Când ne adunăm, agenda ar trebui definită de la bun început. Cu alte cuvinte, fiecare pe cât poate, ar trebui să vorbească despre importanța grupului, despre beneficiile pe care i le aduce grupul. În conformitate cu așteptările sale ca grupul să-i ofere ceva important, ceva ce el însuși nu poate realiza, în acea măsură el ascultă grupul.

Iar motivul pentru aceasta este ca la început să construim măreția grupului, obiectivele naturii și necesitatea atingerii acestora. Căci tocmai în măsura măreției obiectivului, omul va putea depune eforturi deasupra egoului său, să-și anuleze opinia în fața opiniei grupului și să acționeze nu numai de dragul grupului, ci și de dragul naturii, al întregirii sale. Cu o astfel de direcționare a gândurilor sale, el va simți ajutorul tuturor forțelor naturii.

Același lucru este valabil și pentru iubirea pentru prieteni. Înainte de a ne aduna, este necesar să construim importanța prietenilor, importanța fiecăruia dintre ei. Și în măsura în care apreciază măreția grupului, el poate trata grupul cu respect. Iar după aceea, să se verifice cât efort depune pentru beneficiul grupului. Și dacă descoperă că nu are puterea să facă nimic în beneficiul grupului, atunci există un loc unde să se adreseze grupului cu o cerere de putere și dorință de a lucra pentru a atinge iubirea aproapelui.

Și dacă s-a îndreptat către grup chiar și în gânduri, trebuie să fie sigur că va primi puterea de a se uni și de a se verifica dacă este în bucurie, ca indicator al faptului că el crede în puterea grupului și în dorința de a-l ajuta să obțină corectarea.

Și din moment ce în acest caz toți prietenii reprezintă o singură dorință, omul vrea să-i vadă pe toți bucurându-se. Prin urmare, după toate calculele vine momentul bucuriei iubirii pentru prieteni. Și fiecare ar trebui să se simtă fericit ca și cum tocmai ar fi făcut o faptă bună, și prin aceasta ar fi câștigat mulți bani. Și acum, așa cum este obișnuit în această lume, își tratează prietenii.

În mod similar, este și aici: fiecare ar trebui să se asigure că prietenul său este îngrijit, pentru că acum este fericit și vrea ca prietenii săi să se simtă bine. Prin urmare, încheierea întâlnirii ar trebui să aibă loc într-o notă de bucurie și inspirație. Și atunci toată lumea va simți perfecțiunea.

Din Lecția zilnică de Cabala, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: LSD-ul este o categorie separată de droguri. Dacă, așa cum spuneţi, este doar o anumită iluzie, atunci de ce provoacă omului senzații pe care le descriu cabaliştii?

Răspuns: Consumul de LSD nu este o soluție pentru o problemă; este o deconectare de la realitate; adică nu este o corectare conștientă a sinelui în cadrul societății, unde devii un membru util și te exprimi ca fiind iubitor și grijuliu, ca o mamă față de ceilalți, și unde fiecare membru al societății te percepe în acest fel, iar tu îi percepi la fel. Astfel de relații sunt caracteristice societății viitorului.

Dar cei care iau LSD se detașează de realitate, fără a se conecta cu ceilalți. Nu își doresc nici cel mai mic contact! Le place să experimenteze tot felul de viziuni roz în interiorul lor.

Totuși, Cabala vorbește despre ceva complet diferit: o cale foarte reală, foarte dificilă de corectare a omului, unde el se controlează și dobândește ecrane, adică forțe, care îi permit să se ridice deasupra egoismului său, deasupra fiecăreia dintre măsurile sale.

Aceasta este o cale foarte clară, parcursă în conexiune cu alți prieteni, unde împreună intrați în luptă împotriva propriei naturi.

Toate acestea sunt complet opuse deconectării de la realitate, plutirii solitare, abstracte de ceilalți, care constă în perceperea unor excitații interne. Nu văd nicio legătură între Cabala și consumul de LSD. Este o abordare complet diferită și funcționează pe un material complet diferit. Nu lucrezi tu, ci chimia. Poți injecta oricui un drog și gata; se presupune că deja plutește într-o altă dimensiune.

Omul nu își schimbă natura în acest fel. Se întoarce din nou în aceeași lume și asta este tot. Desigur, își poate da seama cât de bine s-a simțit. Dar ce urmează?! Ce schimbă prin asta?!

Tu sugerezi: „Hai să facem o injecție și apoi ani de zile să nu lucrăm la natura noastră.” Dar trebuie să ne schimbăm natura și să devenim oameni divini, similari Creatorului; adică, trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru către calitatea dăruirii și a iubirii, către angajamentul reciproc corect dintre noi, să dezvăluim în acest angajament lumea superioară, eternitatea, perfecțiunea și să existăm în cadrul ei.

În același timp, lumea noastră nu dispare. Simțim două niveluri de existență: lumea noastră în forma sa materială completă – mergem la muncă, avem copii, îi creștem, servim în armată, facem tot ce este necesar – și simultan ne simțim pe un nivel superior. Omul există pe două niveluri! Iar un nivel nu îl anulează pe celălalt, ci îl ajută.

La nivel pământesc, fiecare om este un membru util al societății în măsura în care se comportă normal ca o simplă ființă umană. El nu strigă: „Să ne iubim unii pe alții!” și așa mai departe.

Dar interior, lucrează către ceilalți pentru a-i aduce mai aproape de calitatea dăruirii și a iubirii, de interacțiunea corectă dintre ei ca un singur organism. Nu am văzut sau auzit niciodată ca oamenii care iau LSD să tindă spre acest lucru.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala și LSD, partea 1”, 06.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Știm că principalul lucru este intenţia. În ce se poate îmbrăca ea pentru a atrage lumina?

Răspuns: Omul se află într-o stare în care Creatorul l-a pus, și din această stare trebuie să-și înceapă calea schimbării pentru a atinge scopul. Nu are pe nimeni la care să se îndrepte în afară de Creator.

Întrebarea este, prin ce mijloace se va întoarce către El și ce anume va cere? Oamenii care au parcurs deja această cale scriu despre ce trebuie făcut. La cine mă adresez pentru sfaturi? Este simplu: la cineva care are deja experiență.

Acești oameni ne sfătuiesc ce să facem, și ei spun că există un studiu prin care extragi forțe și atragi lumina care te întoarce la sursă. Și pentru a avea dorința de a cere această forță în timpul studiului, înainte de studiu trebuie să te înarmezi cu o dorință mai mare decât cea pe care o ai deja. Această dorință suplimentară o poți dobândi de la grup.

La fel ca în societatea obișnuită, atunci când omul intră în ea, dobândește diverse dorințe și obiective – cât de bine ar fi să realizeze una sau alta, să cumpere una sau alta, să fie cutare și așa mai departe. La fel este și cu tine. Dacă intri într-o societate spirituală bună, aceasta îți adaugă dorința de a te apropia de Creator.

Și apoi stai cu cartea, nu ca niște prieteni ai căror ochi abia s-au deschis, ci deja așteptând, sperând și dorind să primești ceva din carte. Adică, totul depinde de ce fel de societate ai găsit și ce ai primit de la ea, și bineînțeles, de învățător și de cărți. Direcția generală vine de la învățător, și prin textele corecte, care te conectează la rădăcinile spirituale îți este dată iluminarea.

Așadar, există doar câteva mijloace: cartea potrivită, învățătorul potrivit, grupul potrivit și tu însuți, care dorești cu ajutorul lor să te schimbi pentru a atinge revelarea Creatorului. Mai întâi să corectezi Kelim  (vasele), apoi să primești luminile.

Corectarea Kelim se numește dobândirea credinței, intenția de a dărui, iar primirea luminilor este primirea cu intenția de a dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala, 18.01.2026 și 19.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Rabaş scrie că în credință, trebuie să urmezi calea „bănuț cu bănuț se acumulează până la o sumă mare”.

Răspunsul meu: Dintre toate acțiunile pe care se presupune că le îndeplinește omul în viață, există o singură acțiune pe care o face de fapt, și aceasta rămâne pentru totdeauna. Toate celelalte sunt temporare. Omul le săvârșește, se bucură de ele sau suferă de pe urma lor și asta este tot.

Există o singură acțiune: să-mi corectez Kli-ul, dorința mea de a primi. Se acumulează din moment în moment sau din ciclu în ciclu și tot ce am făcut rămâne în „contul meu bancar” spre creditul și beneficiul meu. De fiecare dată adaug încă un bănuț în contul meu, în funcție de numărul de corectări făcute.

Și care sunt corectările mele, pe care le cunoaștem deja? Aceasta este o creștere a forței dăruirii cu ajutorul grupului și al studiului; adică este realizarea liberei alegeri. Dacă efectuez o acțiune în conformitate cu libera mea alegere (când o fac eu și nu Creatorul), aceasta este creditată în contul meu.

Acțiunea mea liberă poate fi un singur lucru, să fac grupul mai puternic de fiecare dată, astfel încât să mă influențeze și să întărească puterea dorinței mele, astfel încât, cu o dorință și mai mare de a dărui, să mă întorc către Creator și să cer o forță și mai mare de dăruire de la El.

Astfel, un alt număr apare în soldul contului meu. Așa că mă întorc din nou către grup, îl schimb din nou și din nou grupul mă ridică și mă inspiră să avansez și să dăruiesc. Încă o dată, mă întorc către Creator. Îi cer forța dăruirii, iar soldul contului meu crește din nou etc.

Nu există nimic altceva, deoarece aceasta este singura mea acțiune liberă. Orice altceva nu este făcut de mine, ci de Creator. Dar acest lucru este făcut de mine, și prin urmare, este creditat în contul meu. De fiecare dată, doar acest lucru rămâne ca rezultat al vieților noastre. Doar acest cont rămâne. Prin urmare, Rabaş scrie că după ce omul pleacă, doar Tora și faptele bune pe care le-a făcut în timpul vieții sale rămân cu el.

Din Lecțiile zilnice de Cabala, 18.01.2026 și 19.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→