Întrebare: Cum duce absența împlinirii pe de o parte, la un *Hisaron* (o lipsă) pe de altă parte? Cum mă învață Creatorul prin suferințe?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul mă învață prin suferință. Cum anume? El nu-mi permite să mă bucur de deliciile aflate pe masă. Iar eu vreau să fug de suferințe; nu vreau să simt foamea. Masa însăși nu mai este importantă pentru mine; nu mai alerg după plăcerea în sine; e ca și cum aș fi renunțat la speranța de a o obține vreodată. Scopul meu este să găsesc pacea, nu prin intermediul plăcerilor, și nu contează că nu voi mai avea nicio dorință pentru ele.

Acționăm astfel în mod instinctiv. „Un om de rând nu râvnește la fiica regelui”. De ce ar suferi? Știe că nu o va putea avea niciodată. Atunci, într-un fel îmi diminuez Hisaron; nici nu vreau să mă gândesc la asta.

Dar nu am voie să fac acest lucru. Tot egoismul meu, toate dorințele mele interioare se dezvoltă continuu și mă conduc totuși, spre suferință. Nu sunt capabil să mă reduc la tăcere complet sau să-mi găsesc liniștea. Și astfel ajung într-o stare în care caut un singur lucru: cum să evit suferința?

Întrebarea „cum să evit suferința” se transformă într-o întrebare despre sensul vieţii, ceea ce, în cele din urmă, mă determină să caut o soluție. „Există vreo cale de a găsi pacea?” Dar cum? „Gustă și vezi cât de bun este Creatorul.” Și asta este tot.

Renunță la tot ce crezi despre plăcere, căci există o altă sursă din care te vei umple și te vei bucura.

Care este aceasta? Creatorul. Și cine este El? Nu știu. Caută-L! Aceasta este singura soluție pentru a înceta să mai suferi.

Nu vei primi niciodată ceea ce se află pe masă. O vei vedea pe Gazdă; vei vedea cât de bun este El, că Se gândește la tine, iar toate acestea te vor umple. Creatorul Se dezvăluie ca împlinire, în locul împlinirii naturale.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O mamă nu își percepe copilul drept cauza suferinței sale. Dar aici există o contradicție. În anumite Kelim (vase), ea resimte o suferință care vine de la El, în timp ce în altele resimte plăcere, care de asemenea vine de la El. Așadar, care este mai puternică?

Răspuns: Problema nu este care dintre ele este mai puternică. Tu spui că în lumea noastră există o contradicție între dorințe. În spiritualitate lucrurile stau altfel, deoarece, până când omul nu aplică o restricție asupra vaselor sale de primire, nu poate trece la munca de dragul dăruirii.

Ce înseamnă să aplici o restricție asupra dorinței de a primi? Nu poți aplica o restricție pur și simplu închizându-ți inima cu un lacăt uriaș, aruncând cheia și refuzând să mai primești vreodată.

Însă spiritualitatea ține de simțire. Dacă ai o dorință de a primi, trebuie să o corectezi astfel încât să rămână sub restricție și să nu dorească să primească, în ciuda faptului că de fapt, el își dorește acest lucru. Atunci se spune că ai aplicat o restricție.

Așadar, prin ce truc, prin ce mijloace ai reușit să o restricționezi? Ce i-ai oferit în schimb? Nu este ca în lumea corporală, unde vrei să înghiți ceva, dar te abții. În spiritualitate nu există o astfel de separare. Acolo, dacă vreau, înseamnă că primesc. Nu există un vas separat pentru acțiune și un altul pentru simțire, unde să fiu divizat între dorința mea și corpul care execută acțiuni cu mâinile și picioarele.

Atunci, cum pot găsi o soluție pentru dorința mea de a primi? Cu ce ​​o pot umple astfel încât să se poată spune că ea rămâne sub restricție? Trebuie să-i ofer o anumită împlinire, numită Hasadim. Iar dincolo de această împlinire, încep să dobândesc astfel de trepte ale dăruirii, încât pot ajunge chiar să primesc de dragul dăruirii – un lucru care pentru noi, este complet de neînțeles încă.

Construiesc, între vasele (Kelim) care sunt complet separate unele de altele, o asemenea conexiune încât eu pot chiar să primesc de dragul dăruirii. Aceasta este ceea ce sunt numite nivelurile iubirii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă privim puțin mai adânc și îi examinăm cu atenție pe cei care respectă Tora și Mițvot, dacă ei doresc să li se dea vase de dăruire și să ofere în schimb dorința de a primi, marea majoritate a lucrătorilor vor spune că ei transmit acest lucru. În schimb, ei vor să respecte Tora și Mițvot pentru a primi. Rezultă că ei nu au nevoie de vase de dăruire. Din acest motiv, cum pot ei spune că Tora și Mițvot pentru care lucrează ar trebui să le ofere o recompensă de care nu au nevoie? Dimpotrivă, ei se tem că vor pierde vasul de primire numit „iubire de sine”.(Rabaş, „Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator?”).

Rabaş scrie că există oameni care respectă Tora și poruncile ca și cum ar fi „perfecți” și „drepți”. Cu toate acestea, respectarea lor practică nu spune nimic despre intenție, iar ei nu înțeleg deloc ce cere Creatorul de la ei.

Majoritatea oamenilor din lume respectă Tora și poruncile doar pentru a primi o recompensă în această lume sau în lumea viitoare. Excepția o constituie cei care doresc să dobândească intenția de a dărui – „ecranul” – lucru imposibil de realizat altfel decât prin înțelepciunea Cabala. Munca de dragul Creatorului este însăși esența înțelepciunii Cabala; ea înseamnă să devii asemenea Lui.

Nu resping în niciun fel respectarea Torei și a poruncilor de către cei care le practică în mod mecanic. Aceasta este numită treapta inițială, minimă – nivelul spiritual „mineral”; este stadiul în care oamenii au fost învățați să respecte poruncile în plan practic, dar nu au fost instruiți cu privire la intenție, deoarece nici învățătorii lor nu știu ce este aceasta.

Intenția reprezintă ecranul și lumina reflectată, elemente ce pot fi dobândite doar după mulți ani de efort intens, sub influența luminii înconjurătoare care ajunge la om prin studiul înțelepciunii Cabala.

Vorbim despre două niveluri: nivelul maselor – numit calea omului obișnuit – și calea Torei, calea influenței luminii înconjurătoare, prin care omul dobândește un ecran. Primul este un lucru, iar al doilea, un altul. Însă pentru mine, nu există nicio contradicție între ele și nici nu mă opun acestui lucru; nu resping nimic – există pur și simplu o Tora pentru cei care nu sunt încă dezvoltați spiritual și o Tora pentru cei care sunt deja dezvoltați spiritual.

Locuiam în Rehovot și am început să caut și să fac eforturi, ca și cum m-aș fi întors la religie. Căutam ceva lăuntric, dar am văzut că nu găseam nimic acolo. Am început să cer mai mult de la cei care mă aduseseră înapoi la religie și am continuat să caut.

Printre ei se număra rabinul Fischer din Olanda, care le-a spus celorlalți: „Lăsați-l în pace. Există oameni care au nevoie de ceva mai profund, mai lăuntric. Ajutați-l.” Așa am ajuns la rabinul Zilberman din Ierusalim. El a înțeles rapid că mă număram printre cei care aveau nevoie de ceva mai mult. Dar nici chiar ceea ce am primit la Ierusalim nu mi-a fost suficient, așa că am continuat să caut până l-am găsit pe Rabaş.

Există astfel de oameni și există și alții. Nu se poate spune mai mult de atât.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 234

Ce ar trebui să facem atunci când apar alte gânduri în timpul studiului?

Putem sta la o lecţie, cu corpul așezat pe scaun, în timp ce în minte călătorim în jurul lumii, fiind complet absenți de la lecție. Se spune că omul se află acolo unde îi sunt gândurile, dar nu despre asta este vorba aici. Dacă suntem cu adevărat implicați în studiu, dar totuși zăbovim cu gândul asupra unei anumite probleme, acela este un gând incorect. Dacă ne gândim la diverse chestiuni legate de activitățile noastre din grup, și acestea sunt gânduri incorecte care ne distrag atenția de la studiu. În timpul studiului, ar trebui să ne simțim uniți cu întregul grup, în conexiune cu Creatorul, prin intermediul materialului de studiu. Acesta este singurul lucru la care ar trebui să aspirăm.

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constă de fapt, alegerea unui om? La urma urmei, dacă omul acționează din dorința de a primi pentru sine, va fi capabil să facă o alegere reală?

Răspuns: Alegerea unui om nu constă în a calcula ceva și a alege între diverse opțiuni; mai degrabă, constă în a se forța constant să continue munca spirituală. Nimic mai mult. Nu alegi calea. Alegi de unde să obții mai multă putere pentru efort, pentru a te împinge puțin mai mult, pentru a avansa puțin mai departe. Alegerea constă în accelerarea timpului.

Ce cale ai putea alege? Înțelegi ceva despre corectâri? Știi care este următoarea ta stare sau care este starea ta prezentă? Cum treci de la una la alta? Ce va ieși din asta? Desigur, nu noi suntem cei care facem asta. Dacă încercăm să procedăm bazându-ne exclusiv pe propria înțelegere, este pur și simplu o prostie.

Ieri am întâlnit un profesor (un om foarte inteligent, perspicace, specialist în domeniul său și director executiv senior și manager de proiect într-o companie mare). El spunea mereu: „Eu trebuie să văd, trebuie să înțeleg…”. Acest lucru este foarte greu de înțeles. În general, teoretic, am putea fi capabili să vedem ceva, dar în ceea ce privește propria persoană, următoarea stare, omul nu vede niciodată nimic în avans. La urma urmei, cel mai dificil lucru este recunoașterea propriului rău.

Putem doar să aplicăm presiune pentru a avansa și a arunca o privire asupra trecutului. A vedea cu adevărat prezentul este imposibil acum. Abia după ce am traversat Machsom putem vedea gradul care a fost depăşit. Dar atât timp cât nu am traversat Machsom-ul, nu am trecut încă nici măcar primul grad. La urma urmei, tot ceea ce depăşim acum este doar un singur grad al lumii noastre.Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când un om trece de Machsom, simte rușine în fața celui care îi dăruiește plăcerea. Dar există și actul de a privi înapoi la tot ceea ce a experimentat până în acel moment.

Răspunsul meu: Chiar înainte de a traversa Machsom, omul încetează să se gândească și să se uite la trecutul său. Nu mai există trecut. Cel care privește constant înapoi devine ca soția lui Lot, care s-a transformat într-un stâlp de sare, în ceva care nu se strică. Sarea în sine nu poate fi folosită ca hrană, ci doar ca aditiv.

De ce atunci, trebuie să justificăm tot ce s-a întâmplat? Oare omul vede că a trecut prin toate acestea pentru a aduna Kelim și definiții interioare pentru prezent? Nimeni nu stă ca un bătrân care își amintește de trecutul său la sfârşitul corectării (Gmar Tikun).

Dacă vom continua, vom deveni curând convinși că trecutul în sine este absolut neimportant și poate fi necesar doar pentru prezent. Nu te vei gândi la trecut și nu vei regreta ceva ce ai făcut sau nu ai făcut odată.

O astfel de atitudine va dispărea pentru că este incorectă. Tu nu ești deloc acesta. Nu este nevoie să traversezi Machsom pentru asta, deoarece realizarea că nu ar trebui să privești înapoi are loc cu mult înainte.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.45, 1990-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse aparțin Domnului Dumnezeului nostru“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Kli -ul unui om este definit ca ceva din nimic și ca o Lev HaEven (inimă de piatră). Cu alte cuvinte, este imposibil să primești lumină, revelația Creatorului, conexiunea cu El și adeziunea la „Eul” meu sau la Yeş al meu (ceva care există), deoarece Yeş al meu a fost creat din Ayin, din nimic.

Dar dacă fac o restricție în „sinele” meu, iar asta înseamnă că nu am nevoie de nimic dincolo de ceea ce este esențial (și esențialul este zero), și încep să lucrez pentru binele comun prin unirea cu alte suflete, atunci voi putea primi lumina. Atunci inimile lor de piatră nu vor mai fi inimi de piatră pentru mine, pentru că mă anulez în fața lor și ei se transformă în Tet Rişonot (primele nouă Sfirot) pentru mine, în care primesc lumina.

Când eu încorporez Hisronot (nevoile) ale lor, dorințele tuturor celorlalte suflete în mine, acestea se transformă în Kli-ul meu pentru primirea luminii. Kli-ul meu original rămâne nepotrivit pentru a primi lumina până la sfârșitul corectării.

Ce este sfârșitul corectării? Este atunci când, prin încorporarea celor 599.999 de „inimi de piatră” care aparțin altor suflete, prin corectarea conexiunii cu ele și prin anularea mea personală (un act cunoscut sub numele de „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”), ating revelația Creatorului. Această stare este descrisă ca fiind „deasupra mea”, „deasupra dorinței mele de a primi”.

Rezultă că unitatea cu alte suflete este un mijloc de a realiza adeziuna cu Creatorul.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când un om își dă seama că nu are nicio intenţie de a dărui și că Creatorul nu se poate uni cu el, începe să înțeleagă că trebuie să se corecteze singur. Întrucât nu este capabil să se corecteze singur, el trebuie să se întoarcă către Creator.

Apoi, se dezvăluie treptat că Creatorul a pregătit de la început totul, tocmai în acest fel, astfel încât însuși actul de a ne întoarce către El inițiază o conexiune cu El. Această unificare este scopul.

Cu alte cuvinte, cu cât starea noastră se simte mai opusă sfințeniei și mai îndepărtată de ea, cu atât este mai demnă de conexiune, adeziune și atingerea scopului.

Întreaga cale este împărțită în mai multe grade, deoarece noi nu suntem capabili să înțelegem imediat magnitudinea decalajului dintre noi și infinit. Nu putem depăși această prăpastie dintr-o dată. Chiar și atunci când dorința de a primi ni se dezvăluie pentru prima dată la orice nivel dat, ni se pare ca o „Mare Finală” care nu poate fi traversată. Totuși, treptat începem să vedem că acest lucru este normal și că este posibil să îl depășim cumva.

Cum devine acest lucru posibil? În spiritualitate, nu există obiceiuri; există doar determinări interioare, forțe și interacțiunea forțelor. Deci, ce înseamnă „posibil”? Înseamnă pur și simplu că lumina înconjurătoare strălucește asupra noastră de departe și creează simțirea că există forțe și împliniri capabile să depășească acest decalaj dintre grade.

Unii oameni, simțind această prăpastie fug, alții perseverează, și prin studiu și perseverență ei ajung să vadă că până la urmă, nu este atât de descurajant.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.45, 1990-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse aparțin Domnului Dumnezeului nostru“

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce diferență face modul în care primește omul plăceri?

Răspuns: Diferența este următoarea. Creatorul a creat un singur Kli  (vas), o dorință de a primi. El nu a creat Kelim diferite pentru această lume și „acea” lume. Nu! Există un singur Kli. Ceea ce se schimbă este doar modul în care tu te simți în acest Kli.

Dacă te simți așa cum te simți acum, înseamnă că te afli într-un anumit grad al acestei lumi, deoarece și această lume conține o anumită secvență de grade. Dacă ajungi la stări spirituale, vei simți în continuare această lume, dar pe lângă ea, vei simți și lumea spirituală.

Care este diferența? Centrul plăcerii rămâne același. Acum poți experimenta mai multe tipuri de plăcere strict definite. Și când intri în lumea spirituală, vei primi de asemenea, impresii de la anumite tipuri de plăceri, atât spirituale, cât și corporale. Acestea sunt veșminte diferite, din aceeași sursă.

Tocmai veșmintele corporale care se îmbracă peste lumină fac ca lumea noastră să pară iluzorie sau imaginară. Ce înseamnă „imaginar”? Plăcerea găsită în această lume nu este imaginară.

Ceea ce este imaginar sunt hainele, pentru că ni se pare că primim plăcere din haina în sine, mai degrabă decât din lumina din interiorul ei. Aceasta se numește iluzie sau imaginație. Mie mi se pare că mă bucur de exemplu, privind chipul tău frumos. Dar nu este așa: în realitate, există o scânteie a Creatorului în tine. De această scânteie mă bucur, și nu de aspectul tău exterior frumos.

Cu alte cuvinte, problema se află doar în mine. Dacă leg plăcerea de scânteia care este în tine, totul este în ordine. În acest caz, sunt conectat cu spiritualul. Dar dacă leg plăcerea de chipul tău frumos, atunci sunt conectat cu haina animalică, cu lumea corporală, iar aceasta se numește starea imaginară sau iluzorie.

„Imaginar”, „iluzoriu” înseamnă o eroare în identificarea sursei plăcerii. Cu alte cuvinte, nu există nimic de fapt imaginar, este pur și simplu ceea ce numim o „eroare” spirituală, atunci când identific în mod eronat sursa plăcerii.

Asta nu înseamnă că această lume dispare atunci când cineva atinge spiritualitatea. Oare un cabalist care percepe lumea spirituală încetează să mai simtă această lume? El trăiește în ea! Cele cinci simțuri rămân. Și credeți-mă, cabaliștii experimentează foarte clar prin aceste simțuri: mănâncă, beau și așa mai departe. Nimic nu dispare.

Dar prin toate acestea, cabalistul se conectează cu sursa tuturor plăcerilor, care există doar în Creator, și toate aceste veșminte intermediare nu-l mai împiedică şi nu-l mai induc în eroare. Se poate spune că ele nu mai ocupă atenția cabalistului, el vede prin ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, partea 233

Ce anume determină dacă suntem într-o ascensiune sau o coborâre?

O coborâre și o ascensiune sunt determinate de om, fie în funcție de starea în care ne aflăm, fie de atitudinea noastră față de acea stare. De exemplu, uităm că suntem la o lecţie și începem să visăm cu ochii deschiși la jocul de cărți pe care l-am jucat ieri cu prietenii noștri. Am băut bere, ne-am simțit bine și ne-am distrat. Momentul la care visăm se numește „ascensiune” pentru noi. Ne-am simțit bine. Deodată ne trezim și observăm la ce ne gândim și unde ne aflăm acum, în ce suntem cufundați și apoi începem să simțim că aceasta este o coborâre.

Cu alte cuvinte, ascensiunile și coborârile pot fi evaluate exclusiv în funcție de echivalența cu lumina înconjurătoare și numai datorită acestei echivalențe cu lumina. O adevărată înțelegere a locului în care ne aflăm se poate face doar în raport cu lumina.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→