantă a eforturilor tale și de creșterea lor continuă, satisfacția de a lucra continuu și din ce în ce mai mult.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 25.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Granița de la intrarea în gradul numit „țara lui Israel” se numește Hanuka deoarece ne corectăm într-o stare în care putem începe să lucrăm cu dorința noastră. Dorința este Raţon, din cuvântul „Ereţ” (țară); „Israel” înseamnă îndreptat direct către Creator.

Trecerea prin deșert este o apropiere de Hanuka. După victoria asupra grecilor din noi, începe intrarea în țara lui Israel. Prin urmare, Hanuka personifică granița dintre deșert și țara lui Israel.

Cu alte cuvinte, Hanuka este corectarea egoismului până la gradul de „dreptate incompletă”, când egoul pur și simplu îngheață și nu mai interferează cu noi. Suntem, ca și cum am fi suspendați în aer; jos este egoismul, sus este altruismul, iubirea absolută, iar la mijloc este calitatea spirituală a lui Bina pe care am dobândit-o, care ne susține.

Prin urmare, ni se explică ce trebuie făcut în continuare, deoarece munca în țara lui Israel nu este absolut aceeași ca în deșert.

În deșert a trebuit pur și simplu să ne ridicăm deasupra dorințelor egoiste, care de-a lungul a 40 de ani (40 de grade) s-au manifestat în noi în fiecare zi; adică, Malchut a trebuit să se ridice în Bina. Și acum, din Bina, trebuie să ne ridicăm la Keter. Aceasta este deja munca în țara lui Israel.

Din KabTV „Secretele Cărții Eterne”, 21.12.2016

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Una dintre pacientele mele avea diabet și suferea de depresie. Era singură, așa că mânca orice găsea în jur, nu gătea niciodată pentru ea, încălzea mâncăruri gata preparate la microunde și mânca din mers. Am întrebat-o dacă are o prietenă, și după ce am primit un răspuns pozitiv, le-am sfătuit să gătească una pentru cealaltă. Mi-au urmat sfatul și amândouă au început să se recupereze. De ce omul nu poate face ceva pentru el însuși, dar o face cu plăcere pentru altul?

Răspuns: La o femeie acest lucru este exprimat deosebit de puternic, deoarece are un instinct matern, de grijă, un simț al datoriei. Omul este prea leneș să gătească doar pentru el însuși. Este binecunoscut faptul că, dacă o femeie trăiește singură, nu va găti niciodată. Dar dacă are o familie, nu își poate permite să lase lucrurile să treacă.

De ce devenim mai sănătoși atunci când avem grijă de ceilalți? Nu măcar pentru faptul că sistemele noastre se echilibrează reciproc, ci pentru că intrăm în echilibru cu natura, cu vasta lume înconjurătoare în care circulă forțe puternice care tind spre echilibru. Existăm unii între alții ca un dipol: plus-minus, minus-plus, care începe să interacționeze cu acest câmp enorm, cu această forță enormă. Și din moment ce ne străduim să-i semănăm, atragem asupra noastră influența sa pozitivă, o influență care ne vindecă.

Nu contează la ce nivel interacționăm unul cu celălalt. Să presupunem că doi oameni schimbă lucruri mici și plăcute; nu contează ce anume. Principalul lucru este că are loc o acțiune care îi pune în corespondență cu acest câmp vast, iar apoi amândoi încep să se recupereze. Și nu contează că unul i-a trimis celuilalt un măr, iar celălalt i-a trimis înapoi ceva la fel de nesemnificativ; nu acesta este scopul. Scopul constă tocmai în corespondența cu mediul înconjurător, cu aceea cu care te aliniezi: fie cu umanitatea coruptă, de la care primești doar influențe negative, fie cu influența pozitivă a marii forțe a naturii.

Din  KabTV „Medicina viitorului”, 07.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: De ce depind calmul și armonia sufletului?

Răspuns: Calmul și armonia nu sunt stări bune pentru un cabalist. Deși, conform scopului creaţiei, tindem spre ele, pentru un om care este deja îndreptat spre scopul superior, calmul trezeşte un sentiment copleșitor de aversiune; nu-l poate suporta. Prin urmare, nu ar trebui să ne gândim la calm.

Omul trece prin diferite stări. Cu toate acestea, nu trebuie să tindem spre odihnă, ci spre mișcarea adecvată către scop, pentru a-l reînnoi constant și a oferi mereu noi simțiri și împliniri.

Întrebare: Dar Creatorul este întotdeauna într-o stare de odihnă. La ce fel de odihnă se referă?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul sau lumina superioară este în odihnă completă. Ideea este că El nu se schimbă și doar se raportează la toată lumea cu iubire infinită. Mișcarea neschimbată (când nu există accelerare sau modificare) se numește și repaus.

Dacă un corp se află într-o stare de mișcare uniformă, în linie dreaptă, adică nu se schimbă pe sine, este considerat a fi în repaus; nicio forță nu acționează asupra lui pentru a-l încetini sau a-l schimba. Același lucru este valabil și aici.

Cabaliștii se străduiesc să avanseze constant, să se schimbe, să se umple, să-și mărească accelerația; prin urmare, nu avem nevoie de odihnă.

În Cabala, mișcarea înainte fără accelerare nu este considerată mișcare. Poți veni la lecție în fiecare zi, să faci ceva an de an; acest lucru nu va fi considerat progres. Trebuie să te străduiești, să accelerezi.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 14.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→