Omul trece prin diferite etape în dezvoltarea sa spirituală. Inițial, este ca ceva lipsit de viață; se alătură unui grup care începe să îl influențeze și să-l dezvolte, dar nu este capabil încă de acțiuni independente și nu înțelege unde se află de fapt.

Trec câțiva ani așa, până când își dă seama că mai are de lucru și că trebuie să acționeze activ și să clarifice constant încotro se îndreaptă. Din acel moment, omul încetează să mai fie neînsuflețit și se transformă într-o plantă. Începe să crească singur, prin îngrijire de sine, datorită conexiunii cu ceilalți, urmând sfaturile învățătorului și acordând atenție căii.

Oamenii încearcă singuri să se pună sub influența mediului înconjurător, deoarece și-au dat seama că acest grup nu este doar o adunare de oameni, ci că posedă o forță interioară specială, necesară dezvoltării lor. Astfel, ei devin o „plantă” și încep să tragă forțe din grup, ca din sol, pentru a se integra cu acesta și mai puternic. Înțeleg că fructele apar pe un pom matur, iar pomul crește doar cu condiția ca omul să se integreze în grup.

Și pe măsură ce cresc, ei doresc să primească roadele, care sunt conexiunea, iubirea, dăruirea reciprocă și revelația forței comune a dăruirii, în care Creatorul este revelat. Toate acestea se află încă la nivel vegetal.

Dar există și nivelul animal, când ei sunt deja capabili să se guverneze și să își asume o parte din responsabilitatea pentru conexiunea dintre toți. Acesta nu mai este un „copac” înrădăcinat într-un singur loc și pasiv față de cel care îl îngrijește.

Gradul uman din interiorul unui om este cel care îngrijește copacul. Totuși, gradul animal din interiorul unui om deja nu este doar un copac, ci unul care se străduiește să crească și încearcă să participe activ la întregul sistem. Omul vede defectele comune și încearcă să le corecteze. El vede nu numai cum să se corecteze și să se integreze pasiv în sistem, ci și cum să-i ajute pe ceilalți, lucru prin care devine inclus în conexiunile și corectările generale. Acest lucru poate fi atribuit gradului animal.

Și apoi există gradul uman, când conform acțiunilor sale, el aderă deja la Creator. Se pare că temelia întregii noastre dezvoltări este îngrijirea „copacului”.

Pentru început, acest lucru este suficient pentru a împărți viața în materială și spirituală. Lumii materiale trebuie să i se dea ceea ce este necesar – nici mai mult, nici mai puțin. Iar muncii spirituale – tot restul, fără limitare.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/8/12, Rabaş, Scrisoarea 46

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →