Totul este determinat exclusiv de gradul de conexiune a mea cu celelalte suflete la nivelul la care mă aflam înainte de a cădea într-o stare de separare unul de celălalt.

Dacă sar cumva peste această separare, atunci parcă mă întorc la starea spirituală pe care în esență, vrem să o atingem.

Dacă încerc să fac asta, atunci din asta iese orice, fie că reușește bine sau poate nu foarte bine, dacă depun efortul, se dovedește că aceasta este singura acțiune prin care mă pot împinge spre o stare spirituală.

Eu sunt un Kli (vas), și din partea mea există o singură acțiune: să măresc Hisaron (lipsă), și atunci o lumină mai mare va intra în acest Hisaron. Și pot crește Hisaron doar sărind peste ecranele dintre cele 600.000 de părți ale sufletului, în ciuda ecranului care ne separă, apărut ca urmare a ruperii Kli-ului atunci când starea care conecta dorințele, părțile lui Adam HaRişon, s-a rupt și ecranul de conexiune s-a transformat într-un ecran de separare.

Aceasta este singura acțiune pe care o pot îndeplini, deoarece sunt un Kli mic, dar care devine un Kli mare datorită acestui fapt.

În afară de aceasta, nu am nicio altă posibilitate de a repara ceva în dezvoltarea mea, pe calea mea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu trebuie să creez un Kli [vas] astfel încât Creatorul să-l poată umple. Dacă primesc inspirație de la Creator, acesta nu este meritul meu, ci al Lui. Dacă primesc inspirație de la prieteni, nici acesta nu este meritul meu, ci al lor.

Iau inspirație de la prieteni. Eu, cel nesemnificativ, care nu am nimic și sunt incapabil să mă unesc cu ei sau să-L doresc pe Creator, iau această inspirație de la ei și acționez cu ea. Eu însumi am dobândit această inspirație.

Aici, trebuie să existe în mod necesar două puncte: eu mă anulez complet, un zero, cel mai jos dintre cei josnici; totuși, am primit inspirație de la ei pentru că i-am înălțat în ochii mei la o mare înălțime. Atunci inspirația pe care am primit-o de la ei prin munca mea în raport cu ei devine ca un Keter pentru mine, în timp ce eu însumi sunt ca Malchut. Aici am ca și cum ar fi un Reşimo [înregistrare] de Hitlabşut [îmbrăcare] și un Reşimo de Aviut [grosime]. Așa acționez. Nu există altă cale.

Dacă pur și simplu iau inspirație de la Creator, este inspirația Lui. Și dacă pur și simplu iau inspirație de la un prieten, este inspirația prietenului. Cum devine așadar, a mea? Trebuie să existe două puncte aici: eu, care nu sunt inspirat nici de Creator, nici de altceva, am dobândit acum inspirație de la un prieten.

Trebuie neapărat să existe două puncte. Unde este rostul „eului” meu? Cum îl voi dezvălui dacă nu acționez conform regulii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Le arăți prietenilor măreție, astfel încât și ei să-ți arate această măreție în schimb.

Întrebare: De ce, atunci când le arăt măreție, văd și mai mult că eu însumi sunt incapabil de ea?

Răspuns: Poți ajunge să vezi că ești incapabil doar dacă încerci acest lucru cu prietenii, și în practică, vezi că ești incapabil să faci nimic. În ceea ce-l privește pe Creator, nu poți vedea acest lucru. Rezultă că trebuie să primești atât punctul Malchut, cât și punctul Keter de la prieteni, de la grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că până și o poruncă fără intenţie este numită poruncă a Creatorului. Totuși, studiem că o poruncă fără intenție este ca un corp fără suflet. Cum pot fi reconciliate acestea?

Răspuns: Când cabaliștii scriu despre porunci fără intenție, nu se referă la oameni obișnuiți. Întrebați un copil care a învățat la vârsta de 13 ani să pună Tfillin de ce o face și va spune: „Așa am fost învățat.” Un altul, puțin mai înțelept, va răspunde: „Este voința Creatorului și de aceea o fac.” Un al treilea va spune: „Vreau să obțin ceva bun pentru mine prin asta.” Există multe motive diferite.

Cabaliștii care au scris cărțile nu s-au referit niciodată la acțiunile fizice ale corpurilor noastre. Când spun că omul efectuează o acțiune fără intenție, înseamnă că eu depun toate eforturile posibile, totuși încă nu am intenția de dragul dăruirii. Poate că încerc să acționez de dragul dăruirii, poate că încă nu înțeleg, dar sunt deja angajat în acest lucru și investesc un oarecare efort.

În comunitatea noastră, există mulți oameni care nu știu ce este intenția de dragul dăruirii, nici măcar ce este spiritualitatea. Cu toate acestea, au făcut un efort și au venit la trei dimineața pentru a studia. Nu cred că mulți dintre ei înțeleg clar de ce sunt aici, își analizează intenția, o clarifică și acum o implementează.

Nu, pentru mulți aceasta este încă o stare inițială. Dar ei fac eforturi interioare, efectuează diverse acțiuni, așa cum este scris: „Orice este în puterea și capacitatea ta să faci, fă”. Ei fac diferite încercări de a atinge ceva spre care sunt împinși de sus. Acestea sunt numite acțiuni fără intenție.

Adică ei, cabaliștii, nu se referă la oameni care au fost învățați să respecte mecanic poruncile, și prin urmare, ei o fac. Ei se referă la cei care stau aici cu dorința de a atinge intenția corectă, dar în care aceasta nu a fost încă revelată.

Aceasta este o perioadă de tranziție, în care omul începe treptat să vadă diverse stări și ce să facă cu ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→