Tora maselor înseamnă că oamenii se angajează în acțiuni fără a cere un rezultat. Acțiunea în sine constituie rezultatul: „Slavă Domnului, fac ceea ce ni s-a dat. Iar răsplata aparține lumii viitoare.”

Sau este posibil ca omul să nu ceară deloc o recompensă. Cel care nu cere nicio recompensă, nici aici, nici dincolo, este numit un om complet drept. Astfel, acțiunile în sine sunt considerate a fi tot ce este necesar.

Cei din al doilea tip se percep ca devenind din ce în ce mai răi. Acțiunile lor nu le aduc nimic. Omul depune efort, studiază, vrea să obțină ceva, și ca urmare, se simte în dorințe neîmplinite. Unde este perfecțiunea în aceasta? Și ceea ce dorește să obțină nu se dezvăluie în realizarea sa. Aceasta este Tora individului. După cum se spune: „Părerea Torei este opusă părerii maselor.”

Și totuși, când vine vorba de examinare, aceasta se face în funcție de rezultat. Prin urmare, trebuie să înțelegem că toate erorile (Şgagot) și toate încălcările (Zdonot) prin care trece omul la începutul căii sale devin mai târziu adevăratul vas (Kli), numit porunci, merite.

Când o eroare sau o încălcare este revelată la om, aceasta semnifică faptul că Aviut (intensitatea dorinței) omului devine „mai groasă” și se revelează sub forma eșecurilor. Omul dorește să împlinească un act de dăruire care i se pare spiritual și descoperă că nu poate, nu este capabil, nu vrea, că este complet opus acestuia.

Când astfel de calități i se dezvăluie și vede cu adevărat cât de opus este acestuia, că poartă vina pentru tot, că este cel mai rău și că din cauza lui toți au suferit și continuă să sufere, atunci ajunge cu adevărat la recunoașterea erorilor și a încălcărilor. De fiecare dată, se împiedică, își dezvăluie eșecurile și apoi, pe măsură ce se adună, acestea se transformă în merite.

Nu este datoria omului să-și corecteze natura. Și dacă-şi îndreaptă degetul acuzator spre Creator, și asta este greșit. Omul trebuie să înțeleagă că toate erorile și încălcările sunt semne care dezvăluie o fractură pe care trebuie să construiască o rugăciune corectă, o cerere corectă, o cerere corectă.

Pornind de la aceasta, el nu mai dorește ca aceste calități să dispară. Acum ele apar opuse calităților Creatorului, dar trebuie transformate în similaritate cu Creatorul. Dacă omul se ridică deasupra acestor calități și le vede ca fiind utile, ca fiind perfecte din partea Creatorului, atunci, fără îndoială, rugăciunea sa va fi corectă și va ajunge la nevoia potrivită: să-și corecteze toate defectele într-o intenție de dragul dăruirii către Creator.

În același timp, el nu regretă că își face rău sieși și altora, că este inerent defectuos. Nu există rău; fiecare revelație a răului este doar pentru a vedea propria opoziție față de Creator.

Astfel, toată munca noastră de acum înainte trebuie aranjată în funcție de modul în care ne construim apelul, mesajul pe care îl transmit Creatorului. Trebuie să-l formulăm corect și să exprimăm că suntem gata să primim corectare de la El.

Dacă îmi construiesc corect atracția, înseamnă că mă cunosc pe mine însumi, știu ce trebuie transformat în mine și sunt cu adevărat pregătit pentru asta din perspectiva Creatorului. Apoi El o împlinește.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.03.2026, Rabash, „Ce înseamnă «Faptele bune ale celor drepți sunt generațiile» în Lucrare?”

[354164]
Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 În perioada de pregătire, când nu am atins încă revelația acțiunilor noastre, cum putem verifica rezultatul? Prin semnele pe care ni le dau profesorii noștri. Ei spun că, dacă un om se află într-un grup care îl presează constant, îl păzește pentru a nu fugi și simte constant că are nevoie de forțe suplimentare pentru a rămâne în grup în dorință și în  intenţie, aceasta înseamnă că avansează. Aceasta este prima verificare externă.

A doua verificare, internă, este examinarea de sine a omului; cât de repede se schimbă stările sale interioare, în ce ritm se produc aceste schimbări. El trebuie să treacă prin ele în timpul zilei.

Îmi amintesc cum odată am mers cu profesorul meu, Rabaş, la Tel Aviv. Am plecat dimineața, ca de obicei, și în ziua aceea, ni s-au întâmplat atâtea evenimente! Aveam multe lucruri diferite de făcut, și pe deasupra, am parcat mașina greșit, poliția a remorcat-o la parcare și a trebuit să luăm un taxi pentru a o recupera.

Ne-am întors acasă seara, chiar înainte de începerea lecției. La cinci minute după începerea lecției, Rabaş m-a întrebat: „Îți amintești ce s-a întâmplat cu noi astăzi?” Și mintea mea era complet goală, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Pe atunci, abia începusem să studiez Cabala, și pentru mine a fost o adevărată minune; cum se putea așa ceva, atât de multe se întâmplaseră în timpul zilei și nu-mi aminteam nimic, nici ce s-a întâmplat, nici când, nici în ce ordine! Șterse, dispărute! A trecut și tu trăiești constant în prezent. Îmi amintesc, prima simțire este întotdeauna așa, lasă un Reşimo.

Cu cât omul simte mai mult schimbările care au avut loc cu el în timpul zilei, cu atât mai bine. Un milion de schimbări pot avea loc, dar tu nu le simți, ele cad și trec, cad și trec. Trebuie să treacă prin tine, așa că lasă-le să treacă! Conform acestui fapt, ritmul este măsurat.

Acest lucru se întâmplă pentru că te străduiești spre un singur scop. Apoi, toate tulburările care vin, le iei în considerare pentru o clipă, se înlocuiesc unele cu altele și treci rapid prin ele.

[354169]
Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai dat o mână de ajutor cuiva, ai ajutat o femeie în vârstă să coboare din autobuz; în opinia dvs., acestea nu sunt fapte bune?

Răspuns: Și trăiești cu sentimentul că acumulezi fapte bune pentru viitor.

Întrebare: Totuși, acestea sunt fapte bune, nu-i așa?

Răspuns: Nu, faci asta doar pentru tine. Scoate-ți beneficiul personal din asta și vei ignora totul și nu vei face nimic.

Întrebare: Atunci cum ar trebui să trăiesc? După ce ar trebui să-mi măsor pașii?

Răspuns: Dacă nu-ți depășești egoismul și nu faci acțiuni împotriva lui, atunci nu vei face o faptă bună. Va fi vândută dinainte.

Întrebare: Înseamnă că sunt mituit tot timpul?

Răspuns: Da. Dacă omul își imaginează că face cele mai bune fapte din care va primi mai târziu un beneficiu, atunci totul este un eșec dinainte.

Întrebare: Atunci cu ce intenţie ar trebui să acționez?

Răspuns: Nu mă aștept la absolut nimic în schimb.

Întrebare: Că nu voi primi nimic pentru asta, niciun beneficiu?

Răspuns: Niciun beneficiu. Vor fi beneficii pentru lume și pentru oameni, dar nimic pentru mine. Ca și cum nimeni nu ar ști despre asta și nimeni nu va ști vreodată.

Comentariu: Adică, numele meu nu este nicăieri; nu este sculptat în piatră și nici menționat în legende. Nu este nicăieri.

Răspunsul meu: Nu.

Întrebare: Deci, am făcut ceva și asta este tot?

Răspuns: Da.

Comentariu: Acum, oamenii din artă (și nu numai din artă) se vor prăbuși când vor auzi asta. Înțelegeți? Întregul sistem de drepturi de autor este construit pe „aceasta este muzica mea, aceasta este creația mea; dacă o folosiți, trebuie să plătiți” și așa mai departe. Întreaga lume este construită pe asta! Iar noi mergem împotriva lumii.

Răspunsul meu: Da. Poți să o scrii pe o foaie doar pentru tine, și apoi să o arzi. Dar chiar și în astfel de acțiuni, când omul se gândește la ce va câștiga din asta, ca și cum ar economisi pentru zile negre, este totuși bine dacă acționează așa.

De fapt, nu-i oferă niciun beneficiu real, dar este totuși bine. Va fi mai puțin rău în lume datorită lui. Iar faptele bune vor începe de la un prag mai înalt, de la un grad mai înalt.

Comentariu: Și aceste fapte, atunci când omul își spune cu adevărat: „Am făcut o faptă bună? Indiferent dacă voi ajunge în rai datorită ei sau nu, pur și simplu fac o faptă bună”.

Răspunsul meu: El se ridică la un nivel superior și de acolo trebuie să înceapă să lucreze.

Întrebare: Știți, acum am salvat lumea. Pentru că lumea s-a uitat la asta și a spus: „Acest lucru este imposibil de realizat – credinţa mai presus de raţiune”. Dar acum ați adăugat un astfel de pas: voi faceți aceste fapte oricum. Nu vor fi încă fapte bune, dar vor fi ele un pas către faptele bune?

Răspuns: Da. Și apoi omul trebuie să se obișnuiască să împlinească astfel de acțiuni nu pentru sine, ci pentru lume. Și aici sufletul său începe să se dezvăluie lumii.

Întrebare: Ce este acest spațiu numit „suflet”? Ați spus „se dezvăluie”. Ce fel de spațiu este acesta?

Răspuns: Este un spațiu absolut gol pe care omul trebuie să-l umple cu dorința sa.

Întrebare: Spre lume? Dinspre sine? Și nimic pentru sine?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Este acesta gradul spre care se îndreaptă omenirea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și poate ajunge la el?

Răspuns: Desigur.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se întâmplă uneori ca un om aflat în stadiul inițial al studiului Cabalei să aibă întrebări pentru dvs., și chiar dacă nu le pune, simte că primește răspunsuri de la dvs..

Răspunsul meu: Desigur. În general, oamenii care sunt aproape de mine spun: „Întrebările noastre dispar.” Acest lucru este natural. Pentru că atunci când sunt aproape, se includ în mine ca unul mic lângă cel mare și atunci se simt în siguranță, ca într-un fel de adăpost și nu apar întrebări pentru ei. Într-adevăr, așa este.

Întrebare: Împliniţi omul?

Răspuns: Nu îl împlinesc. Mai degrabă, ei se umplu cu faptul că sunt atașaţi de mine și mă simt. Astfel, omul simte ușor acel echilibru interior, calm și plenitudine care există în mine.

Și deși eu însumi sunt într-o anumită neliniște interioară, la nivelul lui și chiar cu câteva niveluri mai sus, sunt într-o stare complet rezolvată, calmă.

El nu percepe nivelul meu superior, ci pe cel de la care interacționează cu mine, ca un copil cu părinții. Părinții au probleme și griji, dar lângă ei, copilul se simte calm. Nu simte nivelul neliniștii lor, ci simte la un nivel viu că sunt garanții echilibrului și siguranței sale.

Comentariu: Și apoi iese în lume și este surprins că nu este deloc așa cum credea.

Răspunsul meu: Da, firește. Dar totuși, acest lucru este bun pentru avansare. Îmi amintesc stările mele lângă profesorul meu când te afli într-o stare de perfecțiune absolută și liniște deplină, dar ești obligat să cultivi nevoi și dorințe de dezvoltare spirituală în tine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dificultăți de traducere”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum poți să te străduiești mereu înainte și să nu te gândești prea mult la trecut?

Răspuns: Nu ar trebui să te concentrezi niciodată asupra trecutului! Dacă faci asta, pur și simplu te consumi pe tine însuți. Trecutul nu-ți aparține și nici viitorul.

Lucrurile care nu sunt manifestate în corpul tău chiar acum, nu le folosești; pur și simplu ele nu există. Trecutul a dispărut și nu știi nimic despre viitor. Nu poți să-ți înfățișezi nicio imagine din viitor în avans pentru a aștepta ca aceasta să se întâmple. Așadar, de ce să te ocupi de asta?

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26 Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabaş scrie că atunci când prietenii se adună, ar trebui să vorbească despre beneficiile adunării. Ce vrea să spună prin asta?

Răspuns: Beneficiile sunt un concept abstract. Pot exista doar în raport cu dorința mea. Prin urmare, îmi imaginez o împlinire viitoare, pe care o pot obține, cu mai puțin efort decât plăcerea pe care o voi primi. Atunci se numește beneficiu – investești 99, primești 100.

Dar dorința mea trebuie să fie mai mare decât efortul investit, altfel dorința de a primi nu-mi va permite să depun eforturi. Prin urmare, de fiecare dată când calculăm ce fel de plăcere vom primi, care sunt dezavantajele și cât efort trebuie să depunem.

Beneficiile pe care vrem să le obținem din procesul prin care trecem, nu le pot identifica cu altcineva. Dacă omul este încă în căutarea beneficiilor din plăcerile animalice (mâncare, odihnă, familie, sex) sau plăcerile banilor, onorurilor, cunoașterii, atunci nu-i pot oferi alte plăceri în schimb, deoarece cele abstracte nu sunt îmbrăcate în ceea ce el înțelege. Nu le simte. Trebuie să existe un Kli diferit pentru asta.

Kelim pe care le avem inițial sunt Kelim în care simțim plăcere îmbrăcată în ceva din această lume: putere, cunoaștere, educație. Cu cât plăcerea este mai apropiată, cu atât este mai palpabilă și mai mare în amploare.

Acestea sunt plăceri animalice; cele mai mari dintre acestea sunt plăcerile simțite prin atingere și vedere. Sunt urmate de unele mai abstracte, plăceri aduse de bani, onoruri, care sunt lucruri care necesită un anumit nivel de dezvoltare.

Dar totuși vine îmbrăcată în ceva: sunt onorat, respectat, mai informat decât alții, ceea ce este un fel de putere (cunoașterea este în cele din urmă putere, deși puțin mai abstractă).

Dar dacă plăcerile sunt și mai abstracte, ele nu sunt percepute de Kelim de primire. Ele se referă la Bina, care este în interiorul lui Malchut. Chiar și Klipot sunt plăcerile pe care Bina le simte în interiorul lui Malchut și nu în Malchut însăși.

Nu poți explica asta oamenilor care nu o au. Aceasta necesită o dezvoltare preliminară. Așa că, atunci când m-au întrebat la radioul american: „Ce este special la Cabala? De ce a devenit brusc deschisă? Ce vreţi dvs.?”

Am răspuns că suntem într-o stare în care nu vedem ce se va întâmpla mâine. Viața pe care o trăim nu este bună, oamenii consumă din ce în ce mai mult droguri, nu există familie, copiii nu au nicio legătură cu părinții, nici măcar nu știm ce se va întâmpla cu noi într-o secundă, suntem din ce în ce mai cufundați în astfel de probleme de viață încât devine necesar să cunoaștem realitatea, cum să ne controlăm soarta, cum să vedem care dintre acțiunile mele vor duce la bucurie, încredere și o viață bună.

Nu poți vorbi cu oamenii în termeni mai abstracți, pentru că nu îi vor înțelege. Ei întreabă: „Cum fac asta?” Vino și învață. Dacă vrem să facem ceva în această viață într-un mod logic, trebuie să-l studiem, în orice profesie, chiar și în cizmărie. Chiar și acolo, vei găsi multe secrete profesionale pe care trebuie să le stăpânești înainte de a începe să lucrezi și cu atât mai mult cu noi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un grup din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Un grup este un ansamblu de forțe egoiste care sunt gata să-și suprime egoismul pentru a crea o rețea de forțe între ele, similare Creatorului.

Comentariu: Grupul trebuie să îndrume omul către scop. Dacă scopul este de a dobândi calitățile Creatorului (calitatea Creatorului este dăruirea), atunci aceasta nu se poate manifesta în raport cu natura minerală și vegetală. Nu pot dărui pietrelor sau plantelor.

Răspunsul meu: Este destul de natural. Calitatea dăruirii se poate manifesta doar într-un grup.

Întrebare: Un element foarte important este creșterea dorinței în grup. Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Când ajung la realizarea că trebuie să-L ating pe Creator și că în mine există doar egoism complet, atunci în același timp, accept condiția ca dezvoltarea mea să aibă loc într-un grup.

Prin urmare, trebuie să intru în el, să devin egal cu prietenii și chiar inferior lor și trebuie să mă anulez pe mine însumi, astfel încât prin intermediul lor, să pot începe să primesc influența Creatorului, lumina superioară.

Din KabTV „Bazele Cabalei”, 04/03/2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Continui să confund dorință, intenţie și acțiune. Nu mă pot acorda corect la niciuna dintre ele, nici la toate la un loc.

Răspunsul meu: Voi încerca să explic secvențial și concis.

Scopul: Cel mai important lucru în viața unui om este atingerea scopului vieţii (al creației), care este adeziunea completă cu Creatorul. Aceasta trebuie să devină rezultatul tuturor eforturilor omului în viață.

Mijloacele de atingere a scopului: Adeziunea cu Creatorul se realizează prin asemănarea de formă. Dar Creatorul este dorința de a dărui, iar o ființă umană este dorința de a primi. Prin urmare, asemănarea nu se realizează prin similaritatea dorințelor, ci prin similaritatea intenției – intenția cu care îmi folosesc dorința.

Vom rămâne întotdeauna opuși în dorințele noastre: Creatorul dorește să dea, iar noi dorim să primim. Altfel, nu am exista ca entități distincte de El.

Deoarece suntem creați din dorința de a ne bucura, putem atinge asemănarea cu Creatorul doar schimbând nu dorința în sine, ci intenția – scopul pentru care folosim dorința.

Astfel, munca noastră se concentrează doar pe intenție și alăturăm dorința acesteia în măsura în care permite intenția corectă „de dragul Creatorului”.

Restricția Dorinței (Ţimţum): Prin urmare, trebuie să dobândim puterea interioară de a folosi dorința de la zero în sus, doar proporțional cu intenția corectă „de dragul Creatorului” (în dăruire și iubire).

Aceasta înseamnă că la început trebuie să dobândim controlul asupra tuturor dorințelor, să le impunem o restricție (Ţimţum, Ţimţum,  Alef, prima restricție) și apoi să folosim fiecare dorință doar parțial, în măsura în care posedăm intenția corectă.

Recunoașterea Răului (Hakarat HaRa): Asemănarea cu Creatorul este atinsă prin similaritatea intenției.

Pe măsură ce ne străduim pentru intenția de a dărui, începem să descoperim din ce în ce mai mult din intenția de a primi (Klipa) în noi înșine.

Revelația acestei intenții corupte se numește exil – Exilul Egiptean (Galut Miţrayim).

Dacă persistăm în încercarea de a schimba intenția de la „totul pentru mine” la „totul pentru Creator”, ajungem la simţirea sclaviei noastre față de egoism – intenția „pentru mine” (de dragul Faraonului).

Revelația Răului: În această stare, ne dăm seama treptat și pe deplin că natura noastră, nu dorința de a primi, care este constantă, ci intenția „pentru mine” – este adevăratul nostru dușman.

Încercând să ne eliberăm de intenția „pentru mine” și să dobândim intenția „pentru Creator”, descoperim neputința absolută împotriva acestui dușman.

Revelația Mijloacelor de Corectare: La sfârșitul acestei realizări, descoperim că numai Creatorul, lumina corectării (lumina Torei, lumina înconjurătoare) ne poate corecta intenția. Apoi ieșim din sclavia intenției rele în intenția de dăruire (asemănare cu Creatorul). Adică: numai Creatorul (lumina superioară) ne poate scoate din starea egoistă – robia egipteană, starea de a ne gândi doar la noi înșine.

Prin urmare, principalul lucru este acesta: gândește-te la lumină, la Creator, care poate, și numai El poate, să te corecteze (intenția ta) de la „pentru mine” la „pentru Creator”, pune Țimţum și folosește dorința doar în măsura în care este prezentă intenția „pentru Creator”.

Așadar, aliniază-te în toate acțiunile tale din această lume către lumina corectoare, astfel încât aceasta să-ți poată oferi intenția „pentru Creator”.

Dacă ceva este neclar, scrie-mi și voi clarifica.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că acum sunt pe cale să atrag lumina înconjurătoare. Care este acest gând pe care trebuie să-l am? Este „să devin similar cu El”? Mă bazez exclusiv pe gânduri?

Răspuns: Cum poate cineva să știe cu ce trebuie să corespundă? La gradul inferior nu vei ști niciodată ce este cel superior; acest lucru este imposibil. Dacă ai ști, atunci acea cunoaștere te-ar menține la gradul superior. Aceasta este natura tărâmului spiritual, oriunde ești capabil să exiști, acolo te afli.

Lumea spirituală nu funcționează ca lumea noastră, unde aș putea „fi” conceptual într-un loc, chiar dacă nu am ajuns încă fizic acolo, unde pur și simplu cumpăr un bilet și plec. În lumea superioară nu există așa ceva! Chiar și pe măsură ce urci în grade spirituale, nu vei putea niciodată să știi cu certitudine care este următorul grad superior, pentru că trebuie să te ridici la el „în credință mai presus de rațiune”.

A fi similar cu Cel superior înseamnă a deveni mai spiritual, mai dăruitor, mai perfect, a te gândi mai puțin la tine însuți și a te strădui să corespunzi pe deplin cu Cel superior. În conformitate cu aceasta, imaginează-ți orice imagini și forme. Dacă acest lucru nu este suficient, cere să ți se dea o înțelegere a celui superior pentru a deveni similar cu El. Aceasta se numește „lumina care întoarce la sursă” atunci când ceri revelația Creatorului, nu pentru a te bucura de ea, ci pentru a te corecta prin intermediul ei.

Este permis să ceri acest lucru, adică să ceri corectare în loc de plăceri, astfel încât coretările în sine să fie împlinirea noastră, să ducă la conexiune, la adeziune. „Răsplata pentru o poruncă este să-l cunoști pe Cel care a poruncit.”

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2026, Rabaș – Art.21, 1985-Trebuie să facem întotdeauna distincția între Tora și muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îi poți convinge pe prieteni să avanseze?

Răspuns: Pur și simplu le transmit bucuria și energia mea într-un mod artificial. Vin și văd că toată lumea stă acolo abătută, inclusiv eu, dar să spunem, pornesc radioul și începe să cânte; la urma urmei, lui nu-i pasă, este la nivel mineral.

Chiar dacă prietenii sunt la nivel animal, acest nivel mineral îi poate pune în mișcare. Vedem că așa funcționează într-adevăr.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→