Întrebare: Există vreun motiv special pentru care în articolul „ Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă”, Rabaş se adresează celor religioși și nu celor seculari?

Răspuns: Într-adevăr, acest lucru este așa, pentru că există necesitatea de a împlini poruncile la nivel material.

Suntem construiți din două părți: intenție și acțiune. Trebuie să ne asigurăm că intenția este factorul determinant, iar acțiunea este consecința intenției, mai degrabă decât să avem intenție fără acțiune, ca și cum pur și simplu „am fâlfâi” precum îngerii.

Dacă îndeplinim o acțiune fără intenție, în care nu este nimic, atunci acționăm ca un animal care îndeplinește porunci. Adică, omul care împlinește porunci fără implicarea dorinței sale personale este similar unui animal.

Prin urmare, se spune că „o poruncă fără intenție este ca un corp fără suflet”. După cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, omul trebuie să studieze, cel puțin dintr-un scurt ghid, cum să respecte poruncile și să le împlinească cu adevărat. Dar pe lângă acestea, trebuie să te perfecționezi și să-ți pese constant de intenția prin care crești de jos în sus către starea de echivalență cu Creatorul, către scopul creaţiei.

Din Lecția zilnică de Cabala 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se realizează analiza adevărului și a falsității?

Răspuns: Într-un grup, acest lucru se întâmplă incomparabil mai repede decât atunci când o persoană o face singură. Într-un grup, vezi instantaneu reacția prietenilor tăi, cum te raportezi la ei, cum se raportează ei la tine, dacă oferi într-o oarecare măsură sau nu.

Atunci înțelegi că nu oferi, ci doar primești. În acest caz, poți determina rapid că aceasta este starea de „noapte”, deoarece grupul nu salută manifestarea dorinței de a primi, ci vrea să te vadă ca pe un dăruitor.

Cu ajutorul reacției grupului, îți determini foarte repede starea și ajungi la o concluzie: sunt aceste calități în tine zi sau noapte, bune sau rele, adevăr sau falsitate, dulci sau amare.

Dar nu ești singurul care privește grupul. Grupul în sine trebuie, de asemenea, să-ți ofere constant reacțiile sale, inspirația sa, noi standarde și instrumente de măsurare care se schimbă constant către o precizie mai mare și înălțimi mai mari pe care grupul le cere membrilor săi.

Se pare că, fie că vrei sau nu, grupul te energizează constant și te pune în mișcare.

Fără aceasta, va dura mult timp pentru ca o persoană să treacă de la o stare la alta. Dacă cineva nu este într-un grup, dacă depune eforturi singur, acest lucru se poate întinde pe luni sau ani, în timp ce într-un grup poți trece prin asta într-o singură zi și să primești imediat critici și să vezi ce se întâmplă.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot corecta cele 613 dorinţe dacă nu sunt familiarizat cu ele?

Răspuns: Desigur, nu ești familiarizat cu ele. Exact asta se numește ascundere.

Totuși, atunci când vreau să ating scopul, când mă cufund în el cu capul înainte, chiar în acel moment încep să mă cuprindă tulburări . Să luăm în considerare o tulburare care vine la mine în forma sa pură, deși în realitate acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată.

Această tulburare se numește dorința mea, care se trezește în mine acum; este necorectată și există cu intenția de a primi și declar că vreau să o împlinesc prin diverse acțiuni externe. Și dacă pe fondul acestei tulburări, intru totuși în grup și cer o iubire mai mare pentru Creator prin munca în grup, prin iubirea pentru prieteni, atunci înseamnă că eu corectez această dorință.

De unde știu ce fel de dorință este? În ce constă ea? La ce anume este ea opusă? De ce este una dintre cele 613? Care este diferența dintre ele? Nu știu asta, pentru că răspunsurile se găsesc la un asemenea grad încât este imposibil să le cunoști. La un grad superior, aceleași dorințe îmi vor veni mai clarificate. Dar acum este doar o dorință ascunsă.

Este ca un bebeluș care nu știe ce să facă cu mâinile și picioarele sale, nici cum crește. Mai târziu, începe treptat să înțeleagă. Și apoi ajunge să știe din ce în ce mai bine cum să-și folosească mâinile și picioarele ca persoană adultă.

Așa este și cu noi. Primim aceste dorințe la nivelul zero (Aviut Shoreş); nu știm cum să le folosim și noi putem doar efectua aceeași muncă împotriva bazei lor. Apoi va exista primul nivel (Aviut Alef) al celor 613 dorințe, al doilea (Aviut Bet), al treilea (Aviut Gimel) și al patrulea (Aviut Dalet). Aceasta înseamnă că ne ridicăm din lume în lume. Dorințele sunt aceleași, doar mai clarificate, cele 613 „organe” sunt aceleași, dar devin din ce în ce mai mari. Totuși laînceput, aceste 613 organe, aceste 613 dorințe, apar ca tulburări.

Cum este conectată o tulburare cu alta, la fel ca organele corpului? Nu știu. De ce, tocmai într-o astfel de situație și cu ce este conectată, nu înțeleg nimic din toate acestea. Trebuie pur și simplu să efectuez aceeași muncă asupra bazei fiecăreia dintre ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În muncă, un „loc” este un loc al deficienței.

Adică, dacă omul are o lipsă, ar trebui să spunem că are un loc în care să primească o umplere pentru acea lipsă. Dar dacă nu are nicio lipsă, nu se poate spune că aceasta poate fi umplută, deoarece nu există nimeni care să o umple (Rabaş, „Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă?”).

„Locul” este, așa cum spune Rabaş, ceea ce a fost creat din absență, dorința de a primi, creatura. Adică, creatura este locul în care Creatorul este revelat.

Când este omul numit creatură? Când creează, produce și dă naștere acestui loc. Nu apare de la sine; trebuie construit din mai mulți factori. Inițial ni se dau toate datele, toate cauzele și toate condițiile pentru construirea dorinței. Dar munca creării sale ne revine nouă.

Dacă vrem să construim ceva în lumea corporală, punem o fundație și începem construcția de la ea. Același lucru este valabil și în spiritualitate. Trebuie să luăm ca fundament dorința de a primi, creată din absență, care ne este la dispoziție.

Ca și în lumea noastră, învățăm de la oameni mari care ne transmit experiența lor. Ca și în această lume, trebuie să depunem eforturi mari împotriva dorinței noastre pentru a construi ceva. Mintea noastră iubește să se odihnească, iar corpul preferă să rămână liniștit, să facă doar ceea ce îi este convenabil și plăcut. Și pentru a face ceva, trebuie să ne obligăm să depunem eforturi împotriva dorinței noastre.

Efortul este ceea ce facem împotriva dorinței. Pot să sar de dimineața până seara, dar acesta nu va fi considerat efort dacă corespunde dorinței mele. Și pot sta nemișcat fără să mă mișc, totuși acesta poate fi un efort mare, deoarece este împotriva dorinței mele. Testul aici este dependența de dorința omului.

Construcția spirituală este similară cu construcția corporală. Primim dorințe care sunt opuse de a deveni un loc pentru revelația Creatorului și trebuie să le corectăm astfel încât să devină potrivite pentru a fi împlinite de Creator. Munca noastră constă în pregătirea și organizarea locului.

Acest loc se numește suflet. În timp ce îl construim, trecem prin 125 de grade, și în funcție de gradul la care se află creatura, Creatorul îi este revelat. Atunci omul devine o locuință, un loc de reședință pentru Şchina, un templu pentru revelarea Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce fel de mecanism poate fi construit care să mă forțeze să rămân constant concentrat pe schimbarea stărilor mele interioare? Cu siguranță, este grupul. Cum mă pot trezi? Cum pot construi un mecanism în mine care să mă trezească constant? Eu nu pot. Îmi este imposibil să fac asta.

În esență, corpul meu este o dorință de a primi, o dorință de a mă bucura. Dacă se află într-o stare de satisfacție relativă și se pare că a rămâne în acea stare este avantajos pentru el, atunci pur și simplu va sta sau va zăcea acolo. Aceasta este natura sa.

Pentru a-l schimba, trebuie să construiesc niște stări exterioare pe care nu le simt încă, ele nu există în corp, dar l-ar forța să se schimbe.

Acum nu sunt altceva decât o dorință de a primi. Cu toate acestea, trebuie să cultiv o atitudine specifică în mine față de scop, una care exercită suficientă presiune asupra dorinței de a primi, încât să o facă să se simtă inconfortabil și neliniștită, cu excepția cazului în care se mișcă activ în direcția scopului.

Abia atunci va începe să se miște: „Mă simt rău, ce ar trebui să fac, unde pot găsi ceva bun?” Ce constituie „bun”? Este vorba de a merge la un bar, la un meci de fotbal, la un club de noapte sau de a viziona un film. Dar ce este cu adevărat bun? În fiecare stare pe care o întâlnește dorința mea, aceasta nu își găsește împlinirea suficientă. Totul este învăluit în întuneric până când, dintr-o dată, o lumină începe să strălucească undeva în depărtare!

Omul trebuie să treacă prin aceste discernăminte interioare, astfel încât dorința de a primi să se trezească doar către căutarea adevăratei plăceri. Pentru asta, trebuie să primească suficient combustibil, adică presiune și senzația de suferință care îl va forța să se elibereze de starea sa actuală. Această presiune îl obligă să caute adevărul, un adevăr care odată găsit, devine o sursă de dulceață profundă.

Mai mult, necesită un mediu  de susținere, un grup, care să-l încurajeze, să-i ușureze calea și să-l poarte mai departe. Toate acestea nu sunt ușoare. Când începi să construiești acest mecanism și să vezi de ce depinzi, când începi să analizezi toate aceste stări, ajungi la realizarea despre care a scris Baal HaSulam în articolul „Libertatea dorinței”. Pe scurt, este vorba de faptul că exist eu și calitățile mele, care se schimbă constant; există mediul înconjurător ale cărui calități se schimbă și ele, și nu există nimic altceva.

Nu am nicio putere asupra „eului” meu și a calităților mele. Cu toate acestea, pot schimba potențial mediul înconjurător și calitățile acestuia. Voi exercita influență asupra grupului, și la rândul său, acesta mă va influența pe mine. Singura forță care mă poate influența este grupul. Acesta poate provoca transformarea mea trezind un sentiment de rușine atunci când îmi dă lovituri, realizând cât de mult am nevoie de ele. Sunt de acord să primesc lovituri și să fac ajustări, tot ce este necesar, cu condiția să mă îndrume în direcția corectă.

Dacă omul este de acord, are dreptul să fie pus în grupul corect. Alege un grup care îl va transforma și va exercita presiune asupra sa și este gata să plătească pentru asta cu eforturile sale, servindu-i în orice mod posibil. Totul vine din recunoașterea faptului că singura sa alegere liberă este să aleagă un grup care va exercita presiune asupra sa și îl va forța să se miște în direcția corectă.

Nu există nicio alarmă în interiorul tău care să te trezească brusc, astfel încât să-ți schimbi o stare. Senzația de deficiență (Hisaron) nu va apărea din interior. Va veni în cele din urmă, dar într-un ritm atât de lent și natural, încât progresul tău va fi determinat doar de suferință. Doar grupul, mediul tău imediat, te poate trage înainte. Dacă ai început deja să înțelegi asta, atunci poți accelera schimbarea stărilor tale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În știința Cabala, vorbim despre ego-ul uman, despre conexiunea cu toți ceilalți și despre faptul că trebuie să atingem echilibrul cu natura. Dar ce legătură are aceasta cu conexiunea cu Dumnezeu (Elokim)?

Răspuns: În înțelepciunea Cabala, vorbim despre natură. Conform Gematriei (valoarea numerică a unui cuvânt), „natură” și „Elokim” sunt unul și același lucru. Aceasta înseamnă că, dacă vorbim despre Forța superioară, natură sau Dumnezeu, sau Creator, numiți-L cum doriți, tot ceea ce ne înconjoară este doar o manifestare a acestei Forțe.

Dacă vorbim despre Forța superioară, ce diferență face cum o numim – Elokim sau natură? Există Forța superioară (cu adevărat superioară!) care dă naștere la tot și guvernează totul, și vrem să știm cum să ne conectăm cu ea, cum să o dezvăluim, să o înțelegem.

Prin urmare, dacă ies din mine însumi, din ego-ul meu, și încep să dezvălui realitatea din afara mea, deasupra egoului meu, aceasta se numește înțelegere, conștientizare și revelație a Creatorului. Evident, acest lucru se întâmplă doar în mine și doar raportat la mine.

Prin organizarea treptată a dorinței mele, a structurii mele spirituale, adică a calității dăruirii și iubirii pentru ceilalți – Keter, Hochma, Bina, Chesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod și Malchut – și prin alinierea mea cu această structură, ajung să discern conexiunile dintre ele și astfel să-L ating pe Creator.

Elokim este numit și Creator (Bore), din cuvintele „a veni” (Bo) și „a vedea” (Re), pentru că trebuie să-L „vedem”; trebuie să ajungem la o stare în care să-L înțelegem ca și cum L-am vedea cu propriii noștri ochi. În acest scop, am fost creați de El.

Dintr-o conferință din Roma, 20.05.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Așa cum nu poate exista o zi fără noapte, nu poate exista lumină fără întuneric. Întunericul este Kli-ul [vasul], iar lumina este umplerea Kli-ului, urmând regula „nu există lumină fără Kli”.

…dacă omul spune că atât lumina, cât și întunericul vin de la Dumnezeu, aceasta este „Și Dumnezeu a chemat”. În acel moment, atât lumina, cât și întunericul formează o singură zi. Adică, așa cum nu poate exista o zi completă fără seară și dimineață, tot așa lumina și întunericul îndeplinesc un singur rol – ambele împreună sunt numite „zi” (Rabaş, „Ce este Ziua și Noaptea în muncă?”).

„Ziua” și „noaptea” în munca spirituală sunt acțiuni ale luminii; aceștia sunt aceiași pași care duc la scopul creației: adeziunea la Creator. Prin urmare, se spune că scopul nostru este să ajungem la o stare în care nu există zi sau noapte, iar totul este revelat ca o unică lumină, atunci când noaptea este revelată ca parte a zilei.

În ceea ce privește ce simt ca întuneric? În raport cu scopul creației, ca o lipsă de adeziune.

Dacă omul a ajuns deja într-o stare în care se verifică și vede că se află în întuneric, deoarece există în el o dorință de a primi care îl separă de scop, o verifică în întuneric, doar cu lumina unei mici iluminări, lumină pe care a atras-o de sus prin eforturi mari. Astfel, el ajunge la o stare în care este cu adevărat pregătit să iasă din Egipt, din dorința sa de a primi, și să intre în lumea spirituală.

Prin urmare, în primul rând, trebuie să ne amintim că simţirea nopții și a întunericului este necesară. Aceasta este simţirea Kliului real, a adevăratei noastre naturi. Omul o realizează în raport cu scopul creației, cu faptul că ne aflăm în calități opuse Creatorului.

Trebuie să vedem de ce suntem opuși Lui, de ce nu ne putem integra în Creator, adică în calitatea dăruirii, și să stabilim că tocmai acesta este întuneric.

Dar motivul pentru aceasta nu ar trebui să fie dorința de spiritualitate pentru a ne simți bine, a evita necazurile și a experimenta diverse plăceri.

Dacă omul realizează că spiritualitatea sa este o calitate a dăruirii, în timp ce el este opusul acestei calități și nu este capabil să se integreze în ea, să adere la ea, atunci decide că aceasta este o noapte adevărată. Și regretând, ajunge la o stare în care transformă această cădere, acest întuneric, în zi.

Apoi întunericul începe să-i aducă lumină, Kli-ul începe să se schimbe; primește o intenție de dragul dăruirii și devine precum lumina. Aceasta înseamnă că starea de corectare finală nu este nici zi, nici noapte.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul este o singură calitate – dăruirea, bunătatea absolută. Dar creația a fost făcută de Creator ca fiind opusă Lui, la fel ca dorința de a primi (plăcerea).

Prin urmare, pentru a ajunge la asemănare cu Creatorul, creația trebuie să treacă prin multe stări opuse.

Pentru a nu schimba doar dorința de a primi în dorința de a dărui și de a adera la Creator, ci pentru a rămâne independentă, dar similară Creatorului, creația include două componente: dorința de a se bucura și simțirea celui care dăruiește.

Întregul nostru simț al lumii și al existenței noastre este construit din aceste două contrarii: Yeş mi Ain (existența din nimic), doar atunci creația simte că există.

Nu putem exista doar în Yeş (în realitatea Creatorului) sau doar în Ain (în realitatea creației); prin urmare, trecem prin schimbări consecutive în noi înșine, astfel încât lumina (Yeş), care m-a creat din nimic (Mi Ain), aduce dorința (Ain) la forma lui Yeş, forma Creatorului.

Așa mă conduce de-a lungul acestui lanț: de la cauză la efect, de la cauză la efect, unde fiecare rezultat anterior devine cauza stării următoare.

Până acum încep să simt atitudinea Lui față de mine ca pe cineva extern, un străin, Forța care m-a creat și mă controlează.

Pe lângă împlinirea pe care o simt în cadrul rațiunii, există și forța Creatorului care mă dezvoltă, îmi arată un exemplu și un scop, iar aici trebuie să acționez prin credință.

Sunt în starea mea actuală ca un animal care acționează doar pe baza a ceea ce are, dar iau în considerare și următoarea stare, următorul grad; deși încă nu îl am, îi accept existența prin credință, deoarece este opusul stării mele actuale.

Natura gradelor spirituale este de așa natură încât următorul grad este opusul celui precedent, deoarece este o dăruire mai mare decât cea precedentă.

Prin urmare, pentru a urca la el, trebuie să accept condițiile sale de „dăruire contrară egoismului”, credința mai presus de rațiune.

Altfel, voi rămâne pentru totdeauna la gradul actual, animalic, și voi primi totul în aceeași dorință de a mă bucura, mai degrabă decât de a urca gradele spirituale, gradele de dăruire.

Prin urmare, trebuie să ne pregătim să acceptăm următorul grad ca fiind dezirabil și să nu-l respingem.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/08/10, Rabaş – Art.3, 1985 Despre Adevăr şi Credință

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În viața mea materială, acționez în general în propriul meu interes, mai degrabă decât în ​​binele comun; în primul rând, mă gândesc la propriul meu beneficiu mai degrabă, decât la rude sau prieteni. În ce măsură văd acest lucru ca fiind rău? Doar în măsura în care îmi este revelat. Dacă nu mi-ar fi fost revelat, nu l-aș vedea. Și dacă ar fi fost revelat și mai mult, nu aș fi putut să-l suport, mi-aș ieși din fire, aș ieși cumva din mine, doar pentru a lăsa în urmă toate aceste calități. Dar nici măcar acest lucru nu-mi este dat.

Poate că dacă mi s-ar acorda o astfel de revelație măcar o dată, indiferent cât de chinuitor ar fi să o îndur (și ar fi un iad pur), aș striga cu atâta intensitate încât aș fi eliberat de aceste calități. Dar din nou, nu-mi este acordat. Este ca și cum aș fi ținut la foc mic, fiind întors constant de pe-o parte pe alta; asta mi se întâmplă în această viață.

Acest lucru ridică întrebarea: Cum se va termina asta? Mi se oferă o licărire, o mică revelație, despre cine sunt, dar acest lucru nu este suficient pentru a mă elibera de această stare. Pe de o parte, nu mă mai lasă să trăiesc viața materială „bună” pe care o aveam odinioară, când mă ocupam cu tot felul de prostii și credeam că despre asta este vorba în viață.

„Lasă-i să-mi permită deja să intru în tărâmul spiritual! Lasă-mă să trec prin această etapă, această perioadă de suferință cauzată de propria mea natură și să vreau o alta, să ajung la o stare în care nu sunt într-o intenție de dragul de a primi. Poate că aceasta este calea? Lasă să mi se dezvăluie! Da, această perioadă poate fi grea până când voi percepe și simți suferința din ceea ce am, în comparație cu ceea ce are Creatorul. Se pare că acest contrast este greu de simțit clar, dar trebuie să trec prin această etapă și asta este tot.”

Dacă omul ia decizii de acest fel, atunci este deja pe drumul cel bun, deoarece își arată disponibilitatea de a aborda această situație cât mai repede posibil și de a o parcurge, în loc să rămână suspendat între cer și pământ. Și aici are nevoie de cei care îl vor sprijini, de Creator și grup, pentru a depune eforturile necesare și a trece rapid prin această etapă.

Dar de fiecare dată când experimentezi o anumită stare, fie că te simți bine sau nu atât de bine, și uneori foarte rău pentru că îi folosești pe alții, aceasta nu este sub controlul tău. Mai degrabă, este un mijloc prin care o licărire a adevărului să ți se dezvăluie. Pe baza a ceea ce ți se întâmplă, întreabă-te de fiecare dată cine beneficiază de acest lucru. Cu alte cuvinte, ce face Creatorul cu mine? Ce vrea El de la mine prin asta?

Din Lectia zilnica de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot ști dacă intenţia mea sau intenția unui prieten este corectă?

Răspuns: În primul rând, nu vorbim despre intenția altcuiva. Intenția este atitudinea mea față de scopul creației, față de Creator. Nu pot intra într-un alt om și să încep să examinez cum se raportează el la aceasta, și nici nu este important pentru mine. Ceea ce contează sunt eu însumi.

Cum îmi pot examina propria intenție? Ceea ce simt este în esență, la ceea ce trebuie să mă raportez. Omul nu știe niciodată cu adevărat ce este în inima sa; ne este ascuns.

Chiar și acum, s-ar putea să vezi că te crezi relativ bine, aproape drept. Dar dacă ai privi puțin mai adânc în inima ta, ai putea gândi oarecum diferit.

Trebuie să avansăm în funcție de simțirile noastre. Se spune: „Un judecător are doar ceea ce văd ochii lui”. Și numai după o astfel de examinare ar trebui să-ți construiești atitudinea față de ceea ce trebuie făcut.

[354125]
Din Lecția zilnică de Cabala din 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→