Întrebare: Ați spus că inspirația și transmiterea informațiilor ar trebui să fie scurte, clare și la obiect, nu afirmații incoerente care se întind timp de cinci până la zece minute, în care un om vorbește și toți ceilalți tac, ca și cum s-ar forța: „Da, trebuie să ascultăm”. Cum ar trebui să fie un discurs cu adevărat inspirator?

Răspuns: Aceasta este o mare problemă, pentru că prietenii noștri încep să citeze fragmente, să folosească jargon oficial și să aducă tot felul de explicații. Aici, trebuie doar să-ți exprimi expresia interioară cât mai simplu posibil, de la inimă la inimă, pentru a transmite sentimentul maxim cu un număr minim de cuvinte și asta e tot.

Prin urmare, sunt în favoarea situaţiei ca totul să fie foarte scurt, fără intelectualizări inutile. Omul ar trebui să se pregătească din timp, astfel încât să izbucnească din inimă, cum se spune, „fără să gândească”. Dar acest lucru nu este ușor; ci vine treptat.

În plus, ascultătorii înșiși nu sunt încă obișnuiți cu înțelegerea. Încă nu comunicăm unii cu alții interior, prin simţiri. Așa cum o mamă își simte copilul fără cuvinte, iar bebelușul îşi simte mama prin simțiri subconștiente, așa ar trebui să ne simțim și noi unii pe alții. Cu cât mai mulţi!

Atunci comunicarea noastră externă, cuvintele, gesturile, expresiile faciale vor deveni superflue. În timp, toate acestea vor înceta și vei putea să transmiți simțirile tale altora și să le primești complet în afara contactului fizic, chiar dacă omul respectiv nu mai este în lumea noastră, ci pe alte niveluri.

Adică, nu îl mai asociezi cu corpul său. Fie că se află undeva, la câteva mii de kilometri distanță de tine, în corpul său, fie în afara corpului, într-o altă dimensiune, care este diferența?

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Transfer de informații”, 23.01.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă totul în lume depinde de oamenii implicați în dezvoltarea spirituală, înseamnă că suntem responsabili pentru toată suferința din lume?

Răspuns: Noi nu provocăm suferință în lume; dimpotrivă, atrăgând lumina, mutăm suferința de la nivelul material la nivelul suferinței spirituale. Adică, în loc să suferim din cauza războaielor, bolilor și a tuturor celorlalte probleme, suferim de o lipsă de spiritualitate. Aceasta este ceea ce oferă omului.știința Cabala.

Îi aduce „suferință”, dar nici măcar nu poate fi numită așa; este suferința din iubire, ca și cum aș fi invitat la masă peste câteva ore, așa că nu mănânc chiar acum pentru a-mi menține pofta de mâncare. Aceasta se numește suferinţa din iubire; este atunci când îmi dau seama că ar trebui să pregătesc Kelim spirituale.

Și chiar și acum, în Kelim goale, simt strălucirea viitoarei întâlniri cu oamenii pe care îi iubesc și a mâncării servite. La asta trebuie să ajungă omenirea, să le arăt celorlalţi că există o soluție să se dezvolte, dar nu ca urmare a loviturilor naturii.

Acum intrăm într-o perioadă de probleme ecologice care pot cauza suferința și moartea a mii de oameni. Vedem dezastre naturale care se produc în întreaga lume, în China, Europa, Rusia și America.

Singura modalitate de a scăpa de acestea este trecerea la pregătirea Kelim [vaselor] spirituale, nu într-o formă pământească, nu așteptând decenii ca suferința să treacă până când vom realiza în sfârșit că există un motiv, un scop și două căi către scop: calea luminii și calea suferinței.

De ce ar trebui să suferim în zadar? Să atragem acum lumina care ne va arăta diferența dintre starea ei și a noastră, astfel încât să suferim din cauza faptului că ne dorim o stare mai bună, mai degrabă decât din cauza faptului că acum ne simțim rău.

Asta este ceea ce oferă omului știința Cabala – calea luminii în loc de calea suferinței.

Din Lecția zilnică de Cabala 01.09.10, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu am nimic în afară de dorința mea, deci cum pot renunța la ea? Toată viața mea, mi-am urmat logica rațională; ar trebui să mă opun brusc ei, ca și cum mi-aș fi pierdut mintea și rațiunea?

Știința Cabala nu ne îndeamnă să lucrăm fără minte sau rațiune, ci ne învaţă să ne ridicăm deasupra lor. Cunoașterea și rațiunea rămân, nu le ștergem, ci ne ridicăm întotdeauna deasupra lor și facem opusul.

Prin urmare, cel care depășește cunoașterea își stimulează cunoașterea să crească tot mai mult. Cu cât cresc mintea și cunoașterea sa, cu atât omul se ridică pentru a acționa deasupra lor, și prin urmare, devine din ce în ce mai inteligent în lumea materială și avansează mai departe în cea spirituală.

Așa crește el tot timpul, în cadrul cunoașterii și apoi deasupra cunoașterii, și din nou în cadrul cunoașterii și deasupra cunoașterii…

Prin urmare, nu anulăm niciodată cunoașterea noastră și nu coborâm sub ea, așa cum se întâmplă în religii, ci mergem întotdeauna prin credință deasupra rațiunii. Credința dobândită deasupra rațiunii devine cunoaștere, și din nou, trebuie să mergem deasupra ei. Așa urcăm în gradele spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala din 22.11.2020, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Dorinta, Munca interioara, Munca spirituala, Ratiune, Spiritualitate - Niciun comentariu→