Astăzi, am ajuns într-o stare în care milioane de oameni din întreaga lume au început să-și pună întrebări: „De ce suferim? De ce trăim? Care este scopul vieții noastre? Are natura un fel de program cu privire la noi?”

De aceea, știința Cabala este revelată acum; tocmai această știință poate oferi răspunsuri la aceste întrebări. Per total, toate aceste răspunsuri se reduc la un singur lucru: Cabala ne dezvăluie o realitate diferită.

Știința Cabala este o metodă de dezvăluire a realității superioare, adică o realitate dincolo de noi înșine, dincolo de ceea ce simțim în prezent. Din aceasta, fiecare dintre noi trebuie să treacă printr-o anumită barieră interioară care ne ascunde acea a doua jumătate a realității, în care existăm deja chiar și acum.

Este ca și cum o lumină se aprinde brusc și vedem că există altceva aici. Și într-adevăr așa este. Doar că nu se aprinde lumina cu care suntem obișnuiți, ci lumina superioară, și în ea începem să vedem o altă realitate, care anterior era întunecată, invizibilă și imperceptibilă, și anume realitatea lumii superioare. Numai atunci vom înțelege ce se întâmplă în ea și toate motivele pentru ceea ce se întâmplă, adică ce este esența noastră. Și deja aici, în lumea superioară, vom vedea că suntem suflete, nu corpuri fizice, nu partea însuflețită care există în noi. Suntem partea umană din noi care este eternă, perfectă și este o particulă divină de sus.

Suntem creații eterne, perfecte, trăind într-o realitate diferită și într-o formă diferită de existență. Scopul nostru este să ne înălțăm și să trăim în lumea superioară, spirituală, eternă, dincolo de limitele timpului, mișcării și spațiului, precum și ale percepției noastre asupra realității.

Și ce se va întâmpla cu această lume? Pentru o vreme, această lume va continua să existe, până când vom atinge realitatea superioară. Și în funcție de măsura atingerii gradului superior al lumii spirituale, realitatea gradului inferior se va estompa și va deveni din ce în ce mai puțin perceptibilă până când va dispărea complet.

Cabaliștii spun că trebuie să ajungem la aceasta aici și acum, în această viață, în lumea noastră. În același timp, nimic nu ar trebui să se schimbe, cu excepția dezvăluirii lumii superioare pentru noi.

Dintr-o prelegere „Cabala pentru oameni” 04.01.2011

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul trece prin diferite etape în dezvoltarea sa spirituală. Inițial, este ca ceva lipsit de viață; se alătură unui grup care începe să îl influențeze și să-l dezvolte, dar nu este capabil încă de acțiuni independente și nu înțelege unde se află de fapt.

Trec câțiva ani așa, până când își dă seama că mai are de lucru și că trebuie să acționeze activ și să clarifice constant încotro se îndreaptă. Din acel moment, omul încetează să mai fie neînsuflețit și se transformă într-o plantă. Începe să crească singur, prin îngrijire de sine, datorită conexiunii cu ceilalți, urmând sfaturile învățătorului și acordând atenție căii.

Oamenii încearcă singuri să se pună sub influența mediului înconjurător, deoarece și-au dat seama că acest grup nu este doar o adunare de oameni, ci că posedă o forță interioară specială, necesară dezvoltării lor. Astfel, ei devin o „plantă” și încep să tragă forțe din grup, ca din sol, pentru a se integra cu acesta și mai puternic. Înțeleg că fructele apar pe un pom matur, iar pomul crește doar cu condiția ca omul să se integreze în grup.

Și pe măsură ce cresc, ei doresc să primească roadele, care sunt conexiunea, iubirea, dăruirea reciprocă și revelația forței comune a dăruirii, în care Creatorul este revelat. Toate acestea se află încă la nivel vegetal.

Dar există și nivelul animal, când ei sunt deja capabili să se guverneze și să își asume o parte din responsabilitatea pentru conexiunea dintre toți. Acesta nu mai este un „copac” înrădăcinat într-un singur loc și pasiv față de cel care îl îngrijește.

Gradul uman din interiorul unui om este cel care îngrijește copacul. Totuși, gradul animal din interiorul unui om deja nu este doar un copac, ci unul care se străduiește să crească și încearcă să participe activ la întregul sistem. Omul vede defectele comune și încearcă să le corecteze. El vede nu numai cum să se corecteze și să se integreze pasiv în sistem, ci și cum să-i ajute pe ceilalți, lucru prin care devine inclus în conexiunile și corectările generale. Acest lucru poate fi atribuit gradului animal.

Și apoi există gradul uman, când conform acțiunilor sale, el aderă deja la Creator. Se pare că temelia întregii noastre dezvoltări este îngrijirea „copacului”.

Pentru început, acest lucru este suficient pentru a împărți viața în materială și spirituală. Lumii materiale trebuie să i se dea ceea ce este necesar – nici mai mult, nici mai puțin. Iar muncii spirituale – tot restul, fără limitare.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/8/12, Rabaş, Scrisoarea 46

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce înainte, Europa era un fel de punct de referință pentru alte țări?

Răspuns: Deoarece Imperiul Roman a transmis ideile, legile, atitudinea sa față de realitate, natură și societate întregii Europe după ce a cucerit-o. În esență, a fondat întreaga Europă, inclusiv Anglia.

Comentariu: Dar și romanii și-au luat ideile de undeva.

Răspunsul meu: Natura romanilor se baza pe opusul Ierusalimului. Au urmat o cale egoistă de dezvoltare, o respingere completă a religiei, o atitudine dură, ca și cum ar fi fost realistă, față de lume și construirea societății conform anumitor canoane care stau la baza dreptului roman.

Dreptul roman nu a fost abolit. Indiferent de cât ne bazăm pe el în exterior, în interior ne bazăm încă pe dreptul roman antic. Și este absolut opus legii evreiești.

Acest lucru provine din antica confruntare a lumilor: Roma și Ierusalim. Roma a crescut și a înflorit cu adevărat în cuceririle sale tocmai pe distrugerea Ierusalimului. Aceasta este o dezvoltare egoistă, naturală și corectă din punctul de vedere al lumii noastre, a umanității până la recunoașterea sinelui ca fiind absolut defectuoasă. În vremea noastră, a atins deplina sa înflorire egoistă și vedem că procedând astfel, ajungem într-un impas; nu există nicio modalitate de a merge mai departe. Egoismul s-a salvat pe sine. A început să se dezvolte în Roma Antică, iar acum această perioadă se apropie de sfârșit.

Următoarea etapă va fi conștientizarea faptului că dezvoltarea trebuie să fie altruistă. Oamenii nu vor avea altă opțiune. Indiferent dacă vor sau nu, în ciuda urii lor față de iudaism, vor accepta Cabala, însăși ideea de conexiune, fuziunea tuturor într-un singur sistem. Viața și natura îi vor forța pe toți. Dar astăzi ne aflăm în acest punct al istoriei.

Prin urmare, pe de o parte, Cabala se dezvăluie ca o metodă de unire a umanității. Fără ea, nu vo m putea uni oamenii, deoarece egoismul nu ne va permite să facem acest lucru. Doar Cabala ne poate da puterea de a ne ridica deasupra egoului.

Pe de altă parte, vedem o Europă în declin, a cărei moștenire romană se apropie deja de sfârșit.

Întrebare: Deci experimentul creației a început cu Imperiul Roman, când egoismul a început să se dezvolte în opoziție cu spiritualitatea?

Răspuns: Da, desigur. De aici au provenit cele trei religii principale și tot restul.

Și acum, începe o reevaluare și o schimbare foarte clară a valorilor. Nu există nicio cale de ocolire, vom fi obligați să luăm unificarea universală și revelarea Creatorului ca fundament, mai degrabă decât toate religiile și credințele, și împotriva a tot ceea ce ni se spune și a ce ne imaginăm singuri.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ridică-te deasupra morții”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astăzi observăm un fenomen foarte interesant în dezvoltarea naturii. Pentru prima dată în istorie, nu ne dezvoltăm orbește ca înainte, când egoismul nostru ne împingea înainte și ne obliga să avansăm în toate direcțiile posibile. Obișnuiam să facem brusc o descoperire într-un domeniu, în altul, în al treilea, și mii de oameni se implicau în aceasta, dezvoltau și promovau bunurile produse, unii altora. Aceasta era calea progresului.

Deodată, există o stagnare totală, ca și cum pentru prima dată trebuie să înfruntăm adevărul și să realizăm: ce s-a întâmplat, de unde am ajuns aşa? Copiii noștri deja nu ne iau exemplul și parcă întreabă: De ce m-ai născut, pentru ce trăim noi? Dar nu putem răspunde noi înșine la această întrebare. Am continuat să alergăm, și să alergăm constant, fără oprire. Deodată ne-am oprit și ne-am gândit: „Dar încotro alergăm, pentru ce, ce se întâmplă, unde am ajuns?”

Ne uităm în jur și ne îngrozim. Acesta este un deșert uscat, lipsit de viață, unde nu este nimic. Și cel mai interesant este că ceea ce ni se cere în primul rând este să înțelegem și să realizăm starea la care am ajuns ca urmare a întregii noastre istorii de dezvoltare. Toată lumea trebuie să o recunoască și să o înțeleagă; fără asta nu va putea ajunge la o participare reciprocă cu ceilalți.

Cu ceva timp în urmă, aceasta era prerogativa câtorva aleși; câțiva oameni de știință, politicieni, înțelepți, un rege sau un alt conducător dădeau porunci despre cum să avansăm și stabileau legi.

Totuși, astăzi începem să dezvăluim legea care trebuie realizată de fiecare dintre noi. Nu poți acționa diferit; prin urmare, ai nevoie de educație. Este imposibil să aplici această lege prin forță, prin emiterea de amenzi sau prin închiderea tuturor celor care nu o respectă.

Nu se va întâmpla așa! Omul este obligat să-și pună inima în implementarea acestei legi, în conexiunea sa cu ceilalți. Acesta nu este un calcul de cumpărare-vânzare: cât îți dau eu, la fel îmi dai tu mie. Aceasta este unicitatea noii stări despre care mulți oameni scriu, care dezvăluie că există un proces care începe de la zero în timpul nostru și care aparține unui nivel diferit de dezvoltare. „Aceasta se numește dezvoltare umană, în care construim un sistem reciproc de conexiuni între noi, imaginea unei ființe umane unificate. Este imposibil ca omul să refuze să se alăture acestui sistem, indiferent dacă locuiește la celălalt capăt al lumii, în Manhattan sau în Europa. Suntem obligați să oferim acest lucru tuturor. La urma urmei, dacă toată lumea depinde de toată lumea, nu avem de ales.

În primul rând, trebuie să fie o transformare reală în creșterea copiilor, a noii generații. Cel puțin următoarea generație va începe o viață nouă, frumoasă, echilibrată, plină de participare reciprocă, sigură pe sine și încrezătoare. Nimeni nu va vinde droguri unui copil, nimeni nu-l va obliga să-și vândă corpul și nu-l va bate.

Uitați-vă la ce le-am făcut copiilor noștri; ei sunt o copie fidelă a noastră. Nu putem face nimic cu noi înșine, și prin urmare, nu ne putem salva copiii, astfel încât să crească și să devină oameni diferiți. Cum pot să-i cer copilului meu să fie diferit dacă eu însumi sunt la fel?

Prin urmare, ne uităm la copiii noștri și vedem că îi pierdem. Ei ajung chiar mai răi decât noi.” Dar în esență, ei continuă același tipar. Nu le pot numi rele. Dacă eu mă rostogolesc pe o pantă, atunci ei se rostogolesc doar puțin înaintea mea, deoarece aceasta este următoarea generație.

Totuși, avem ocazia să înțelegem serios acest lucru, să trecem prin toate etapele revoluției interioare cu ajutorul acestui curs și să trecem pe noua cale, deoarece viața ne obligă și nu pentru că a inventat-o ​​vreun cap deștept.

Trebuie să verificăm întregul ajutor pe care îl putem obține din știință, psihologie, experiența din viața noastră de zi cu zi și să vedem împreună cum putem construi o lume nouă. La urma urmei, cursul nostru unic este destinat exact acestui scop.

Din KabTV, emisiunea „Viața nouă 6”, 03.01.2012

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În practică, văd cum sunt copiii din Israel; există o lipsă completă de respect față de adulți, față de crestere…

Răspunsul meu: Acesta este cel mai minunat lucru care ar putea fi. Și nu spun asta pentru că sunt israelian, ci pentru că atunci când un copil nu vrea să asculte de un adult, acesta este deja un început bun.

Dar ce înseamnă „nu vrea”? Asta vine din natura lui. Se simte absolut independent, ignoră toate valorile tale și nu vrea să aibă nimic de-a face cu ele. Vrea să descopere ceva nou pentru sine.

Nu vorbesc despre ceea ce se întâmplă aici. Sincer, nu am văzut încă o imagine atât de ideală, dar aș fi foarte fericit dacă generația tânără nu ar asculta deloc de cea mai în vârstă. În același timp, ar trebui să aibă capacitatea de a analiza și de a-și găsi singuri punctul de vedere, o viziune asupra lumii care să fie atentă, pătrunzătoare, penetrantă și clară, astfel încât să privească scopul prin fiecare – unde este acesta? Numai atunci pot folosi corect tot ce îi înconjoară.

Acest lucru nu există încă în educaţie. Însă egoismul pe care îl vedem la noua generație dă speranță că ne apropiem de acest lucru. Și când vor ajunge la putere în mass-media și în societate, cred că până atunci îi vom putea ajuta deja să înțeleagă că tocmai Cabala este un mijloc de a căuta scopul vieții și de a-l realiza.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea 1”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→