În spatele a tot ce există în lume se află lumina, lumina superioară. Și acolo unde ți se pare că există întuneric, trebuie să te „șlefuiești”.
Întrebare: Pe tine însuți?
Răspuns: Pe tine însuți, până când acel fenomen începe să strălucească. Pentru că în interiorul fiecărui fenomen, în interiorul lui, există lumina superioară.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.05.2026
A fi tânăr înseamnă a te strădui mereu înainte.
Întrebare: Asta este tinerețea?
Răspuns: Da, asta este tinerețea. Nu este o chestiune de ani. Ai putea trăi până la 200 de ani și să rămâi tânăr. Sau ai putea fi un bătrân la doar 20 de ani, complet epuizat.
Așadar, totul depinde de străduinţă! Dacă ai dorința de a atinge sensul vieții, atunci ești mereu tânăr.
Acesta este cel mai important lucru. Depinde de tine și de societatea în care te afli, de mediu.
Dar în niciun caz nu ar trebui să te lași slăbit sau să-ți lași focul interior să se stingă. Acest lucru este crucial.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 07.05.2026
Întrebare: Când explicați metoda unificării, spuneți: „Înțeleg despre ce este vorba; am trecut prin aceste stări.”
Dar, în același timp, vă separați de noi, ca și cum metoda prin care ați trecut ar fi fost complet diferită.
Răspuns: Adevărul este că eu nu trec prin stările de unitate împreună cu voi, pentru că voi le treceți într-un mod complet diferit. Eu le-am trecut prin studiu individual, prin atingere personală.
Voi le treceți colectiv, ca o generație care se înalță împreună către Creator, ca un grup care va deveni un exemplu pentru întreaga umanitate. Nu va mai exista nicio diferență între modul în care experimentați acest lucru în voi înșivă și Îl revelați pe Creator în calitatea adeziuniii reciproce dintre voi și modul în care acest lucru va fi realizat ulterior de toți ceilalți.
Ceea ce am trecut eu nu poate fi implementat într-un grup sau în umanitate în ansamblu. Prin urmare, nu vreau să vă derutez vorbind despre asta.
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Poarta Lacrimilor”, 11.10.2010
Omul există întotdeauna între două stări: cea anterioară și cea viitoare. Starea viitoare trage spre sine, în timp ce starea anterioară împinge persoana înainte, departe de suferință.
Cu alte cuvinte, există două niveluri: cel superior, pe care nu l-am atins încă, atrăgându-mă spre sine, arătându-mi că voi găsi împlinirea odată ce îl voi atinge, și cel anterior care mă împinge înainte prin suferință, astfel încât descopăr că în starea mea actuală nu există nimic bun și totul este întuneric. Așa avansează omul.
Alegerea noastră este să ne mișcăm mai repede și mai eficient, simțind întunericul etapei inferioare și lumina celei superioare, și în acest fel, putem scurta timpul necesar pentru a trece de la o etapă la alta.
Cum percepe omul aceste două etape în sine? Ele sunt resimțite în el nu doar ca o etapă care trage din față și împinge din spate, ci și ca linia stângă și linia dreaptă, două forțe opuse, unde stânga este natura umană, iar dreapta este embrionul calităților etapei superioare din interiorul omului: încorporarea calităților Creatorului.
De la starea cea mai joasă la cea mai înaltă, urcăm treptele unei scări, fiecare constând dintr-o parte inferioară și una superioară, stânga și dreapta. Omul care trece peste aceste trepte este ca un vas gol, iar treapta specifică pe care se află oferă împlinire (lumină).
Prin urmare, sufletul unui om care se află pe o anumită etapă este denumit prin numele acelei etape. Și în acest fel, omul își schimbă numele, își schimbă destinul și își schimbă locul.
Din Lecţia zilnică de Cabala 24/05/26, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă
Întrebare: Cum își adună omul toate aspirațiile către Creator?
Răspuns: Omul nu își poate aduna toate aspirațiile doar către Creator. Dacă avem un anumit rezervor de eforturi constant alimentate și ne asigurăm că acesta este păstrat și crește constant, atunci putem face acest lucru.
Luați o carte de rugăciuni obișnuită și veți vedea că este aranjată ca și cum unul dintre mulți s-ar adresa Creatorului. Peste tot scrie „noi”, „nouă”, „nouă”… Așa au compus-o pentru noi cabaliştii, membri ai Sinedriului (Marii Adunări). Ei prezintă atitudinea corectă, în forma corectă și conform acestor etape, un apel către Creator.
Astfel, toate acestea sunt opera unui om din colectiv către Creator. Altfel este imposibil. Există anumite rugăciuni foarte specifice în care omul se adresează numai Creatorului. Dar chiar și în acest caz, se adresează Lui ca reprezentant al societății, așa cum se numește un mesager al societății. Nu se poate ca el să facă o adresare în întregime de unul singur.
Nu există nicio altă națiune atât de unită prin natura sa animalică, precum evreii. Orice altă națiune poate trăi separat, o parte aici, o alta acolo. Dar această națiune, prin însăși natura sa, chiar și atunci când este împrăștiată în întreaga lume, păstrează conexiunile dintre părțile sale.
Același lucru este valabil și pentru problema propriei țări și a unificării. Există multe națiuni ale căror țări abia reușesc să-și susțină existența, națiuni care nu simt o conexiune cu toate instituțiile statului. Dar pentru noi, acest lucru este înrădăcinat în natura noastră.
Pur și simplu nu ne putem lipsi de el: fără organizare, fără unitate, fără a fi legați împreună într-un anumit mecanism, cu adevărat ca națiune. Și toate acestea se datorează faptului că în esență, se află o natură spirituală.
Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59
Când omul pare a fi pe punctul de a atinge scopul, în mod surprinzător, experimentează apariția unei slăbiciuni. „De ce să ne mai deranjăm? Care este rostul? Sunt obosit. M-am săturat. Este fără speranță.” Tocmai în acest moment trebuie să înțelegem că aspirația noastră către scop este testată.
Pentru a-l atinge cu adevărat, omul trebuie să adauge o aspirație și mai mare, un nou impuls, să injecteze și mai mult impuls, entuziasm, o reevaluare a valorilor și a importanței scopului, iar apoi îl va realiza.
Întrebare: Deci în termeni practici, omul a fost aproape de a-l atinge, dar în fața lui se află un munte înalt care pare de netrecut?
Răspuns: Da, tocmai acum trebuie să adauge importanță scopului pentru a putea sări, să urce și să alerge pe acest munte.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.05.2026
Omul își stabilește în general, ce este o necesitate și ce este un exces pentru sine. Între aceste două discernăminte (Avchanot) ne trăim viața. Problema este că ce condiții ne sunt date, ele sunt percepute fie ca o necesitate, fie ca un exces, și în consecință ne desfășurăm acțiunile ulterioare.
Să presupunem că mă simt bine acum, nimic nu mă presează și continui să exist așa, deoarece sunt mulțumit de starea actuală de lucruri. Dar dacă aud acum că aceasta este o stare rea care îmi aduce rău, că sunt în pericol, că sunt pe cale să-mi pierd sufletul și să pierd sensul vieţii, atunci voi începe să mă raportez la această stare de calm ca la un îndemn la acțiune.
Adică, schimb definiția atitudinii mele față de situația dată, din „exces” în „necesitate” și acționez în consecință.
Astfel, libera alegere a omului se află întotdeauna în fața dilemei modului de a percepe starea prezentă. Poți lăsa totul așa cum este, poți fugi, sau poți închide ochii, iar în același scop acționează și Klipot (forțele impure), corpul nostru, condițiile externe, și un mediu nepotrivit, care mă derutează și produc un sentiment de oboseală. Toate acestea îmi sunt descrise ca niște condiții trimise de Sus și mă pot raporta la ele ca la exces, adică la o stare care îmi satisface dorința.
Prin urmare, aici trebuie să depun efort și să-mi explic că aceasta este o stare specială: sunt în pericol. Atunci voi începe să-mi percep viața în așa fel încât să mă oblige la acțiuni necesare. Toate acestea depind fără îndoială, de cărți, de autorii lor și de grup și de măsura în care prietenii mei ard de dorința de spiritualitate și de măsura în care eu sunt capabil să absorb aspirația lor către Creator și sunt capabil să primesc o impresie de la ei. Acest lucru mă va obliga să-mi schimb simțirea interioară.
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar
Când omul depune efort și simte că nu primește niciun răspuns, tocmai acest sentiment că Sus nu există nicio reacție la acțiunile sale, este un semn de avansare.
Dacă el ar simți că totul merge bine, că avansează, acesta este un semn rău care indică faptul că nu depune niciun efort. Căci efortul adevărat, corect, către scop constă în faptul că nu știe, totuși „apasă butonul corect”, adică nu primește nicio recompensă sub formă de onoare, putere, bogăție sau orice alte tentații sub formă de daruri sau plăți din această lume materială.
Dacă investește cu adevărat efort către scop și nu de dragul plăcerilor acestei lumi, atunci dezvoltă sentimentul că nu există niciun răspuns de Sus la acțiunile sale. Și acesta este cel mai corect semn că este ghidat precis către scop, fără cea mai mică abatere, că se trezesc definiții exacte despre ce este spiritualul, și la ce scop trebuie să se gândească. Răspunsul corect la eforturi este neputinţa, disperarea și pierderea orientării.
Când simțim neputință și dezorientare în dorința noastră de a primi? Atunci când omul intră într-o stare mai avansată, el nu primește împlinire. Acesta este un semn că a avansat puțin mai aproape de scop, spre spiritualitate.
Dacă el se simte mai rău în dorința de a primi de la o stare la alta, înseamnă că a avansat în direcția spiritualității, că nemulțumirea lui în dorința de a primi crește.
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar
În ceea ce privește numărătoarea de Omer [numărarea zilelor (șapte săptămâni) începând de la Pesah și terminând de Șavuot], se știe că munca principală a omului este de a se conecta la Creator. (Rabaş, Scrisoarea 59).
Omerul semnifică faptul că omul se află într-o stare de corectare după exodul din Egipt, la nivelurile stării mici (Katnut). Prin urmare, în perioada numărării de Omer, bucuria este interzisă, deoarece bucuria este atragerea luminii de Hochma.
De asemenea, bărbieritul este interzis, deoarece „părul” (Searot) este de asemenea, legat de atragerea luminilor. „Părul” este un Parţuf extern al corpului (Guf) unui om pentru a atrage lumină suplimentară.
Prin urmare, în zilele stării de Katnut (micime) trăim cu puțin, iar aceasta se numește numărătoarea de Omer. Prin coborarea sinelui și munca în modestie, omul ajunge la numărătoarea de Omer. „Numărătoarea” înseamnă că lumina începe deja să strălucească asupra sa; El atrage lumini prin subjugarea sa în toate cele șapte calități, fiecare dintre acestea constând de asemenea, din șapte părți care alcătuiesc un total de 49 de calități.
Prin aceasta, omul ajunge la sărbătoarea de Şavuot, adică o stare în care Kli (vasul) devine corectat și demn de a atrage Tora.
Apoi, de la nivelul animal, de la hrana animalică, de la Omer („snop”), de la Seorim („orz”), se ajunge la nivelul Omului (Adam), la gradul de MA.
Toate acestea vin prin munca la recunoașterea măreției Creatorului, prin eforturi de a-I crește măreția în ochii omului în toate cele 49 de calități sau stări. Prin aceasta, omul crește, deoarece prin creșterea măreției Creatorului de fiecare dată, el atrage lumină de Sus, și astfel își corectează calitățile până la perfecțiune completă și ajunge la sărbătoarea de Şavuot.
Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59
Întrebare: Citind articolele lui Rabaş, dau peste concepte precum „exces”, „sclav” etc. Ce înseamnă toate aceste definiții în munca spirituală?
Răspuns: Nu există atât de multă diferență între spiritual și material pe cât credem noi. O acțiune materială este o acțiune cu intenția de a primi pentru sine, iar una spirituală este o acțiune cu intenția de a dărui.
Articolul lui Rabaş „Diferenţa dintre caritate şi un dar” se referă la determinarea unei stări. Dacă este vorba de un om obișnuit, cu un anumit nivel de viață, ca în exemplul lui Hillel, atunci un nivel inferior este considerat suferință. Dacă trăiește la nivelul său, atunci acest lucru este normal pentru om. Împlinirea în cadrul stării obișnuite nu este un exces și nu se numește încă Hisaron.
Întrebare: Dar eu simt stări diferite, în continuă schimbare. Cum pot să nu greșesc și să disting între adevărata Hisaron (nevoie, dorință neîmplinită) și exces?
Răspuns: Omul se schimbă constant. Lumina superioară se află într-o stare de repaus absolut, dar influențează Reshimo (gena spirituală) actuală. Fiecare Reshimo este foarte bogat, cu o multitudine de detalii. Ce se înțelege prin multitudine de detalii?
Reshimo reprezintă informații despre starea de dinainte și de după distrugerea Kelim-urilor în toate proprietățile Kli-ului spiritual. Cea mai mică aderență (Zivug) de pe ecranul cel mai slab conține 25 de Partzufim. Adică, pentru fiecare definiție interioară (Havchana), pentru fiecare proprietate a Kli-ului, mai ai cinci Partzufim, ca și cum ar exista cinci dimensiuni în fiecare dimensiune.
Acesta este un sistem atât de perfect încât, dacă îl studiezi și îl analizezi, o persoană completă, cu toate părțile corpului, organele, ligamentele și întregul sistem complex, interconectat, ar trebui să se nască din el. Ți se pare că analizezi niște Reshimo mici. Nu! Clarifici întregul sistem și comportamentul său.
Nouă ni se pare că intrarea în spiritualitate este un anumit punct, un fel de embrion. Dar acest embrion include totul. Desigur, nu faci distincție între toate aceste definiții interne, dar la nivel subconștient, trebuie să le parcurgi pe toate. De aceea, perioada care duce la intrarea în spiritualitate este atât de lungă.
Inconștient, treci prin toate definițiile pe care le conține „corpul” sufletului, doar că nu explicit, ci într-o formă ascunsă. Dar treci prin ele! Este ca și cum ai călători cu un tren care trece prin milioane de stații de-a lungul drumului. Pentru că afară este întuneric, nu poți vedea stațiile, dar continui să te miști și să te oprești, să te miști și să te oprești.
Nu știi ce se întâmplă sau unde te afli. Simți doar că te miști; faci un efort să te miști, dar nimic nu devine mai clar. Ți se pare că există încă același drum în afara ferestrei trenului și nimic nu s-a schimbat; există tot același întuneric, întuneric, întuneric. Dar treci prin toate stațiile, toate detaliile.
Întrebare: Spre ce ar trebui să se acordeze și să se îndrepte omul?
Răspuns: În fiecare moment, omul ar trebui să se îndrepte spre scop și să considere că îl simte mai precis. Nu știe exact, dar el simte scopul.
Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar