De ce este adăugat inimii noastre care este dorința de a primi, un punct de dăruire, numit Israel? Este adăugat pentru a crește dorinta de la însemnătatea sa minimă la sută la sută? Ea crește doar în „carne”, numită dorința de a primi.

Acesta este un punct de Bina, iar întreaga inimă este Malchut. Trebuie să conectezi inima la Bina pentru a atinge primirea de dragul dăruirii.

Toate gradele sunt construite pe acea „carne” pe care o primești de la Klipot, din dorințele tale. Obstacolele vin la tine din cauza acestor dorințe, ulterior reintri în realizarea măreției Creatorului și îți restricționezi dorința de a primi. Pentru aceasta, ridici realizarea măreției Creatorului deasupra acelei dorințe și o construiești ca un cap (Roş) deasupra dorinței de a primi. Excelent, ai realizat cu succes o „intrare”. Și imediat cazi și uiți; aceasta se numește o „ieșire”. Întreaga noastră cale spirituală constă în astfel de „intrări” și „ieșiri”.

Ce înseamnă să „cazi”? Înseamnă că primești următoarea dorință de a primi. Și încă o dată, pe baza acestei noi dorințe trebuie să construiești realizarea că „Israel, Creatorul și Tora sunt una”; această aspirație către măreția Creatorului trebuie să se ridice deasupra dorinței tale de a primi.

Și din nou, acest lucru te ajută să construiești un grad în care realizarea grupului este mai presus de orice. Te smerești în fața grupului pentru a stabili atitudinea corectă și a nu te abate de la această linie. Și de fiecare dată, este vorba de muncă.

Din Lecția Zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.15, 1991-Ce înseamnă în muncă binecuvântarea ‘Cine a făcut o minune pentru mine în acest loc’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tremurul în fața Creatorului nu este o frică animalică pentru sine, pentru propria viață trupească. El este îndreptat în direcția opusă; apare atunci când omul este solidar cu programul creației și cu scopul creaţiei și dorește să le aducă la împlinire, indiferent de condiții.

Principalul lucru este că omul devine impregnat de această idee; în consecință, devine cel mai important lucru din viața lui, în ciuda oricăror tulburări.

Adevărul este că pe acest sentiment de venerație ne construim relația cu lumea spirituală. La urma urmei, suntem ființe create, ceea ce în ebraică înseamnă „cei care sunt în afara lumii spirituale”; adică, încă nu locuim în adevărata lume spirituală.

Tocmai pentru că suntem în afara lumii superioare, prin dezvăluirea ei suntem capabili să o atingem complet, și în același timp să rămânem ființe create care ating echivalența cu Creatorul. Se dovedește că suntem alcătuiți, ca să spunem așa, din două elemente opuse extrase din tot ceea ce există.

Prin urmare, tremurul care apare ulterior în noi nu mai este frica pentru noi înșine care exista la început, ci venerația despre cum pot realiza cu adevărat programul creației și cum pot exista în cadrul lui într-un mod care să nu aibă absolut nicio legătură cu interesul meu personal. Acest concept este atât de sublim și frumos încât trebuie să fie în detașare absolută de tot și să existe de la sine.

Întrebare: De ce există un număr atât de mare de temeri animalice, aproximativ 800 de tipuri?

Răspuns: Adevărul este că în noi există doar 613 dorințe, iar aceasta înseamnă 613 tipuri de frică, în funcție de numărul dorințelor noastre, care pot rămâne neîmplinite. Și bineînțeles, există și derivate ale acestora atunci când mai multe dorințe împreună și separat se împart și se conectează între ele.

Omul este o ființă care se teme constant că nu se va împlini. Cu cât se teme mai mult, cu atât devine mai periculos. Toate acțiunile gangsterilor, ticăloșilor, hoților și criminalilor provin din frică, nu din încrederea în sine. Încrederea lor este doar o fațadă, un mijloc de a-și masca frica subiacentă; altfel ar fi calmi.

Un om încrezător în sine nu se mișcă. Nu contează pentru el ce se întâmplă undeva, cumva, cu cineva; îşi este absolut autosuficient. Dar orice om activ acționează din frică.

Cabala, singura înțelepciune care vorbește despre asta, spune că frica este utilă și bună, dar numai atunci când o redirecționezi de la tine însuți către ceilalți, astfel încât să ai teamă că nu-i vei putea împlini pe ceilalţi, să nu le dăruiești.

Astfel, cele 613 temeri se transformă în 613 forme de venerație, în 613 porunci (Miţvot). Altfel, omul nu poate scăpa de frică, deoarece totul se bazează pe dorința de a fi împlinit, pe dorința de a primi, deoarece dorința este întreaga chestiune a creației.

Prin urmare, când te uiți la toți așa-numiții eroi, înțelegi că în mod subconștient, sunt conduși de frică.

Din KabTV „Secretele Cărții Eterne”, 01.06.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Câte forțe există și pot interacționa între ele?

Răspuns: Un număr infinit. Ceea ce împărțim în 125 de grade poate fi subdivizat tot mai mult, la nesfârșit.

Vedem că întreaga umanitate, după ce a trecut prin ciclurile sale timp de, să spunem o sută de mii de ani de existență, nici măcar nu a ajuns încă la coridorul care duce către lumea spirituală. Și prin câte stări diferite a trecut o masă atât de mare de oameni în aceste sute de mii de ani – în fiecare minut, în fiecare secundă?

Nici nu ne putem imagina cu ce avem de-a face, de fapt. Dar în spiritualitate, este mai simplu, deoarece gradul inferior, cu toată diversitatea sa, intră în gradul superior ca un singur element.

Adică, toată natura minerală este considerată o unitate față de cea vegetală, toată natura vegetală este considerată o unitate față de cea animală și toată natura animală este considerată o unitate față de cea umană.

Și întreaga umanitate este considerată o unitate față de divin. Prin urmare, nu există complexitate. Dimpotrivă, totul devine din ce în ce mai simplificat.

Întrebare: De ce există în mod specific o astfel de gradație a nivelurilor mineral, vegetal și animal?

Răspuns: Aceasta provine din cele patru etape ale expansiunii luminii directe. Începutul influenței luminii asupra dorinței, atunci când dorința încă nu se simte ca existentă, se numește litera „Yod” sau prima etapă a dezvoltării dorinței. Apoi vine a doua etapă, când dorința începe deja să se simtă pe sine. După aceea vin a treia și a patra etapă. În a patra etapă, dorința începe să simtă Creatorul. Această a patra etapă se numește om (în ebraică, Adam, de la cuvântul „Domeh”, care înseamnă similar cu Creatorul). Adică, dorința din a patra etapă simte Creatorul și astfel câștigă posibilitatea de a deveni similară cu El.

De la prima percepție a Creatorului până astăzi, au trecut 5.786 de ani, adică din momentul în care Adam l-a simțit pentru prima dată pe Creator. Acest moment se numește Anul Nou Evreiesc (Roş HaŞanah) și este considerat data primului contact al unei ființe umane în această lume cu Creatorul.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Adevărul despre realitate”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există cazuri când nu te simți cu adevărat om. Ei îți pun o întrebare și totul pare clar, dar există sentimentul că nu vă conectaţi de fapt la aspectul verbal al întreabării lor.

Răspunsul meu: Da, se întâmplă ca o întrebare să fie clară pentru tine, dar nu și pentru mine, fie pentru că nu găsesc toate cele patru ecrane care leagă întrebarea verbală de starea spirituală interioară a omului, fie pentru că starea pe care ei o descriu nu există. Cu alte cuvinte, ceea ce ei întreabă nu este încă o întrebare adevărată; este fundamental greşită în sine.

Dar dacă această întrebare trece printr-un alt ascultător sau un al treilea ascultător, când îi rog să mi-o pună din nou, atunci întrebarea își poate pierde claritatea inițială pe care o avea pentru cel care a pus-o, dar devine deja o întrebare corectă. Adică, dezvăluie adevăratul gol care își are locul în univers și cu care trebuie să lucrăm.

Întrebare: Care sunt aceste patru ecrane?

Răspuns: Cele patru ecrane sunt ceea ce se numește „Yod-Hey-Vav-Hey”, adică numele fundamental al Creatorului sau structura cu patru straturi a sufletului nostru, pe care trebuie să o simțim pentru a percepe corect influența luminii asupra noastră, care construiește o întrebare în noi, și în consecință, din întrebare să obținem această lumină, care este răspunsul.

Comentariu: Foarte des, cineva pune o întrebare prin intermediul Internetului, iar în timpul traducerii se pierde radical sensul întrebării.

Răspunsul meu: Acest lucru este firesc, deoarece oamenii nu se află în aceleași stări. Un om pune o întrebare, iar altul o simte într-un mod complet diferit.

Întrebare: Deci traducerea nu poate transmite simţirea celui care pune întrebarea?

Răspuns: Atât da, cât și nu. Nu aș merge atât de departe încât să spun că traducătorii distorsionează semnificativ sensul. De fapt, chiar dacă omul a formulat-o diferit decât a intenționat, adesea pot simți întrebarea exact așa cum a fost concepută.

Dacă este o întrebare puternică, corectă, care vine din inima omului sau din golul dorinței sale, atunci o voi simți chiar dacă traducerea nu este foarte bună. În principiu, atunci când un om are o durere mare, sau un gol interior, îl simțim chiar și fără prea multă exprimare externă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dificultăți de traducere”, 09.12.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este Creatorul energie infinită, de neconceput pentru imaginația noastră?

Răspuns: Este posibil să spunem așa. Dar în principiu, Creatorul este calitatea dăruirii, a emanației. Dacă omul dobândește o astfel de calitate, atunci Creatorul își canalizează forța în lume prin intermediul omului respectiv, iar el devine o extensie a Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă „a dărui Creatorul?”

Răspuns: Nu poți dărui nimic Creatorului. Această categorie este perfecțiunea absolută.

Întrebare: Și ce înseamnă „a fi o conductă a Creatorului în această lume?”

Răspuns: Înseamnă să încerci să transmiți această metodă și altora. Pe măsură ce o stăpânesc treptat, și ei vor deveni canale ale Creatorului, lumina superioară va trece prin ei și vor ajunge să se perceapă ca fiind Creatorul. Devenind similar Creatorului, omul devine un canal al energiei Sale către ceilalți.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi trebuie să analizăm fiecare dintre stările noastre pe o scară de „adevărat-fals”, mai degrabă decât pe scara „dulce-amar”; adică, bazându-ne pe faptul dacă este bun sau rău în ceea ce privește scopul creației și nu dorința noastră de a primi.

Problema este că petrecem mult timp simțind că dulce este ziua și amarul este noaptea. Adică, lucrăm conform simţirilor noastre și nu putem înțelege nici singuri, nici cu ajutorul unui grup că definiția stării ar trebui să fie conform scopului creaţiei, adeziunea la Creator, și în ciuda faptului că încă nu simţim „dulce”, îl acceptăm ca adevăr și scop.

Aceasta trebuie să fie mai importantă decât „dulcele”. Atunci vom înlocui sistemul „dulce-amar” (analiza corporală) cu „adevărat-fals”, care este o analiză spirituală.

Și aici, numai grupul poate aminti omului care sunt instrumentele reale de măsurare, cum ar trebui să-și considere starea, să o analizeze, să accelereze procesul, să determine corect care stare se numește noapte și care este zi și apoi să treacă de la o stare la alta.

Dacă el decide cu adevărat că starea de noapte, pe care o consideră amară, este de fapt utilă, că este adevărul, atunci noaptea se transformă în zi.

Definesc sentimentul unui Kli necorectat, concentrat pe interesul personal, ca fiind noapte. Atrag lumina, care corectează acest Kli și îl transformă în zi, dându-i intenția de a dărui. Apoi ajung la decizia că intenția mea de a dărui este ziua.

Adică, este aceeași stare în care mă aflam înainte. Am considerat-o noapte din cauza lipsei de intenție de a dărui, iar acum, când dobândesc această intenție, decid că este zi și astfel trec prin această stare. Transformarea aceluiași Kli primitor într-un Kli dăruitor înseamnă că simt noaptea și după aceea există o zi. Și așa este la fiecare grad. Este la fel, doar că are o intenție dobândită.

Și dacă omul nu face eforturi să corecteze Kli-ul pe care l-a primit, nu încearcă să vadă întunericul real din el datorită primirii pentru sine, nu vrea să-l corecteze cu intenția de a dărui, atunci el nu utilizează timpul care i-a fost dat.

Omul totuşi va avansa în continuare în acest fel, dar foarte încet. Creatorul va avea milă de om și îi va schimba starea pentru că grupul îl va ajuta puțin, dar nu din cauza unei schimbări a stărilor sale interioare.

Trebuie să determin cât mai curând posibil că noaptea este atitudinea mea față de plăcere, față de faptul că o doresc. Atunci voi începe să-mi doresc corectarea, voi dori să realizez intenția de dragul dăruirii, să ader la adevăr mai degrabă decât la dulce. Aceasta este ceea ce eu numesc zi. Aceasta este întreaga muncă a omului. Omul este cel care determină ce este ziua și ce este noaptea și în ce parte a zilei se află.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un grup minunat s-a adunat aici la un Congres, uniți de o unitate imensă, colosală cu lumina interioară.

Și deși ne scapă înțelegerii, în realitate nimic nu este irosit. Trebuie doar să te cufunzi în interior, până la punctul din inimă și să vrei să te unești cu alte puncte. Atunci vei vedea că lumina domnește între noi și suntem cu toții uniți interior.

Asta este ceea ce trebuie să dezvăluim. Aceasta este, de fapt, realizarea științei Cabala. Tot ceea ce studiem, lumile, Parţufim, Sfirot, este o conexiune pe care o dezvăluim. Când intrăm în unitatea noastră interioară, atunci măsura conexiunii dintre noi și măsura dezvăluirii și ascunderii luminii alcătuiesc lumea spirituală.

Relația noastră este împărțită în cinci niveluri: Asia, Yeţira, Bria, Aţilut și Adam Kadmon, până la o conexiune totală, perfectă, numită „lumea Infinitului” unde nu există nicio limită a relației noastre. Și aceste niveluri, la rândul lor, sunt împărțite în Parţufim și Sfirot. În cele din urmă, doar acolo dezvăluim ceea ce este scris în Tora și în general, în toate cărțile cabaliste.

Nu avem unde să fugim. Trebuie doar să ne concentrăm constant asupra nivelului interior, profund, unde suntem interconectați. Totul depinde de atenția fiecăruia: să nu renunțăm la această aspirație.

Aici constă marea problemă: Cum putem păși în interior, să ne scufundăm iar și iar, până ajungem la acest nivel, până îl simțim între noi, până când prindem valurile interconectării noastre, care vor începe să ne conecteze pe fiecare dintre noi la sistemul comun. De unde putem obține puterea dorinței, atenției, empatiei și sensibilității?

Aici, din nou, am nevoie de un mediu. Singur, nu mă pot ține unit mai mult de o clipă. Pot încerca, să aplic mintea și simtirea, să mă scufund în interior, să vreau să fiu acolo și să mă țin tare, dar într-o secundă totul dispare.

Doar prietenii, care sunt deja două milioane în întreaga lume, vor ajuta. Toată lumea ar trebui să se gândească la toată lumea, pentru că depinde de toată lumea, iar apoi mă voi ajuta prin intermediul altora. Nu sunt incapabil de asta. Dar dacă mă gândesc la toată lumea, astfel încât și ei să se gândească la asta și să meargă către același lucru, atunci forța comună, gândul comun pe care îl trimit tuturor își va face treaba, chiar dacă ei nu mă aud.

Chiar dacă mă gândesc doar în liniște, pentru mine, dorința mea pentru beneficiul lor, care se numește „rugăciunea celor mulţi”, se întoarce la mine și mă ajută să rămân la nivel interior, cufundându-mă mai adânc.

Prin urmare, lucrând ca grup, nu ar trebui să ne dispersăm în direcții diferite. Trebuie doar să ne concentrăm asupra acestui punct interior: cum să ne menținem în straturile profunde ale grupului, unde suntem uniți unii cu alții. Acest lucru se aplică în egală măsură bărbaților și femeilor.

Externalitatea trebuie pusă și ea în slujba interiorului. După cum scriu Baal HaSulam și Rabaş, trebuie să vorbim despre importanța scopului, importanța prietenilor și importanța grupului. La urma urmei, ei îmi oferă inspirație, încredere și siguranță, astfel încât să mă pot apropia din ce în ce mai mult de nivelul meu interior, până când acesta se deschide. Și atunci voi simți că am intrat în lumea interioară, spirituală.

Prin urmare, există o lege: „Omul să-și ajute aproapele”. Numai cu sprijin reciproc fiecare dintre noi va putea atinge spiritualitatea. Nimeni nu va putea vreodată să o facă singur.

Din Congresul Internațional de Cabala 01/04/11, „Noi”, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu sunt creația unui Creator perfect, de ce nu mi se poate permite, așa cum sunt, pur și simplu să mă bucur de viața obișnuită dată de Creator?

Răspuns: Poți. Dar atunci te vei transforma într-un mic „gândac” care stă pe o bucată de tort și îl consumă întreaga sa viață. Nimeni nu-l va deranja: așa cum și-a început viața, așa o va termina. Vrei să fii așa? Ba bine că nu!

Întrebare: Dar Creatorul nu va permite unui om să rămână într-o astfel de stare?

Răspuns: Desigur că nu. Trebuie să fim la același nivel cu Creatorul, să ne ridicăm la gradul Său, nimic mai puțin decât atât. Fiecare om trebuie să-și ocupe locul în sistemul creației, în punctele sale specifice, pivotale. Cu atât mai mult acest lucru trebuie atins de cei care au primit o trezire specială către înțelepciunea guvernării.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 25.06.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A construi un loc pentru revelația Creatorului înseamnă că omul nu trebuie doar să se corecteze pe sine, ci și să primească „cărămizile” pentru construcție de la toți ceilalți, ceea ce înseamnă să atașeze dorințele altora.

Fiecare om trebuie să folosească toate dorințele care există în realitate, dorințele care sunt pregătite de Creator pentru ființele create. Toată lumea construiește un Kli complet, un loc perfect. Se pare că acesta trebuie construit din 600.000 de părți care au fost inițial încorporate în temelia sufletului lui Adam HaRişon, unde fiecare parte, la rândul ei, este formată din 600.000.

Kli-ul pe care omul îl corectează din temeliile care i-au fost date este infinit. Deși se spune că este de 620 de ori mai mare, în realitate este imposibil chiar şi să spunem de câte ori este mai mare sau cu cât este mai bun în calitate decât bazele inițiale care au fost pregătite pentru construirea Kli-ului.

Toată simțirea realității, toată eternitatea și perfecțiunea, le atingem doar în acest Kli, în cadrul „locului”. Prin urmare, se spune că „nu există nimic care să nu aibă loc”, deoarece dacă există ceva, dacă există ceva ce percepem ca existent, acesta poate fi doar într-un „loc”, conform măsurii revelării sale.

Și ceea ce simțim inițial este stadiul de Nefeş, simțirea minimă, aproape neglijabilă a vieții, care ne este dată doar pentru a putea începe munca.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

1) În ceea ce privește Creatorul, este scris: „Și Domnul S-a pogorât pe muntele Sinai, în vârful muntelui”. 2) Cu privire la oameni, este scris: „Și au stat la poalele muntelui”.

Trebuie să înțelegem ce este un „munte”. Cuvântul Har (munte) provine din cuvântul Hirhurim (gânduri), care este intelectul omului. Orice se află în intelect este considerat „în potențial”. Ulterior, se poate extinde în fapte reale. (Rabaş, Ce este pregătirea pentru primirea Torei-1).

Întrebare: Ce este recunoașterea răului?

Răspuns: Ceea ce mă obstrucționează constant se numește rău. Cu cât mă obstrucționează mai mult, cu atât vreau mai mult să-l ucid, să-l șterg și să mă detașez de el. Dacă dezvălui că mă omoară la propriu, atunci sunt gata să fac orice doar pentru a scăpa de el într-o asemenea măsură încât oamenii plătesc sume enorme de bani pentru a scăpa de calități rele, a urma diverse tratamente, a participa la cursuri și așa mai departe.

Dar aici încep să mă măsor în raport cu un alt punct, în raport cu vârful Muntelui Sinai, punctul din inimă. Atunci tot ce este sub munte – adică natura mea, care se numește „poporul”, poporul lui Israel – îl definesc ca fiind rău în raport cu mine.

Fie mă asociez cu muntele, cu Moise care s-a urcat pe el, fie mă îngrop sub munte.

Dacă stabilesc că pentru mine este rău să rămân sub munte și nu pe vârful său, aceasta se numește adevărata recunoaștere a răului. Atunci am cu adevărat nevoie să primesc corectarea, să primesc Tora.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→