Cum ne putem imagina ce este dăruirea? Ai un grup. Când ești în el, ți se spune că iubirea pentru prietenii tăi te va conduce la iubirea pentru Creator. Dăruirea către prietenii tăi va duce la dăruirea către Creator.

De ce? Pentru că atunci când acționezi printre ei ca și cum te-ai afla de fapt la nivelul sufletelor, în corectarea finală, atragi lumina înconjurătoare din lumea superioară (Or Makif) către tine.

Parţuf-ul superior, adică gradul superior, numit „Parţuf superior”, arată unui om o licărire a dăruirii într-o formă în care există la un nivel superior. Se manifestă în două etape. Mai întâi, gradul superior îți arată puțin din lumina din el, din plăcerea din el. Dacă ești inspirat de el, îl dorești, ești atras de el, îl numim ascensiune.

După aceea, îți aduce coborâre și îți oferă o ușoară simţire a Kelim ale sale. Și care sunt Kelim ale sale? Kelim ale sale sunt de dragul dăruirii.

Aceste două tipuri de impresii ale superiorului îți oferă două extreme. Ce fel de lumină există? Să presupunem că există lumină acolo, dar nu exact asta este ceea ce există acolo. Și ce fel de Kli este acolo? Atunci îți dai seama cât de mult iubești lumina și cât de mult îți displace acel Kli.

Între aceste două extreme, prin studiu și efort, omul efectuează o serie de acțiuni și ajunge la o stare în care atinge nivelul superior.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07.01.26, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt lucrurile permise, lucrurile interzise, ​​poruncile și acțiunile necesare pentru noi în perioada de pregătire?

Răspuns: Acțiunile interzise sunt cele care ne pot îndepărta de atingerea adevăratului scop: ura față de un prieten, lenea în grup, neglijarea îndatoririlor noastre, neglijarea măreției Creatorului, a măreției grupului, adică tot ceea ce poate fi foarte important pentru noi și este sprijinul nostru, ceva de care trebuie să ne agăţăm. Acest lucru este interzis deoarece aruncă omul în direcția opusă atingerii scopului.

Poruncile sunt ceea ce ne-au prescris cabaliștii. Este chiar mai bine să nu spunem porunci, ci sfaturi. Dacă vrei să atingi scopul, trebuie să faci cutare lucru. Ce înseamnă „trebuie”? Cabaliștii nu îți poruncesc; ei explică faptul că așa este aranjată realitatea; așa funcționează legea. Legea generală a realității este că, dacă vrei să intri în lumea spirituală, trebuie să trăiești conform anumitor legi.

Aici nu există așa ceva ca simpla dorință a omului, sau a Creatorului, sau a cabalistului care ne învață, sau a unui înger care îți deschide intrarea. În spiritualitate, nu funcționează așa.

Acțiunile la diferite niveluri, cu intenții diferite, și chiar acțiunile fizice ale corpului care te ajută să atingi scopul spiritual de dragul dăruirii, se numesc porunci sau sfaturi (Eiţot). Urmând aceste sfaturi, poți atinge calități spirituale, iar atunci ele vor fi deja numite depozite (Pkudim).

Toate poruncile, în principiu sunt împărțite în două părți: partea în care încerci să ajungi la o calitate spirituală, iar când o dobândești intern, devine a ta. Ești deja conștient de ea, și apoi mai mult, și mai mult.

Aceste lucruri ne sunt poruncite. Cu siguranță merită îndeplinite, așa cum nu merită să faci nimic care să te îndepărteze de împlinirea legilor spirituale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există recomandări care nu sunt nici interzise, ​​nici permise. Tocmai acolo, așa cum scrie Baal HaSulam, se află câmpul de luptă dintre sfințenie (Kduşa) și forțele impure (Sitra Ahra).

Nu distingem încă pe deplin acest lucru, dar după ce omul stabilește ce este pentru sine Klipa și ce este sfințenia, el verifică: Nu fac aceste lucruri pentru că există un ecran împotriva lor și le împlinesc pentru că am deja intenții clare.

El descoperă că în interiorul său există ceva ce nu poate fi împărțit și atribuit unei părți specifice. Nu este nici calitatea Creatorului, nici calitatea opusă Lui, creația, Klipa. Dar ce altceva există în realitate în afară de aceasta? Căci există calitățile Creatorului și amprenta lor, calitățile creației.

Așadar, ce există între ele care nu ar aparține uneia sau alteia? La mijloc se află libera alegere a omului. Aceasta nu înseamnă că există niște dorințe suplimentare pe care Creatorul le-a creat, și care se presupune că nu Îi aparțin nici Lui, nici la ceea ce este opus Lui.

În alegerea dintre sfințenie și Klipa există astfel de lucruri în care ești liber să faci ce vrei, fără niciun rezultat negativ pentru tine. Și acolo este o alegere, cu adevărat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune: „Am creat înclinaţia rea ​​și am creat mijloacele pentru corectarea ei, în care lumina care se întoarce la sursă este ascunsă.” Din aceasta este clar că nimic nu poate fi realizat pe cont propriu, ci doar printr-o cerere, prin rugăciune.

Străduința de a te îndrepta spre intenţia de a dărui, spre beneficiul altora, chiar dacă nu este sinceră și chiar dacă este complet contrară dorințelor care ne conduc în prezent, se numește rugăciune sau ridicarea de MAN.

Am primit o mică scânteie de spiritualitate, și pentru a trece de granița lumii spirituale și a intra în a doua parte a realității, ne lipsește doar dorința. Prin urmare, toate rugăciunile noastre sunt destinate unui singur lucru: dobândirea dorinței.

Dar există stări în care omul nu își dorește nimic. Trebuie să înțelegem că și aceasta este o stare dată de sus și nu doar lenea sau indiferența noastră. Omul este un fel de „cutie neagră” trezită de semnale de sus. Lumina care acționează asupra materiei noastre, asupra dorinței de a primi, o trezește mai mult sau mai puțin, sau o lasă complet indiferentă.

În funcție de aceasta, ne trezim și ne extindem, precum o floare spre lumina soarelui sau spre ploaie, sau ne ofilim și cădem, fără a primi forțe vitale. Prin urmare, dacă nu există putere sau dorință pentru muncă spirituală, trebuie să înțelegem că, așa cum odată ai primit inspirație de sus și te-ai grăbit înainte, ai ars de zel și ai lucrat, la fel, dorința este luată de sus.

Această stare este dată intenționat și măsurată precis în funcție de calitățile și pregătirea individuală a fiecărui om, pentru a-ți crea un loc de rugăciune. Și trebuie să încerci cu ajutorul grupului, al cărților, al profesorului și al mediului înconjurător, să-ți mobilizezi toată puterea pentru o cerere.

Rugăciunea se naște din neputință, din lipsa dorinței, sau dimpotrivă, dintr-o dorință intensă, nu contează cum; toate acestea sunt condiții date de sus. La fel, de sus este aranjat pentru noi mediul nostru înconjurător: un grup, un profesor, cărți. Și noi, prin studiu comun și în grup, trebuie să găsim lumina care ne va întoarce la sursă.

Când studiem împreună, chiar acesta este momentul pentru rugăciune. Căci atunci suntem în conexiune cu sistemul superior, cu Malchut și Zeir Anpin din lumea Aţilut, adică cu Creatorul și Şchina Sa. Devenim incluși în ele, nu fiecare individual, ci toți împreună, și astfel dăm naștere unei rugăciuni colective. Și prin aceasta cerem și atragem la noi puterea schimbării.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/6/11, Rabaș – Art.31, 1991-Ce înseamnă în muncă ‘Caritatea față de săraci face Numele Sfânt’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→