A te strădui spre spiritualitate înseamnă a te strădui spre conexiunea cu toate celelalte suflete, deoarece aceasta este starea noastră spirituală. Este imposibil să ne imaginăm spiritualitatea în afara acestei acțiuni. Toate celelalte reprezentări și stări pe care ni le putem imagina nu sunt spiritualitate.

Așa cum este scris, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este o mare regulă a Torei. Aceasta este construirea unui vas în care lumina, Tora și Creatorul pot intra cu siguranță.

În articolul „Agenda Adunării”, Rabaş prezintă așteptările pe care ar trebui să le aibă omul atunci când vine la grup, precum și gândurile pe care ar trebui să le aibă și rezultatul pe care își propune să îl obțină de la întâlnire. Toate dorințele, toată măreția pe care o simte omul, trebuie să o „sădească” în solul grupului, astfel încât să dea roade. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că întâlnirea prietenilor oferă putere pentru toate celelalte ore ale zilei și săptămânii.

Măreția pe care o simte omul pentru grup duce la lauda grupului și la lauda și măreția Creatorului. Omul ar trebui să plece de la o întâlnire de grup cu sentimentul că a câștigat puterea care îl va ajuta să atingă scopul creației.

Omul nu are altă sursă de putere decât grupul. Trebuie să lucreze la construirea Kliului său, iar Kli-ul său trebuie să includă în mod necesar toate celelalte suflete.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă aleg un prieten pe baza măsurii măreției scopului pe care mi-l dă, mă pot baza pe el pe parcurs?

Răspuns: Ne unim împreună după un singur criteriu – gradul în care ne înțelegem reciproc în dorința de a ne contopi cu Creatorul. Nu am nicio pretenție față de tine. Te aleg în ciuda aspectului, educației și a oricărui alt lucru.

Aleg grupul exclusiv în funcție de dorința lor pentru Creator. Această dorință are și diverse expresii externe. Dacă le ignorăm și luăm în considerare doar dorința pură pentru Creator, pot fi toate la fel pentru mine? Nu!

De fapt, fiecare om are un anumit caracter care se manifestă în exterior în moduri diferite. Unul se exprimă mai calm, altul frivol, un al treilea cu furie, un al patrulea cu bucurie și chiar cu râs.

Dar ar trebui să găsesc astfel de prieteni în care să existe nu doar o dorință pentru Creator, ci în care aceasta se manifestă într-o formă apropiată de mine, pentru că abia încep să mă conectez cu ei, la începutul drumului. Nu pot sparge stereotipurile externe și să văd inima caldă a prietenului.

Adică, dorința pentru Creator și forma în care aceasta este exprimată sunt cei doi factori în alegerea prietenilor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul studiază corect știința Cabala, el începe să primească plăcere continuă, trece din victorie în victorie, urcă treptele elevației spirituale și câștigă un Hisaron din ce în ce mai mare.

El îl corectează din ce în ce mai mult cu intenția de a dărui și îl umple din ce în ce mai mult. Chiar mai mult Hisaron, mai multă intenție de a dărui, mai multă umplere și astfel omul progresează către împlinire nelimitată, care se numește corectarea finală (Gmar Tikun).

Dar Gmar Tikun nu înseamnă că am finalizat totul. Nu poate exista o dăruire constantă. Dăruirea trebuie să crească constant; altfel, nu este dăruire. Prin urmare, omul ajunge treptat la o stare numită Ein Sof, infinit, când nu are limitări în capacitatea sa de a-și crește continuu Kelim cu intenții și umplere.

Apoi, omul atinge ceea ce se numește veneraţia reală, adevărată. Această veneraţie vine din preocuparea dacă el poate dărui, adică în ce măsură își poate asuma nevoi suplimentare, dacă omul va fi capabil să se corecteze prin intermediul lor, să adauge un ecran și să primească de dragul de a dărui. Acesta este sensul adevăratei veneraţii. Drept urmare, el primește umplerea de sus – lumina Torei. Această lumină și venerație care îl umplu, împreună, creează un sentiment numit bucuria Torei. Despre aceasta, este scris că a fi în bucurie este o mare poruncă. La urma urmei, omul care și-a corectat Kelim, a primit umplerea și lumina superioară numită Tora, el atinge bucuria.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07.01.26, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum pot verifica dacă, în timp ce avansez spre Creator, nu mă înșel în modul în care mi-L imaginez?

Răspuns: Faptul că omul devine confuz și nimic nu-i este clar, sunt stări care trebuie depășite. Cu alte cuvinte, acestea sunt corectări indispensabile; trebuie făcute una după alta pe calea omului. Nu încercați să săriți peste mai multe grade deodată; în orice caz, nu veți putea să o faceți.

Avansarea este posibilă doar treptat, ca urcarea scărilor, o treaptă după alta. Acest lucru durează ani de zile, deoarece calea pe care o parcurgem înainte de Machsom, se întoarce, se repetă după Machsom, și așa mai departe până la adeziunea completă la Creator. Studiem că aceleași încălcări și greșeli ca urmare a ascunderii duble și simple, se transformă mai târziu în porunci și apoi conduc la iubirea veșnică.

Permiteți-vă să absorbiți aceste lucruri. Fără a include toate particularitățile și detaliile care există în voi înainte de Machsom, nu îl veți traversa. Ele vor fi necesare mai târziu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să încercăm să sărim peste toate stările intermediare. Un „salt” înseamnă a depune un efort, a-l parcurge rapid, deoarece viteza depinde de noi. Putem depune eforturi doar pentru a avansa și mai repede, deoarece viteza este în mâinile noastre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→